Marius China: „Viața pe scenă, lângă scenă sau în spatele ei este la fel de frumoasă„

26.07.2024, 23:35 . Actualizat 29.07.2024, 13:30

Marius China, organizatorul We Love Music Festival, este un om norocos. Dacă norocul ni-l mai facem și cu mâna noastră prin propriile decizii luate de-a lungul timpului, nu am niciun dubiu că în fața mea se află un campion în cursa vieții. Probabil s-a născut cu o intuiție colosală de a identifica drumurile care nu se înfundă. Și de aceea merge tot înainte, nu se uită înapoi, toate gările îi aduc surprize noi și frumoase, iar drumul profesional îi este deja un hobby. Se spune că este unul dintre cei mai importanți manageri din zona impresariat-artistică, dar nu face caz din aceste etichete… Când vorbește are un timbru special, ușor timorat, ca și cum n-ar vrea să deranjeze armonia din jur, probabil îi place mai mult să asculte și o face bine. Nu degeaba, Marius China a creat, a șlefuit, a identificat, a ajutat și a scos din umbră și anonimat zeci, ori poate sute de artiști pe care astăzi îi fredonează o țară întreagă.

VEZI FOTOPOZA (1 / 4)

La prima ediție We Love Music Festival, ai reușit cumva, împreună cu întreaga mășinărie pe care ai pus-o în funcțiune, să ne faci sufletul să vibreze în ritm cu muzica. Lucru rar. Anul următor, în 2023, ai recidivat' doar că de data asta, inimile tuturor celor aflați pe platoul Fețeni s-au multiplicat ca un puzzle când, de exemplu, au început să cânte cei de la SNAP. Este din ce în ce mai greu astăzi să ți se activeze glandele lacrimale în concordanță cu sunetul exterior. Tu ți-ai propus să ne aduci aminte asta?
Mi-am propus să aduc în România în același festival, și anume la We Love Music Festival, toți artiștii pe a căror muzică ne distram noi la petrecerile alea de majorat, la bairame,… în toată perioada aia a adolescenței în care nu ne permiteam nici măcar să visăm că vreodată vom ajunge la unul dintre concertele acestor artiști. Au trecut niște ani și tot ceea ce mi-am dorit atunci, am reușit să realizez astăzi. Și anume să aduc toți acești artiști legendari la un loc, pe aceeași scenă, în trei sau patru zile de festival anual, pe Platoul Fețeni, un loc magic, un loc unde generația noastră, așa cum îi spun eu, generația cu cheia de gât, își poate aduce aminte de adolescență, se poate distra pentru că această generație știe cu adevărat să se distreze.

Când ai fost prima dată pe platoul Fețeni?
Pe Platoul Fețeni am fost pentru prima oară în anul 2020. Și m-am îndrăgostit de locul acela. Un foarte bun prieten de-al meu, Cosmin, mi-a propus să vin la Râmnicu Vâlcea pentru că acolo se putea face un festival și pentru că există o locație senzațională. Am ajuns la Platoul Fețeni, m-am îndrăgostit pe loc de acel peisaj superb și de acolo am început munca. Împreună cu partenerii mei, cu autoritățile locale și cu mulți colegi din breaslă am reușit ușor-ușor să construim acest festival, un festival pe placul nostru, un festival pe placul generației noastre.

Păi da, există o generație anume care, dac-ar putea prin viu grai, ți-ar mulțumi personal pentru ce-ai reușit să creezi cu We Love Music Festival. Sunt cei pentru care muzica era scut, alinare, manifest, terapie, se vindecau cu ea. Ce-a fost pentru tine muzica? Hobby din care ai făcut un job?
Bineînțeles că inițial, muzica a fost un hobby pentru mine. Am început să cânt la vârsta de 7 ani. La vârsta de 16 ani aveam prima trupă. Ușor-ușor am lansat câteva albume, iar mai apoi am trecut în spatele scenei, acolo unde lucrurile se văd un pic altfel. Dar, să știți că viața pe scenă, lângă scenă sau în spatele ei este la fel de frumoasă. Faptul că am ajuns să îmi câștig existența din acest job nu face decât să mă transforme în cel mai fericit om de pe pământ pentru că n-am simțit o secundă în viața mea că muncesc. Tot ceea ce fac, fac cu plăcere, sunt dedicat 100%, mă trezesc de dimineață cu gânduri la ceea ce am de făcut și adorm cu gândul la ce urmează să fac a doua zi. Îmi fac în fiecare zi planuri, creez în fiecare zi proiecte, unele ies, altele nu, dar cu siguranță cele mai importante proiecte ajung în fața dumneavoastră, în fața oamenilor și a iubitorilor de muzică, și asta mă bucură foarte tare.

