NOSOCOMIALELE – infecțiile care ucid în tăcere

NOSOCOMIALELE – infecțiile care ucid în tăcere

Odată cu tragedia de la Clubul Colectiv, problema infecțiilor intraspitalicești a devenit cunoscută la scară largă în România. Dincolo de strategiile pe hârtie, limitarea acestor infecții, imposibil de evitat în totalitate, nu are încă soluții viabile.

NOSOCOMIALELE – infecțiile care ucid în tăcere

La cinci ani după drama Colectiv-ului, în urma căreia mulți dintre cei scăpați cu viață din incendiu nu au reușit să supraviețuiască infecțiilor din spitalele românești, nosocomialele sunt în continuare un pericol serios al oricărei internări- indiferent de boala pentru care te adresezi unei unități sanitare- iar șansa de scăpa cu zile de infectarea cu alte bacterii ucigașe, a rămas doar o loterie.

Pași către nicăieri
În România, spitalele sunt supraaglomerate, infecțiile intraspitalicești nu sunt raportate, iar atunci când sunt, cifrele sunt complet îndoielnice, iar ultimul raport despre infecțiile nosocomiale, întocmit de Centrul European pentru Controlul Bolilor Transmisibile (European Centre for Disease Prevention and Control – ECDC), datează din 2016 și menționează că personalul nu este instruit, iar laboratoarele nu sunt dotate pentru soluții de diminuare a infecțiilor. Pe hârtie însă stăm excelent, Institutul Național pentru Sănătate Publică, ne comunică 2,65% infecții intraspitalicești raportate în România, în codițiile în care media raportărilor în UE este de 5,5%, în Germania se înregistrează 4% iar țări ca Italia, Finlanda, Cipru sau Portugalia, trece de 8%.
Colectiv-ul ne-a pus în față problema „ucigașilor tăcuți' din spitale, autoritățile se mulțumesc cu ajustările din creion și ridică din umeri sperând în norocul chior, iar pandemia COVID-ului nu face situația cu nimic mai bună. Chiar dacă nu o spun, unii medici sunt de acord că o serie de vieți se pierd nu din cauza coronavirsului ci din cauza infecțiilor nosocomiale, iar mulți pacienți care nu auziseră de ele, află pe propria piele că le pot contacta în spitale venind cu o boală și plecând (dacă mai pot pleca) cu alte două-trei. Acum, mulți dintre noi aflăm că poți dezvolta, în spital, infecții atât de grave încât poți muri.

Imposibil de eradicat
Ce sunt nosocomialele de fapt? De ce sunt cantonați acești dușmani perfizi în spitale și cât adevăr este în pericolul ce le înconjoară?
Infecțiile nosocomiale sunt acele infecții care nu sunt prezente în momentul în care pacientul s-a internat în spital și se adaugă bolii pentru care omul s-a internat. Ele se manifestă clinic pe parcursul internării, dar este posibil să izbucnească și după externare, astfel că, o infecție este numitã nosocomialã dacã este absentã la internarea pacientului și apare în maximum 72 de ore dupã internarea în spital, în trei zile de la externare sau în cel mult 30 de zile de la o intervenție chirurgicală.
Infecțiile nosocomiale sau infecțiile intraspitalicești apar în principal ca urmare a deficiențelor de igienă în secțiile din spitale, a sterilizării defectuoase sau incomplete sau ca rezultat al manevrelor sau îngrijirilor medicale neconforme. Ele rămân o problemă de mare actualitate, în ciuda progreselor făcute în prevenirea și controlul lor și, așa cum apreciază experții Organizației Mondiale a Sănătății (OMS) este general acceptat că, oricât de dezvoltat și bine pus la punct ar fi un spital, ele nu pot fi eradicate, ci doar limitate ca număr și impact asupra pacienților.

