Ce sunt carbohidrații și cum alegem carbohidrații buni?
:contrast(8):quality(75)/https://www.avantaje.ro/wp-content/uploads/2018/10/shutterstock_1208197849.jpg)
Carbohidrații constituie o componentă majoră a alimentației (macronutrienți) alături de proteine și lipide. Ca și în cazul lipidelor (grăsimilor), vorbim de carbohidrații buni și carbohidrații răi. Ce sunt unii, ce sunt alții și cum alegem ceea ce ne face bine?
Prozaic vorbind, carbohidrat e totuna cu glucidă, totuna cu zahar și totuna cu hidroxid de carbon. Deci conține atomi de carbon, oxigen și hidrogen. De ce sunt de mai multe feluri? Pentru că aceste trei elemente, carbonul, oxigenul și hidrogenul, sunt vedetele din Tabelul Periodic al lui Mendeleev – se combină în câte feluri vor ele. Uneori, bine; alteori, dăunător pentru organism.
Glucidele sunt principala sursa de energie a corpului nostru, care ar trebui sa furnizeze, în mod normal, peste 50% din rația zilnică de calorii.
Carbohidrații: simpli și răi sau complecși și buni?
Dacă formula carbohidratului încape pe o fițuică mică-mică, probabil că e un carbohidrat simplu. Dacă trebuie să umpli o jumătate de tablă cu ea, atunci ai de-a face cu un carbohidrat compex. Dar să lăsăm chimiștilor formulele. Ceea ce ne interesează pe noi este efectul lor asupra organismului și sursele din care îi putem lua.
Carbohidrații simpli sunt zaharurile simple sau glucide rafinate. Aceste glucide nu sunt firești în natură. Cândva, nici nu existau. Omul putea mânca liniștit tot ce-i oferea mediul, fără să teamă de hiperglicemie și obezitate. Însă tot el, omul, fără să-și dea seama că face rău, a luat ceea ce i-a dat natura și a început să proceseze și să prelucreze, ca să arate mai bine, să fie mai gustos și să dea satisfacție imediată. A rafina era ceva care dovedea emanciparea omului față de natură. Zahărul să fie cât mai alb, deserturile cât mai dulci… Apoi a descoperit că nu-i de bine. Zaharurile rafinate sunt asimilate imediat și în proporție mare. Glicemia crește rapid, pancreasul reacționează prompt și produce multă insulină – atunci când produce, pentru că, în caz de diabet, nu prea se descurcă. Insulina procesează tot ce găsește și nevoia de dulce reapare. Se creează o dependență în toată regula, cu consecințe nefaste pentru sănătate.
Carbohidrații complecși sunt cei pe care ni-i dă natura, așa cum a fost Marele Proiect scris, sau, să zicem, rezultatul evoluției de milioane de ani. Omul este proiectat să aibă în natură tot ce-i trebuie. Aceștia sunt carbohidrații buni. Se metabolizează mai lent și eliberează energie în timp. Organismul funcționează, omul se simte în echilibru – nici flămând, nici îndopat. Își vede de treabă o bucată de vreme, fără să i se facă somn, fără să mai vrea ceva, orice, dulce. În timp, glicemia stă în marja valorilor normale iar kilogramele sunt tocmai bine socotite în raport cu vârsta, genul și înălțimea. Și e alegerea noastră!
Mihaela Serea
foto: Shutterstock
Citește și:
Ce sunt, de fapt, shaSemnele care îți arată că nivelul de serotonină este scăzut
Semnele care îți arată că nivelul de serotonină este scăzut
Ce afecțiuni se pot ascunde în spatele poftei de dulce?