Dr. Alina Ambrozie: „Odată cu integrarea maternității, Ponderas a devenit unul dintre cele mai mari spitale private din țară”

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

Dr. Alina Ambrozie, director executiv al Ponderas Academic Hospital, parte a rețelei de sănătate Regina Maria, despre lidership în sănătate, rigoare și empatie.

Într-un sistem medical în care fiecare decizie cântărește enorm, leadershipul nu mai înseamnă doar strategie, ci și responsabilitate umană dusă până la capăt. La Ponderas Academic Hospital, această viziune prinde contur printr-un model de leadership feminin care îmbină rigoarea medicală cu empatia reală. Dr. Alina Ambrozie, director executiv al Ponderas Academic Hospital, parte a rețelei de sănătate Regina Maria, vorbește despre construcție, echilibru și despre cum se conduce un spital în care fiecare alegere poate face diferența dintre teamă și încredere.

Avantaje: Ați trecut de la sala de operație, la conducerea unui spital aflat într-o continuă dezvoltare. Ce a rămas neschimbat în felul în care simțiți responsabilitatea, dincolo de funcții și titluri?

Dr. Alina Ambrozie: În esență, responsabilitatea e o valoare care, odată dobândită, rămâne neschimbată. În sala de operație înveți foarte devreme că fiecare decizie are consecințe directe asupra vieții unui om. Acea rigoare și acel simț al răspunderii rămân cu tine, într-o formă sau alta, pentru totdeauna.

S-a schimbat, însă, dimensiunea responsabilității. Dacă înainte răspundeam direct pentru un pacient, astăzi răspund pentru un sistem în care foarte mulți pacienți și familiile lor își pun zilnic încrederea. Dar mecanismul interior este același: atunci când miza este viața, nu există loc pentru negocieri.

alina-ambrozie (1)SeparatorVEZI FOTOPOZA (1 / 11)

Dacă ar fi să priviți înapoi, cum s-a schimbat Ponderas de-a lungul anilor? Nu doar ca infrastructură, ci și ca spirit. Ce vă emoționează cel mai mult din această transformare?

Transformarea care ține de infrastructură este cel mai simplu de observat: Ponderas a crescut de la un spital care avea 5.000 de metri pătrați, aflat într-o clădire care era inițial parcarea nefolosită a unui bun prieten care a crezut în visul nostru, la un spital multidisciplinar complex, care a devenit singurul spital privat din România cu nouă acreditări internaționale.

Însă, dincolo de logistică, ceea ce dă identitate spitalului și continuă să se dezvolte de la an la an, este acest spirit al responsabilității comune, modul nostru de lucru, în care pacientul este în centrul echipei medicale. Am pornit de la un spital monodisciplinar, iar acum, având toate specialitățile medicale și chirurgicale, privim pacientul pluridisciplinar, fiecare medic aducându-și contribuția în rezolvarea integrată a cazului medical. Este un spirit de echipă de care suntem foarte mândri, pe care l-am cultivat an de an.

Povestea Ponderas este și o poveste de familie, construită alături de soțul dumneavoastră, prof. dr. Cătălin Copăescu, directorul medical al spitalului. Cum arată, în spatele ușilor închise, această construcție în doi?

Dincolo de rezultatele pe care le-am obținut și de care, desigur, suntem mândri, povestea Ponderas Academic Hospital s-a construit în timp, prin ani în care am învățat împreună ce înseamnă medicina în mediul privat, făcută cu dăruire și responsabilitate.

Din această înțelegere comună, dublată de disciplină și de valori împărtășite, s-a născut fundația solidă a proiectului nostru. Iar această fundație este cea care ne ajută astăzi să mergem mai departe, chiar și atunci când contextul aduce provocări complexe.

Cum reușiți să separați, sau poate să îmbinați, rolul de partener de viață cu cel de partener profesional, mai ales când miza este atât de mare?

Cred că o separare completă e imposibilă. Putem vorbi, însă, despre o delimitare clară a rolurilor și o înțelegere foarte matură a responsabilităților fiecăruia. În plan profesional, fiecare dintre noi are un rol bine definit. În plan personal, rămânem doi oameni care construiesc împreună la visul lor. Echilibrul vine din respectul pentru aceste două planuri, și mai puțin din încercarea de a le separa artificial.

