Monica Ramirez: Cum am slabit 70 de kg in 18 luni
:contrast(8):quality(75)/https://www.avantaje.ro/wp-content/uploads/2010/11/dscf2789-m.jpg)
OK, a slabit 70 kg. Nu e nici prima, nici ultima, ma gandeam, asteptand sa intalnesc o femeie inca plinuta, de 40 de ani, cati a spus ca are, imbracata neaparat in negru, ca sa sublinieze diferenta. Surpriza! Am descoperit o femeie cu forme adolescentine, in pantaloni bufanti, roz, si maieuas cu bretele… Dupa o demonstratie de zumba care m-a lasat cu gura cascata, a urmat o avalansa de alte lucruri uimitoare.
![]() La piscina, cu copilul si cele 125 de kg „la purtator… |
![]() Monica este antrenor atestat de Pilates din vestita scoala Mari Windsor si de Zumba, la scoala lui Beto Perez, fondatorul acestui stil. |
Asa am aflat ca Monica Ramirez a locuit pana anul trecut California, de unde s-a intors definitiv cu familia (sotul si cei 4 copii); ca este absolventa a Liceului de coregrafie din Bucuresti si ca intre1996 si 2000 a lucrat ca dansatoare pe vas, unde si-a gasit marea iubire in persoana comandantului de croaziera, cu care s-a si casatorit, dupa multe peripetii. Ca prima sarcina a ramas secreta pana la sase luni, pentru ca mamica dansatoare sa nu fie debarcata in primul port, pe motiv de incalcare a clauzelor contractului de angajare. Ca in 7 ani a „produs 2 fete si 2 baieti, plus 11 romane politiste si de aventuri in limba engleza, pe care le-a publicat in SUA. Pe prima din ele o gasiti si in romana, la editura Tritonic.
Pe langa copii, bani si glorie, efortul creatiei i-a adus si multe kilograme in plus si forme generoase… Cum in America acestea sunt regula, si nu o exceptie, au trecut cativa ani pana ca Monica sa le observe, cu adevarat. Si atunci ea a facut inca un gest ce parea imposibil: a slabit 70 kg, in cateva luni. Apoi a mai scris o carte, despre cum a reusit aceasta performanta. Inainte de a-i citi cartea, cititi-i povestea:
„Problemele mele cu kilogramele au inceput de la a doua sarcina, pentru ca nu m-am abtinut de la nimic. Am fost o gravida fericita si, cu toate ca vedeam ca iau proportii, n-as putea spune ca ma ingrijoram. Sigur, stiam in subconstientul meu ca urma sa vina o perioada cand aveam sa iau masuri, insa nu atunci. Si cum in America portiile sunt de-a dreptul gigantice, am inceput si eu sa mananc din ce in ce mai mult. Normal, kilogramele n-au intarziat sa se acumuleze.
A contribuit si sedentarismul in care ma instalasem, mai ales dupa o viata extrem de activa din punct de vedere fizic. Reactia sotului meu la faptul ca luam proportii nu a fost niciodata una negativa. Poate ca daca ar fi reactionat catusi de putin negativ, as fi privit altfel lucrurile. El continua sa-mi spuna cat sunt de frumoasa pentru el si cat de fericit il facusem cu copiii, cu familia noastra.
De fiecare data cand eu ma comentam – pentru ca am avut multe momente cand detestam cum ajunsesem sa arat, mai ales atunci cand trebuia sa mergem la vreun eveniment mai special si trebuia sa ma privesc cu adevarat in oglinda – el era cel care-mi ridica moralul. Imi spunea ca sunt cea mai frumoasa mamica din lume, ca acela era un moment trecator din viata mea si ca era convins ca intr-o buna zi aveam sa revin la greutatea mea initiala.
Tin minte ca-mi spunea mereu sa ma bucur de moment. Atunci si acolo, sa ma bucur de fiecare moment si sa nu ma mai gandesc la nimic altceva. Si de fiecare data reusea sa ma faca sa ma simt bine. Poate ca din cauza aceasta, cu toate ca nu eram deloc multumita de cum aratam, am fost mereu fericita in perioada aceea. M-am bucurat de fiecare sarcina in parte, de fiecare moment cu bebelusii mei.
Daca e bal, bal sa fie!
Dupa cea de-a doua sarcina, am slabit ceva, insa nu de tot. N-am tinut nici o dieta in mod special, dar am incercat sa reduc portiile si am mers si la o sala de fitness. Ajunsesem pe la vreo 75 de kilograme. La a treia sarcina, am pus totul la loc si chiar in plus. Iar dupa ce-am nascut, n-am mai reusit sa dau jos vreun kilogram.