La intubare, risc dublu de deces
Cu câțiva ani în urmă, potrivit raportărilor aceluiași Centru European de Prevenire și Control al Bolilor (European Centre for Disease Prevention and Control – ECDC), infecțiile nosocomiale afectau anual circa trei milioane de pacienți europeni, generau peste 16 milioane de zile suplimentare de spitalizare pe an și costuri de șapte miliarde (!) de euro, în afară de cheltuielile sociale și personale ale bolnavilor. Ceea ce subliniază medicii infecționiști, epidemiologi și specialiștii în sănătatea publică este că aceste infecții intraspitalicești nu răspund terapiei cu antibiotice sunt extrem de rezistente la utilizarea substanțelor antimicrobiene și din această cauză pot duce la dublarea riscului de deces al celor infectați deoarece ele pot cauza apariția de infecții respiratorii grave la cei intubați mai multe zile. Astfel, cea mai mare rată de infectare nosocomială se înregistrează în secțiile de terapie intensivă unde se înregistrează cel mai frecvent plasarea și menținerea timp îndelungat a cateterelor intravasculare și a sondelor care produc infectarea tractului urinar, urmate de infectarea intraspitalicească a plăgilor chirurgicale în compartimentele de chirurgie generală, de septicemii și de pneumoniile asociate îngrijilor în ATI.

Pericol maxim de infecție, în ATI
Există mai multe tipuri de microorganisme care pot cauza infecții intraspitalicești, cum sunt fungii și virusurile, însă cauza a peste 90% dintre cazurile de infecții nosocomiale sunt bacteriile. Germenii cei mai comuni care duc la apariţia acestor infecţii sunt: stafilococul auriu, clostridium difficil, enterobacteria (Escherichia coli, Klebsiella pneumoniae), pseudomonas aeruginosa, acinetobacter spp, enterococul (bacterie rezistentă la antibiotice), stafilococi coagulazo-negativi, bacillus cereus… dar numărul lor este de fapt mult mai mare iar infectarea se poate produce și ca urmare a contactului cu anumite toxine prezente în spitale. Experții arată că simptomele unei infecții intraspitalicești variază în funcție de tipul bacteriei și enumeră ca simptome generale: febra, tusea, dificultate în respirație, secrețiile purulente apărute la o rană sau leziune, senzația de usturime în timpul urinării sau dificultate la urinare, durere de cap, greață, vărsături, diaree. Cele mai frecvente tipuri de infecții luate din spital sunt: infecțiile de tract urinar și în sfera urogenitală, gastroenterita, meningita și pneumonia precum și cele care apar la locul unei intervenții chirurgicale cum este septicemia. Toţi pacienţii spitalizaţi sunt expuşi riscului de a dezvolta o infecţie nosocomială, totuşi, unii dintre aceştia sunt mai vulnerabili: vârstnicii, copii foarte mici, persoanele cu boli cronice, în special diabet zaharat, fumătorii, persoanele cu afecţiuni maligne sau care primesc tratament imunosupresor (chimioterapie, corticoterapie, radioterapie). Pentru că majoritatea celor internați au sistemul imunitar afectat serios în timpul spitalizării, aceștia prezintă riscul maxim de a lua o infecție nosocomială iar orice intervenție chirurgicală- ce induce inevitabil un stres considerabil pentru organismul bolnav, contribuie la creșterea susceptibilității în fața infecțiilor nosocomiale.

Cum ajung infecțiile în spitale?
Sursele de infecție sunt multiple. Bacteriile trăiesc în organismul uman fără a crea probleme. Orice dezechilibru al florei normale a organismului provocat prin boală sau prin intervenţia medicală poate duce la apariţia infecţiilor iar bacteriile, fungii și virusurile se răspândesc în principal prin contactul direct, de la o persoană la altă. Personalul medical, aparținãtorii și vizitatorii- ce pot avea infecţii acute sau pot fi purtători sănătoşi de germeni- pot contribui la apariţia infecţiilor nosocomiale, la fel cum alimentele, materialele medicale, medicamentele contaminate, pot provoca și ele infecţii, în special celor mici sau celor cu sistemul imunitar slăbit. Agenții patogeni nosocomiali pot fi transmiși de la o persoană la altă, din mediul înconjurător sau din apă contaminată ori din alimentele contaminate, de la persoanele infectate, de pe pielea contaminată a personalului medical din spital sau prin contactul cu obiecte folosite la comun și cu suprafețe folosite

Foto: 123rf

Citeste și:

Ce sunt infecțiile nosocomiale și care sunt cele mai des întâlnite microorganisme în spitalele din România

Valul doi al pandemiei va ține toată iarna. Virusul este cu câțiva pași înaintea noastră

Urmăreşte cel mai nou VIDEO incărcat pe avantaje.ro
Recomandari
Libertatea
Shtiu.ro
Publicitate
Diva Hair
Huff
VIVA!
Retete
Baby
TV Mania
Sfatul parintilor
Mai multe din Sanatate