Integrarea maternității în Ponderas pare un pas firesc, dar și unul profund. Cum ați trăit această etapă și ce a adus nou, dincolo de partea medicală?

Ponderas s-a dezvoltat exponențial de la un an la altul și a adăugat specialități din ce în ce mai complexe. De la un spital care avea ca nișă chirurgia bariatrică, Ponderas oferă astăzi toată gama de servicii medicale și chirurgicale. Am adăugat și camere de gardă pentru adulți și copii, unde pacienții care au nevoie de îngrijire imediată au acces 24/7. Cu aparatură de înaltă performanță, de la RMN, CT și angiograf, la doi roboți chirurgicali, oferim pacienților noștri servicii la cele mai înalte standarde. Dovadă stau și cele 9 acreditări internaționale pe care le-am obținut în decursul timpului și la care lucrăm continuu să le menținem.

Integrarea maternității a fost, cu adevărat, un pas firesc și o completare mult așteptată în acest ecosistem, în care ne dorim să oferim pacienților servicii medicale integrate. Viitoarele mame au nevoie de o echipă medicală completă și de un mediu pregătit pentru eventuale urgențe și complicații, așa încât să se poată bucura de experiența maternității încă din prima clipă. Suntem privilegiați să ducem împreună chirurgia materno-fetală la următorul nivel și să fim alături de pacienții noștri în astfel de momente unice.

Pacientele simt că nu poartă singure povara necunoscutului, pentru că în spatele fiecărei decizii există o echipă întreagă care planifică, evaluează și acționează împreună. Iar când vorbim despre sarcini cu risc sau despre cazuri delicate, această colaborare reprezintă șansa de a proteja două vieți în același timp.

Odată cu integrarea maternității, Ponderas a devenit unul dintre cele mai mari spitale private din țară, având disponibile 393 de paturi de spitalizare continuă, 15 săli de operații, 43 de paturi de terapie intensivă, dispuse în 18.000 mp spații medicale.

spital-ponderas (5)SeparatorVEZI FOTOPOZA (5 / 11)

Astăzi, Ponderas este un spital multidisciplinar complet. Pentru un pacient care vine aici cu teamă, cu speranță, poate cu multe întrebări, ce înseamnă, în mod real, această echipă care lucrează împreună, pentru el?

Ce îmi doresc să știe pacienții despre un act medical multidisciplinar este că atunci când apare o complicație sau o incertitudine, cazul lui nu depinde de expertiza unui singur medic și nu este trimis dintr-un loc în altul pentru a pune cap la cap răspunsuri. Înseamnă că, în același spital, există o echipă medicală complexă, care poate interveni rapid, coordonat și responsabil. În cazurile complexe, tocmai această capacitate de a lua decizii împreună, fără întârziere, face diferența.

În sănătate, fiecare decizie cântărește enorm. Cum reușiți să luați hotărârile dificile fără să pierdeți din vedere omul din spatele fiecărui caz?

Cred că acesta este unul dintre cele mai dificile exerciții de leadership în sănătate: să nu lași niciodată decizia să devină pur administrativă. Într-un spital, ai permanent de echilibrat criterii medicale, resurse, timp de reacție, procese, responsabilități. Dar, dincolo de toate acestea, rămâne faptul că fiecare hotărâre atinge direct viața unui om și, uneori, a unei întregi familii.

De aceea, pentru mine, decizia corectă nu înseamnă doar eficiență sau logică organizațională. Înseamnă să păstrezi luciditatea profesională, fără să pierzi dimensiunea umană a situației. Cred că tocmai experiența chirurgicală te învață asta: să fii riguros, dar să nu uiți niciodată pentru cine construiești acest sistem.

Se spune că leadershipul vine uneori și cu singurătate. Există momente în care simțiți acest lucru? Cum le gestionați?

Dimpotrivă! Părerea mea este că leadershipul înseamnă echipă, colaborare, decizii luate de comun acord și cu responsabilitate împărtășită. Doar o conducere autocrată poate duce la singurătate. Când ai construit în jurul tău o echipă în care ai încredere, nu ai cum să fii singur, nici măcar în momentele în care trebuie să iei decizii nepopulare, pentru că transparența și comunicarea stau la baza unei relații profesionale sănătoase.

Ca femeie într-o poziție de top management, au fost momente când v-ați lăsat condusă de intuiție, de empatie, de emoții? Sau rigoarea și rațiunea câștigă întotdeauna?