Nici nu ma hotarasem cu adevarat ca acela era momentul decisiv. Parca simteam ca mai urma o sarcina si nu voiam sa muncesc de doua ori! La numai zece luni dupa cea de-a treia sarcina, am ramas din nou gravida. Din nou nu m-am abtinut de la nimic. Pe undeva era un fel de pariu pe care-l puneam eu cu mine. Voiam sa vad cat pot merge de departe. Sigur, eram total nemultumita de cum aratam, insa stiam in sufletul meu ca nu aveam sa raman asa. Si mi-am zis ca daca tot e bal, atunci bal sa fie. Dupa cel de-al patrulea copil, ajunsesem la 125 de kilograme. Atunci am stiut ca venise vremea sa preiau comanda.
Co sotul si copiii ei (Anais, Aliea, Andreas si Aiden), pe vremea cand erau inca in Calfornia.
Monica Ramirez
Cum am slabit 70 kg
Editura Tritonic
Cartea ne arata cum putem slabi zeci de kilograme, fara sa ne infometam. Dieta Monicai se bazeaza pe reguli simple si usor de respectat, acasa, la serviciu sau la restaurant.
![]() Monica le arata cursantilor cum pot arde peste 600 calorii, distrandu-se! |
![]() La o demonstratie de Zumba, o combinatie de dans latino-american si hip-hop |
Sufletul ne ramane acelasi
Acum aveam patru copii carora nu doream sa le ofer un exemplu negativ. Nu-mi doream sub nici o forma sa creada ca mama lor ajunsese o obeza care-si plangea de mila in loc sa faca ceva concret in sensul acesta. Si apoi ma saturasem sa ma simt handicapata in propriul meu corp, redusa la o activitate fizica aproape inexistenta datorita kilogramelor in plus. Imi era dor sa redevin eu, cea care fusesem dintotdeauna.
Cred ca cel mai greu de suportat intr-o astfel de situatie este faptul ca ramanem la fel pe dinauntru. Tineri, activi, plini de viata, sanatosi, chiar daca activitatea fizica ni se reduce la aproape zero datorita ingrasarii, imbatranirii ori imbolnavirii. Sufletul nostru ramane acelasi pentru totdeauna, chiar daca trupul ne tradeaza.
Am avut ultimul copil in septembrie 2007 si pana la sfarsitul anului am tot studiat, m-am informat, am citit, am devenit un mic expert in nutritie. Stiam ca infometarea nu era o solutie si nici o dieta drastica pe termen lung. Am cautat ceva realistic, usor de urmat, un sistem alimentar mai degraba, pe care sa-l inteleg si din punct de vedere logic.
Nu-mi doream ceva care sa ma forteze sa-mi numar fiecare imbucatura, sa trebuiasca sa calculez calorii, sau sa mananc nesanatos de dragul slabitului. Am adunat ideile care mi-au placut de ici de colo, pana mi-am facut un plan. N-am consultat un nutritionist, intotdeauna prefer sa fac totul singura. Mi se pare mai interesant, imi place sa ma provoc sa vad ce pot. Sa ma autodepasesc. In ianuarie 2008, am inceput sa urmez sistemul alimentar pe care-l dezvoltasem. M-am gandit ca un an nou e un inceput bun.
Fiecare kilogram conteaza
Rezultatele au inceput sa se vada foarte repede. Dieta dura 10 zile, timp in care slabeam 5 kilograme. Este incredibil ce diferenta imensa face fiecare kilogram in plus. Am inceput sa ma topesc vazand cu ochii. Practic tineam cele 10 zile, apoi urmau cele trei zile de pauza si o luam de la capat. Fara alte pauze. Vazand rezultatele fantastice pe care le aveam, ma ambitionam si mai tare. Ţin minte ca ma duceam sa-mi iau fetele de la scoala si gradinita si toate mamele ma priveau uimite.
Ma intrebau daca ma infometez de slabesc asa pe zi ce trece. Ramaneau si mai uimite cand le spuneam ca de fapt mancam 6 mese pe zi! La inceput, pana am ajuns la 85 de kilograme, nu am facut sport deloc, de frica sa nu-mi rup vreun picior din cauza greutatii. Apoi am inceput sa practic Pilates, un fel de gimnastica mai mult la sol cu exercitii bazate foarte mult pe balet. Mi s-a potrivit foarte bine, avand la activ Liceul de coregrafie, asa ca am inceput sa ma simt din ce in ce mai bine.
La un moment dat, o buna prietena mi-a vorbit despre Zumba. Nu auzisem niciodata de asa ceva, dar am fost extrem de incantata sa descopar ca aceasta se baza 80% pe dans. Pe la 75 de kg, m-am inscris la un curs de Zumba Fitness. Mi-a placut la nebunie! Deci acum practicam Pilates de doua ori pe saptamana si Zumba de alte doua ori. In cateva luni, am ajuns la 55 de kilograme si mi-am luat atestat de instructor Pilates si Zumba.
