Hobby-uri la care nu te-ai gandi

"Cred ca si eu am facut ca lumea sa fie mai frumoasa."

"O tehnica pe care am invatat-o singura"
"Ideea mi-a oferit-o o manifestare organizata de Ambasada Statelor Unite acum vreo opt ani la Muzeul Taranului Roman, prilej cu care am inteles potentialul acestui material dur si totusi atat de fin, de gingas, de cald.

Am invatat apoi totul singura, am facut o serie de cursuri de tehnica a picturii pe lemn, la Sibiu, am citit o multime de carti, am invatat cum trebuie pregatit lemnul pentru pictura, despre recunoasterea fibrei, a densitatii, a duritatii si gradului de finete, apoi care materiale se pot folosi si care nu, ce vopsele se folosesc, ce continut de pigment. Am studiat si simbolistica ornamentica prezenta pe piesele de mobilier vechi, simboluri care au fost preluate si transmise de marii ebenisti (artizani de mobilier – n.r.).

Coada de cal, spirala, linia fara inceput, apa, soarele, incizia pas cu pas, crucea dubla, steaua sau creastatura in forma de dinti de lup, fiecare dintre tehnicile folosite la figurarea anumitor simboluri. Nimic nu e lasat la voia intamplarii, toate se regasesc in tehnica lemnului pictat, veche de cateva sute de ani, pe care am cautat-o si am invatat-o, pas cu pas, line cu linie", spune profesoara, asezand culorile in fata unui "sevalet" din usile unui blidar la care lucreaza acum.

Dupa ce a castigat batalia cu duritatea lemnului, Aurelia ajunge la pictura si la culoare.

Lucreaza in picioare, cu pensula in mana, ore intregi, detaliu dupa detaliu, inconjurata de o mare de culori. Tonuri vii sau grele, sensibile, vesele, copilaresti, delicate. Oranj, grena, violet, rosu, galben-verzui…

"Culoarea pe lemn este o tehnica mai dificila, da caldura, dar este mai greu de prins in nuante si nu iti permite sa faci greseli, pentru ca nu le poti corecta prin acoperire.

E transparenta si orice umbra cazuta din greseala peste ea o modifica. Apoi, patina mobilei nu se reproduce, se scoate. Trebuie repictata de zeci si zeci de ori pana ce atingi forma perfecta", adauga creatoarea.

Munca grea, migalita, care te intepeneste de mijloc si iti impaienjeneste privirea, cu mainile incordate la maximum, cu grija de a nu te abate nici un milimetru, ca sa nu strici cumva farama de lemn devenita, cu fiecare ora care trece, o opera de arta. Rezultatul insa este uimitor.

Ceea ce reuseste Aurelia acolo, pe spatiile de fibra sculptata, este o imbinare dificila intre desen, pictura, culoare si tehnica veche si pura a cioplitului. Un loc unde important este detaliul. Alungirile ornamentelor, rotunjimea petalelor, desenul incarligat al inscriptiilor, nervurile unei frunze, nuanta fondului. Zeci si iarasi zeci de amanunte, reduse la dimensiunile unui varf de pensula si reluate de fiecare data altfel pe "carnea" unui alt copac, care va deveni o piesa de mobilier pictat. Ca niste inscriptii sacre pe o padure de sentimente.

Adrian Ciltan; foto: Octav Nitu, colectiile intervievatelor

Urmăreşte cel mai nou VIDEO incărcat pe avantaje.ro

Citeste continuarea pe pagina urmatoare: 1 2 3 4 5

Recomandari
Huff
VIVA!
Libertatea
Retete
Baby
Doctorul Zilei
Sfatul parintilor
Mai multe din Decoratiuni