Cred că intuiția și rigoarea nu se exclud. În medicină, și apoi în management, există momente în care nu ai încă toate datele complete, dar ai experiență, capacitatea de a înțelege contextul și acel tip de discernământ care se formează în timp. În acest sens, intuiția nu este opusul rațiunii, ci una dintre expresiile maturității profesionale.

În același timp, cred că este foarte important să nu romantizăm emoția în decizie. Empatia este esențială, mai ales în medicină, dar nu poate înlocui claritatea.

Credeți că există o rețetă pentru leadership feminin în sănătate? Ce aduce în plus această combinație de fermitate și empatie?

În leadership, contează autenticitatea, capacitatea de a lua decizii corecte, de a construi echipe solide și de a susține responsabilitatea până la capăt. Dacă există o contribuție specifică în domeniul sănătății, această combinație dintre fermitate și empatie este cheia, pentru că trebuie să poți păstra standardul de calitate la un nivel foarte înalt, fără să pierzi relația umană cu echipa și cu pacientul. Dar, în fond, acestea nu sunt calități exclusiv feminine, ci sunt calitățile unui lider bun.

Cum construiți, zi de zi, un mediu în care performanța medicală și grija autentică pentru pacient nu se exclud, ci se completează?

Performanța medicală și grija autentică nu sunt două direcții diferite. Dimpotrivă, într-un spital performant, ele trebuie să se susțină reciproc. Performanța fără empatie riscă să devină impersonală și chiar neînțeleasă corect de către pacient. Empatia fără rigoare devine insuficientă și periculoasă.

În cazurile dificile, în care sunt implicate mai multe specialități, ce face diferența între un rezultat bun și unul excepțional?

Diferența reală o face calitatea colaborării. Tehnologia, infrastructura, experiența medicală sunt esențiale, dar ele nu produc, singure, un rezultat excepțional. Acesta apare atunci când specialitățile nu funcționează în paralel, ci împreună, cu aceeași viteză de reacție, cu aceeași înțelegere a priorităților și cu aceeași asumare a responsabilității.

Simțiți că pacienții de astăzi sunt diferiți? Mai informați, mai atenți, poate mai vulnerabili în felul lor? Cum răspundeți acestor așteptări?

Pacienții de astăzi sunt, în mod clar, mai informați și mai implicați în propriile decizii. Acest lucru înseamnă interes, responsabilitate, dorința de a înțelege și de a participa activ la propriul parcurs medical.

În același timp, accesul la foarte multă informație nu aduce întotdeauna și mai multă claritate, mai ales în zilele noastre, când sursele de informare pe care le avem la dispoziție sunt atât de numeroase și de diverse. Uneori aduce anxietate, confuzie, scenarii contradictorii. De aceea, cred că rolul unui spital și al unei echipe medicale nu este doar să trateze, ci și să ordoneze informația, să explice, să ofere repere clare și să construiască încredere. Medicina înseamnă soluții, dar înseamnă și capacitatea de a oferi pacientului un sentiment de încredere și siguranță.

Ați lucrat cu echipe medicale foarte diferite. Ce v-au învățat oamenii cu care ați construit acest proiect despre colaborare și încredere?

M-au învățat că încrederea se construiește în timp, prin dedicare, prin seriozitate și prin felul în care fiecare își asumă propria parte de responsabilitate. Cred că marile proiecte medicale nu se construiesc doar din competențe individuale foarte bune, ci din capacitatea unor profesioniști diferiți de a lucra cu respect unii pentru ceilalți. Acolo unde există acest respect, colaborarea devine posibilă.

Există principii de la care nu vă abateți niciodată, indiferent de context sau presiune?

Da! Rigoarea, responsabilitatea și integritatea. Par simple ca formulare, dar în realitate sunt principii foarte exigente, pentru că te obligă să rămâi consecvent, inclusiv atunci când decizia este dificilă, incomodă sau costisitoare. În sănătate, tentația de a grăbi, de a simplifica sau de a relativiza poate exista sub multe forme. Tocmai de aceea, cred că rigoarea și responsabilitatea nu sunt doar valori personale, ci elemente fără de care nu poți construi nimic solid, nici medical, nici organizațional.

Dincolo de rolul de lider, cum reușiți să rămâneți conectată la dumneavoastră, la familie, la partea aceea de viață care nu se vede în rapoarte și decizii?

