Cum a fost la We Love Music Festival
We Love Music Festival este un eveniment relativ nou pe piața muzicală din România și a fost descris de organizatori drept „un festival pentru toată lumea”. În perioada 18 – 20 august a avut loc cea de-a doua ediție, în același loc emblematic, platoul Fețeni din Râmnicul Vâlcea. Surprinzător, cele 3 zile de Festival au adus laolaltă, printr-o simbioză perfectă, artiști ai momentului, dar și veteranii topurilor de acum câteva decenii, artiști care au scris istorie în muzica mapamondului.
Puține lucruri mai există astăzi care să ne tulbure simțurile, să ne zguduie din rărunchi și să ne aducă laolaltă, suflet lângă suflet. Undeva, în firul invizibil care ne leagă, s-a produs un scurt circuit care ne-a îndepărtat om cu om, și ne-a furat abilitatea sau știința de a pătrunde cu sfială și smerenie în casa sufletului, unii altora. Am închis, am pus lacăt și am stins lumina. Sarcasticii îi spun lehamite, terapeuții au denumit-o alienare. Probabil este precauție…
Din fericire, când și când au loc evenimente și întâmplări care rup zăgazurile și prin fantele astfel create, preaplinul din sufletele noastre ferecate circulă în voie. Cel mai bun exemplu este vraja aproape palpabilă de la concertul susținut de Imagine Dragons la Untold, eveniment intrat deja în istorie.
Respectând proporțiile, într-un luminiș dintr-o pădure la granița dintre Argeș și Râmnicul Vâlcea, mii de oameni s-au strâns, trei zile la rând, și printr-o înțelegere tacită, și-au zâmbit fericiți unii altora, s-au respectat, au dansat și au fredonat la unison cântece așezate demult la temelia sufletelor lor. În fiecare seară un alchimist se juca cu amintirile celor prezenți.
Lista cu artiștii care au urcat pe scenă și au cântat live, unii aflați la vârste venerabile, este mărturia clară că la butoane cineva s-a jucat cu emoțiile celor prezenți. Există o generație anume, aș zice cei născuți prin anii 70 – 80 pentru care muzica le-a fost salvare, panaceu, alinare, scăpare. Sau mai presus de toate, a fost evadare. Trei secunde dintr-o anumită melodie auzită reverberant pe scena We Love Music și a fost de ajuns… Pentru unii a fost SNAP, pentru alții La Bouche, Capella, Modern Talking sau Fun Factory. Un ascensor invizibil ne-a purtat pe toți, departe, acolo unde ne-am lăsat frânturi din noi și smeriți, întâi am înlemnit de emoție, apoi am intrat fericiți în joc. An de an, rămân din ce în ce mai puțini cei care știu ce-a înseamnat cu adevărat muzica aceasta: pe tot platoul de la Fețeni mii de ochi au clipit des, ca să nu lase loc lacrimilor s-o ia la vale spre bărbie, când legendara solistă de la SNAP a dus microfonul la gură și a scos primele acorduri…
Artizanul și creatorul din spatele acestor emoții se numește Marius China, impresar, organizator de evenimente și GM-ul de la Sprint Music, pe vremuri solist într-o trupă etno. Anul trecut la prima ediție We Love Music, Marius China a încercat să spargă o gheață groasă, pe care de ani de zile mulți încearcă s-o modeleze după bunul plac… Evenimente de acest gen au fost îmbrăcate imediat cu sintagme sugestive, Nostalgia, Discoteca. Ele se pot numi oricum, bairam sau party. Condiția esențială pentru a crea vraja după care tânjim toți, o dețin cele două ingrediente interconectate: publicul simțitor de magie și melodiile unor vremuri când magia creată de muzică era tot ce-aveam mai de preț.
Florentina Mușat