Cu totul, procesul de slabire a durat un an si jumatate, insa nu a fost greu. Nu-mi aduc aminte sa ma fi chinuit vreun pic. Sase mese pe zi, cred eu, reprezinta o perspectiva mai mult decat rezonabila atunci cand vorbim despre slabit, mai ales datorita varietatii foarte mari de alimente din care poti sa alegi…
Lumea era socata
Lumea din jurul meu era socata de progresul pe care-l faceam si mai ales de viteza cu care slabeam. Numai sotul meu nu. Ca si inainte, cand eram cu mult peste greutatea ideala, imi spunea ca pentru el nu era o surpriza. Stiuse dintotdeauna ca asa avea sa se intample. Sigur, se bucura, mai ales ca ma vedea pe mine in al noualea cer, dar nu era deloc surprins. Glumea mereu si-mi spunea ca incepe sa ma iubeasca din ce in ce mai putin, din moment ce avea tot mai putin de iubit!
Cred ca cea mai surprinsa a fost mama, care in perioada in care ma ingrasasem imi atrasese atentia de cateva ori. Nu se astepta sa mai ajung la greutatea mea initiala. Se gandea ca probabil aveam sa mai dau ceva kilograme jos, insa nu chiar pe toate. Cel mai amuzant este ca acum ma cearta ca sunt prea slaba!
Primul pas e cel mai dificil
Cel mai dificil a fost sa ma hotarasc ca vreau cu adevarat sa slabesc. Sa ma decid sa fac primul pas. Probabil ca tuturor ni s-a intamplat sa luam decizii de moment, la care renuntam la fel de repede. Insa cand ne dorim cu adevarat sa realizam ceva, trebuie sa ne si hotaram cu adevarat si sa mergem pana la capat. Cred ca cel mai greu este sa nu te simti coplesit de drumul pe care trebuie sa-l strabati ca sa ajungi unde vrei.
Am invatat multe de la americani, dar poate cel mai important lucru a fost ca in tot ceea ce faci, trebuie s-o iei pas cu pas. Daca privesti in sus la muntele pe care vrei sa-l escaladezi si te gandesti ca trebuie sa ajungi acolo sus in varf, s-ar putea sa nu mai pleci niciodata la drum. Distanta este coplesitoare. Cel mai bine este s-o pornesti cu primul pas si sa te concentrezi pe fiecare pas consecutiv. S-ar putea sa ai surpriza ca ajungi in varful muntelui cu mult mai repede decat te asteptai. La fel a fost si cu mine.
Daca m-as fi gandit ca am 70 de kilograme de dat jos, poate ca mi s-ar fi parut aproape imposibil de realizat si m-as fi descurajat. In schimb, am luat-o zi cu zi, kilogram cu kilogram si in felul acesta am si apreciat drumul, lupta respectiva. E important sa nu urci muntele cu ochii in pamant, din moment ce s-ar putea sa pierzi niste peisaje de neuitat.
E adevarat, m-a ajutat foarte mult si faptul ca aveam in spate o viata sportiva, dans (inclusiv acrobatii de circ) si alte nebunii, precum alpinismul, de exemplu. Desigur, musculatura dobandita a ramas acolo, chiar daca ingropata sub un strat de grasime, si banuiesc ca mi-a fost mult mai usor din cauza aceasta sa-mi recapat forma fizica. Asta nu inseamna insa, ca cineva care nu a avut o viata foarte activa din punct de vedere fizic nu poate ajunge la silueta ideala. Este posibil orice, cu conditia sa ne-o dorim cu adevarat.'
3 sfaturi pentru femeile care vor sa slabeasca
◆ Sa isi doreasca asta, cu adevarat. O decizie luata numai pe jumatate nu va da niciodata rezultate.
◆ Fara scuze si lamentari. Stiu din proprie experienta cat este de usor sa ne gasim scuze. Daca nu reusim sa depasim faza de lamentare si nu ne vedem asa cum suntem cu toata sinceritatea, nu putem lua decizia ca trebuie.
◆ Nu trisa! Nu te vede nimeni furand din frigider, dar te pacalesti singura. Cineva imi povestea recent cum se cara la serviciu cu mancare pregatita dupa sistemul pe care il descriu in carte, dar in ziua a saptea de dieta nu slabise nici un gram, pentru ca trisase aproape in fiecare zi cu ciocolata si alte alimente interzise… Trebuie sa respectam regulile!
Cartea ne arata cum putem slabi zeci de kilograme, fara sa ne infometam. Dieta Monicai se bazeaza pe reguli simple si usor de respectat, acasa, la serviciu sau la restaurant.
Mihaela Doina Radulescu
Foto: Arhiva personala a intervievatei