Hyssopus officinalis

Isopul este un arbust de origine mediteraneana, din familia Lamiaceae (familia mentei). Creste pana la o inaltime de 50 – 60 cm, iar florile de culoare albastra, rosie sau alba sunt dispuse de-a lungul tulpinilor, ca la menta sau ca la busuioc.

Se folosesc toate partile aeriene ale plantei: tulpina, frunze, flori.

Florile se recolteaza la maturitate si se pastreaza uscate, ferite de lumina si umezeala. In mod similar se procedeaza cu frunzele. Frunzele de isop au un gust amarui, usor mentolat. Spre deosebire de flori care isi pierd aroma in cateva zile, frunzele pot fi pastrate chiar si un an.

Utilizari
Isopul poate fi utilizat la prepararea unor mancaruri simple, ca supa de cartofi sau de fasole, precum si a unor mancaruri grase. Avand o aroma destul de slaba – care slabeste si mai mult prin uscare – se combina cu alte ierburi la fel de slabe. Frunzele verzi se pot adauga la salate, alaturi sau in loc de busuioc.

Text: Mihaela Serea

Juniperus communis

Ienuparul este un arbust conifer din familia de plante Cupressaceae (familia chiparosului).

Se folosesc fructele, niste bobite care, la coacere, au o culoare o negru-albastruie.

Boabele de ienupar se folosesc de obicei intregi. Ele sunt aromate, cu un usor gust dulceag, asemanator cu cel al piperului roz. Boabele de ienupar se depoziteaza la adapost de lumina, umezeala, caldura si aer.

Utilizari
Ienuparul este un condiment important in multe bucatarii europene, mai ales in regiunile alpine unde creste din abundenta.
Ienuparul este folosit in special alaturi de carne, in special vanat, si se combina bine cu piper negru, maghiran si cimbru. In Germania si Austria precum si in tarile influentate de cultura germana, ienuparul se adauga la varza murata.

Text: Mihaela Serea

Pimenta dioica

Ienibaharul (denumit si enibahar sau piper de Jamaica) este un arbore tropical din familia myrtaceae (familia mirtului). Florile si apoi fructele sunt dispuse in ciorchini.

Ceea ce se foloseste de la ienibahar sun fructele care se recolteaza necoapte si se usuca. Acestea sunt niste boabe mai mari decat cele de piper dar cu un aspect asemenator. Cand sunt uscate, devin maronii si cu coaja incretita. Asa cum sugereaza aroma sa, gustul este intens si dulceag, cu accente piperate.

In comert se gaseste intreg sau macinat. Daca este intreg, aroma rezista mai mult timp.
In tarile de origine, frunzele proaspete sunt de asemenea folosite pentru gatit si afumarea carnii.

Utilizari
Ienibaharul se foloseste pentru tocanite si sosuri si pentru parfumarea legumelor murate (impreuna cu semintele de mustar). Este, de asemenea, inclus in amestecuri de condimente pentru carnati si mezeluri produse industrial. Fructele de ienibahar apar uneori in traditionalul amestec frantuzesc de mirodenii „quatre épices”.

Text: Mihaela Serea