Hobby-uri la care nu te-ai gandi

"Arhitectura" in os de peste
Pentru ceea ce face Ada Banica nu cred sa existe o scoala anume. Poate o scoala de imaginatie. Si de daruire. Fiindca ea face lucruri nemaivazute.

Figuri spatiale, castele fantastice, flori, copaci stranii si de o delicatete intrecuta doar de complexitatea alcatuirii lor. Totul construit pur si simplu din oase de peste. Material in aparenta imposibil, nu? Fragil si de neabordat, gata sa se franga la orice miscare neindemanatica si care cere o migala uluitoare. "Am inceput sa lucrez captivata de posibilitatile pe care le banuiam in osul de peste. Fascinata de capacitatea lui de a imita natura, de delicatete si de culoare. Sigur ca nu am invatat de la nimeni, ci am incercat totul singura, inventand si gresind de multe ori. Sute de incercari, combinatii de oase diferite ca flexibilitate, marime si consistenta, ochii care te ustura, degetele care amortesc de incordare. Apoi cantitatea de imaginatie care intra acolo, vederea in spatiu si calculul." Vazandu-i lucrarile, cele aproape o suta de "sculpturi" care au ajuns in multe expozitii de prin toata tara, de la Constanta la Oradea, "uimire" este cuvantul pe care iti vine sa il folosesti cat mai des.

"Exista o singura cale, grea: inveti"
Un complex de lamele subtiri sau mai grosute, asezate apropiate unele de altele, adaugate in fel si chip trebuie sa se combine la final ca la un puzzle, pentru a inchipui un animal fabulos sau poate un copac fantastic. Varietatea figurilor este uluitoare, ca si cea a semnificatiilor pe care le pot transmite. Nimic din alcatuirea lor nu este intamplator. "In arta aceasta nu trebuie doar sa faci anumite miscari, sa pui bucatile la locul lor, trebuie sa le simti si sa devii una cu creatia din mainile tale", spune Ada care, la 53 de ani, este singura creatoare de acest fel din tara. Ca sa ajungi la perfectiunea aproape arhitecturala a lucrarilor Adei nu exista o cale usoara. Nu tine doar de o tehnica anume, nu este o meserie, ci este un semn al sufletului existent acolo, ascuns in bucata de os. "Exista o singura cale, grea si care nu ocoleste nimic: inveti. Inveti din experiente, din imagini, din inventivitate. Inveti sa-ti antrenezi degetele, sa simti subtirimea osului, supletea lui, sa-ti antrenezi ochii ca sa urmareasca miscarea degetelor, precum si memoria, ca sa retii in fiecare clipa locul in care te afli, detaliul la care esti, ansamblul la care trebuie sa ajungi.

Cea mai importanta calitate pentru un creator este, cred eu, inteligenta creativitatii. Chiar daca nu iti vine sa crezi, chiar daca, la final, ele par simple exercitii in care trebuie doar sa aplici anumite tehnici de lucru. Apoi vin usurinta si agilitatea miscarilor si abia la urma ajungi la profunzimea unor semnificatii rituale, pe care incerci sa le prinzi acolo, in albul sidefat al materialului."

"Calitatea esentiala pentru un creator e inteligenta creativitatii."

Are puterea innascuta a creatiei
Toate astea, Alexandrina, care este numele "nealintat" al Adei, le face asa de simplu, aproape fara efort, dintr-o pasiune care poate parea greu de inteles. A invatat prin simpla putere a mintii si are o dorinta formidabila de a da viata ideilor. Poate mai are si altceva, un ceva greu de numit. O putere innascuta a creatiei pe care putini altii o au. Altundeva in lume ar fi fost un creator celebru. La noi, prea putina lume stie despre ea si despre munca ei fabuloasa. Dar lipsa unei celebritati efemere nu o deranjeaza nici un pic. Braileanca prin nastere, casatorita tot in buza Dunarii, la Medgidia, cu doi baieti mari si un nepotel de-o schioapa, care rade frumos cu primii lui dintisori, Ada si-a rostuit viata in preajma apei.

A fost in acelasi timp si o cautatoare. De nou, de inedit, de forme deosebite, prin care sa poata exprima imaginile din suflet. A inventat o tehnica de prindere si de asezare a oaselor subtirele absolut originala, a gasit combinatii de produse si materiale 100% ecologice, totul lucrat cu mana, fara nimic ajutator, fara adaosuri, fara nimic automatizat. Doar cu palma goala, cu varfurile degetelor, alaturate ori raschirate cat de mult se poate, ori impletite, facute pumn sau punga, dupa un fel de gimnastica speciala, stiuta numai de ea. Nici nu s-ar putea altfel la cat de fragila este materia prima a sculpturilor sale.

Urmăreşte cel mai nou VIDEO incărcat pe avantaje.ro

Citeste continuarea pe pagina urmatoare: 1 2 3 4 5

Recomandari
Huff
VIVA!
Libertatea
Retete
Baby
Doctorul Zilei
Sfatul parintilor
Mai multe din Decoratiuni