Zingiber officinale

Ghimbirul este o planta perena din familia zingiberaceae (familia ghimbirului). Ghimbirul este originar din sudul Chinei. Astazi, este cultivat in toata regiunea tropicala si subtropicala in Asia. La noi planta nu are mari sanse in cultura, deoarece clima este cu totul nepotrivita.

Ceea ce se foloseste drept condiment este rizomul, care, data fiind asemanarea cu radacinile unor leguminoase, sunt frecvent denumite radacini. Rizomii au o forma bulboasa, neregulata, semanand la culoare si consistenta cu radacina de patrunjel sau de pastarnac. Uneori, se comercializeaza sub forma de pulbere.

Aroma ghimbirului este racoritoare, asemanatoare cu cea a citricelor. Gustul este puternic si iute.

Ghimbirul proaspat poate fi pastrat cateva saptamani in frigider. Ghimbirul uscat trebuie pastrat la adapost de lumina, aer si umezeala. In stare uscata, rizomii de ghimbir se strivesc usor pentru ca fibrele sa se deschida. Se adauga in sosul mancarii si se indeparteaza cand se considera ca s-a ajuns la intensiteatea dorita a aromei.

Utilizari
In Asia si America, ghimbirul este folosit in absolut toate tipurile de mancaruri, de la sosuri, supe, feluri principale, pana la deserturi si bauturi. Ceea ce americanii numesc ginger beer este exact bere di ghimbir, o bautura nealcoolica, nefermentata, acidulata, racoritoare.

In Europa, acest condiment era foarte des folosit pe vremea romanilor. In timp, importanta lui a scazut.

Taiat feliute se poate cali alaturi de usturoi si ceapa pentru a obtine sosuri aromate care se pun peste legume si carne. Se poate adauga la carnea care fierbe inabusit.

Pulberea obtinuta din rizomii uscati de ghimbir poate fi prezent in amestecul de mirodenii denumit impropriu curry precum si in amestecul chinezesc cu cinci arome.

Text: Mihaela Serea