Așadar, respiri muzică prin toate fantele vieții profesionale, fost artist, producător, impresar, compozitor-textier, manager muzical, entertainer… Provii dintr-o familie unde se asculta mai mereu muzică?
Da, așa este. Respir muzică, trăiesc prin muzică și cred că muzica mi-a oferit tot ceea ce îmi puteam dori de la viață. Ba, chiar mai mult decât visam vreodată să primesc! Nu provin într-o familie cu tradiție muzicală, însă, da, se ascultă muzică. Am multe viniluri, am colecții întregi de casete și de benzi. Din primii mei bani mi-am cumpărat, țin minte, albumul Crossroad' al lui Bon Jovi. Asta este prima mea amintire cu primii bani câștigați, strânși de mine, de fapt.

Cum s-a văzut Sala Palatului prin ochii unui adolescent de 15 ani? Atât aveai tu când ai cântat în fața unei săli imense? Ce-ai cântat? Acum, sincer… aveai voce?
Acum îmi aduc aminte că nu știu dacă aveam chiar 15 ani, cred că aveam 15 sau 16 ani, era început de clasa a 10-a, dacă nu mă înșel, și atunci aveam 16 ani. Am avut uriașa șansă de a locui în același cartier cu un mare impresar, Vlad Gheorghe. La vremea aia aveam o trupă care se numea Everest și cântam o piesă care se numea Iubita mea'. O piesă scrisă în totalitate de mine și orchestrată în studiourile lui Adi Ordean. La vremea respectivă acolo lucra Dan Stetsco. El ne-a orchestrat prima piesă pe care am interpretat-o la Sala Palatului în fața a 4.000 de oameni în deschiderea unor mari artiști ai României. A fost o experiență senzațională.
Dacă aveam voce? Eu cred că am fost întotdeauna un solist de nota șapte. Nu cred că am excelat vreodată vocal, dar niciodată nu am cântat mai complicat decât puteam cânta. Am căutat întotdeauna să-i mulțumesc pe cei din fața mea, să-mi mulțumesc publicul și cred că am reușit de fiecare dată. Pentru că în anii următori de după Sala Palatului am demonstrat că alături de Trupa Datina am reușit să avem sute de concerte pe an. Ba, chiar în 2004, în luna mai, Trupa Datina a avut 99 de concerte. Dacă nu aș fi avut voce, nu cred că aș fi cântat în acele sute de concerte și nu cred că aș fi vândut atât de multe albume. Însă, nu am avut niciodată vocea pe care mi-am dorit s-o am. Practic, nu am putut să fiu niciodată un solist de nota 10, dar am fost un solist care întotdeauna și-a făcut treaba în fața publicului.

Românii iubesc muzică. Le curge prin vene. Deși greu recunoaștem, ne place cum sună cobza, muzica lăutărească, manelele, acest amestec oriental cu sonorități psaltice care ating corzile sensibile din lăuntrul nostru. Tu când ai cântat te-ai dus oarecum spre muzică de petrecere. Rezonezi cu această parte din identitatea românească? Sau ai identificat un trend?
Întotdeauna am rezonat cu muzica bună, întotdeauna am rezonat cu muzica românească, întotdeauna am rezonat cu identitatea noastră, pentru că sunt un naționalist convins. Dar nu ăsta este motivul pentru care am ales să cânt muzică etno. Am testat mai multe genuri muzicale, fiind copil, dar cred că genul ăsta m-a prins cel mai bine și nu cred neapărat că a fost decizia mea. De fapt, această decizie aparține publicului, pentru că am testat mai multe sonorități muzicale, așa cum face orice copil la început de carieră. Și în momentul în care am interpretat o piesă folclorică, mi-am dat seama că vocea mea rezonează cu acest gen muzical, motiv pentru care m-am oprit în „stația' asta și am început să lucrez acest proiect etno numit Datina, proiect cu care am cunoscut succesul, proiect cu care am vândut multe, zeci de mii de unități, pentru că așa era la vremea respectivă, proiect cu care am susținut cred că peste zece mii de concerte în România, proiect care mi-a adus bucurie, proiect care m-a făcut să cred că pot să-mi câștig existența, făcând ceea ce-mi place.

Cum stabilești line-up-ul în fiecare an la Festival? Aduci la Râmnicu Vâlcea legende muzicale… artiști care au scris istorie în muzică.
Cred că e cel mai ușor lucru pe care îl fac, de fapt, în tot acest festival. Să stabilesc line-up-ul artiștilor ce vor urca pe scena festivalului We Love Music Festival. Întrebarea asta o primesc permanent și mulți îmi spun: oare ce vei mai aduce la anul? Mai sunt artiști care se potrivesc acestui festival? Oare n-ai adus prea mulți anul trecut sau anul ăsta? La un moment dat te vei bloca.' Asta primesc în fiecare an de la mulți dintre cunoscuții mei, însă aceste legende muzicale nu sunt atât de puține pe cât cred oamenii, sunt multe. Sunt foarte mulți artiști care în perioada ‘80-2010 au scris istorie, au fost Billboard number one, au avut piese Billboard number one și au rămas în inimile noastre și acele refrene au rămas pe buzele tuturor. Mi-este foarte ușor, cred că aș putea să fac 4-5 line-up-uri pe an și nu s-ar repeta.

Ție cine trebuie să-ți cânte ca să te rupi în mii de bucăți de emoție? Și ce melodie?
Nu știu… ar fi foarte greu să răspund la întrebarea asta… sunt multe piese care-mi plac. Artistul meu preferat este Bon Jovi, trupa mea preferată este Bon Jovi, însă eu iubesc muzica în toate formele ei.
Dacă e ceva ce nu-mi place, ei bine, este acest rasism muzical. Mie, de exemplu, îmi plac toate genurile de muzică și nu o spun doar că trebuie să pară comercial, ci chiar îmi plac, sau dacă ceva nu-mi place, neapărat încerc să înțeleg. Sunt zeci de piese, sute de piese pe care le-aș asculta ore în șir.
Cred însă că cel mai mare artist al lumii, cel mai versatil este, a fost și va rămâne Michael Jackson.

Tu descoperi talentele, le cauți? Sau oamenii talentați vin către tine și implicit ajung la Sprint Music?
Se întâmplă să primesc foarte multe demo-uri de la copii talentați și nu știu cum fac alții, dar eu ascult tot, absolut tot. Ascult tot și răspund. Asta nu înseamnă neapărat că voi lucra cu respectivul artist, dar cu siguranță va primi un răspuns din partea mea. Am lucrat cu foarte mulți copii talentați și am lansat foarte mulți tineri talentați. Sunt mulți artiști care s-au lansat pe piața muzicală, lucrând pentru prima oară cu mine.
Și aici aș putea să dau următoarele exemple: Shift, Karmen, Johnny Romano, un produs al meu și al lui Connect-R, Ami și mulți alții. Însă, cred că cel mai important este ca un artist la început de drum să-și găsească managerul, producătorul și compozitorul potriviți. Nu cei mai de succes, ci potriviți pentru ei.

Spunea un fotbalist odată că pentru succes e nevoie de foarte multă muncă și de puțin talent. Așa este și în muzică?
Nu este adevărat. Și nu cred asta nici la fotbal, să știi. Eu cred că este nevoie de talent. De fapt, în primul rând de TALENT. Adică, dacă nu ai talent, nu ai cum să ajungi să cânți și să fii un artist de succes. Însă, mai departe, cu siguranță, diferența se face prin muncă. Talentul este primul criteriu, iar al doilea criteriu și cel mai important este munca. Munca și perseverența. Însă, fără talent, nu ai avea la ce să lucrezi. Părerea mea este că artiștii de succes formează un mix perfect între talent, muncă, perseverență și credința în Dumnezeu. Pentru că fără aceste patru elemente importante este foarte greu să ai succes.

Pe cine ai în minte la We Love Music Festival 2025?
Pot să vă spun pe cine am avut în minte din momentul în care am organizat prima ediție de We Love Music Festival, dar nu am reușit să-l aduc în România. Acesta se numește DJ Sash, care va fi prezent anul acesta la We Love Music Festival și mă bucur foarte tare că măcar dintr-a treia mi-a ieșit. 🙂 Dar sunt mulți. Aș putea să vă dau un nume…. Nu știu dacă va veni la anul, dar cu siguranță este în atenția mea. Și… acest artist vine tot din America Latină, de acolo de unde vin și Rafaga, cei care vor urca anul acesta pe 15 august pe scena We Love Music Festival. Artistul pe care mi-l doresc foarte mult în edițiile viitoare se numește… Thalia.

Interviu realizat de Florentina Mușat, redactor șef Avantaje.

Dr. Cezar: Nu recomand postul prelungit pentru că pot apărea anumite carențe'/EXCLUSIV

Urmăreşte cel mai nou VIDEO incărcat pe avantaje.ro