Într-un astfel de domeniu, un echilibru perfect este greu de obținut. Dar ce putem face este să ne concentrăm pe calitatea timpului petrecut alături de cei dragi: când timpul este limitat, valoarea lui este cu atât mai mare.

Simțiți că trebuie să alegeți între carieră și viața personală? Cum arată acest echilibru în realitate, nu în teorie?

Da, cred că astfel de momente există și că ar fi nerealist să spunem contrariul. Mai ales în sănătate, unde ritmul este intens și imprevizibil, există perioade în care profesia cere foarte mult, iar viața personală trebuie reașezată în jurul acestor presiuni.

Uneori reușești mai bine, alteori mai puțin. Important este să rămâi onest cu tine și să înțelegi că nu poți avea permanent totul, în aceeași măsură. Contează foarte mult și sprijinul familiei și al apropiaților în astfel de contexte.

A existat un moment în care ați simțit, cu adevărat, că sunteți exact acolo unde trebuie să fiți?

Tot timpul am avut senzația că, în momentul respectiv, sunt la locul potrivit. Poate că acum sunt la apogeul activității mele profesionale. Am făcut medicina din pasiune, iar aceeași dedicare mă însoțește și astăzi. Mă trezesc în fiecare zi cu plăcerea de a veni la spital, îmi place să fiu implicată activ în viața spitalului și să iau parte la deciziile complexe. În astfel de momente, înțelegi că nu ai construit doar o instituție sau o structură administrativă, ci un sistem viu, capabil să facă diferența atunci când contează cel mai mult.

Cum arată, pentru dumneavoastră, un lider bun astăzi? Ce contează mai mult, dincolo de rezultate?

Un lider bun este, înainte de toate, un om care își asumă responsabilitatea până la capăt. Rezultatele sunt importante, desigur, dar ele nu pot fi singurul criteriu. La fel de important este felul în care ajungi la ele, ce tip de cultură construiești, câtă încredere lași în urmă și cât de solid rămâne sistemul, atunci când presiunea crește.

Pentru femeile tinere care visează la o carieră în medicină sau management, dar simt teamă sau nesiguranță, ce le-ați spune, ca de la femeie la femeie?

Le-aș spune să aibă încredere în ele și în capacitatea de a crește odată cu responsabilitățile pe care și le asumă. Nesiguranța nu înseamnă neapărat lipsă de pregătire; de multe ori, înseamnă că înțelegi corect dificultatea drumului pe care ai ales să mergi.

Important este să nu renunți la visul tău, să continui să înveți, să muncești și să îți construiești propriul mod de a fi profesionist, fără să încerci să te conformezi unor tipare care nu ți se potrivesc. Cred că, mai ales pentru femei, există uneori presiunea de a demonstra mai mult. Dar evoluția reală nu vine din absența fricii, ci din capacitatea de a merge înainte cu dedicare și consecvență, chiar și atunci când ea există.

Dacă ar fi să priviți înainte, ce vă doriți să simtă un pacient atunci când spune că a fost la Ponderas, peste cinci ani?

Certitudinea că a venit la locul potrivit, atunci când avea cea mai mare nevoie, iar toate problemele lui de sănătate au fost rezolvate cu succes.

Ce se întâmplă în „culise” într-un spital, dincolo de interacțiunea directă cu medicul? Ce nu vede pacientul?

Munca „invizibilă' a echipelor. Toate acele decizii, ajustări, discuții, verificări, și responsabilități care nu ajung niciodată în prim-plan, dar care fac diferența între un sistem care funcționează în profunzime și unul care funcționează din inerție. Cred că excelența este, de foarte multe ori, rezultatul a ceea ce pacientul nu vede, dar simte prin încrederea și liniștea pe care le primește. Pacientul interacționează cu medicul, însă în spatele lui stă o întreagă echipă, oameni a căror muncă nu este, poate, atât de vizibilă, dar care fac spitalul să fie un loc în care excelența nu este doar un cuvânt – este o promisiune pentru care lucrăm zilnic și pe care îl dovedim cu fapte.

Acest interviu este susținut de PONDERAS și a fost publicat în numărul de aprilie 2026 al Revistei AVANTAJE

Urmăreşte cel mai nou VIDEO incărcat pe avantaje.ro
Recomandari
Mai multe din Interviurile Avantaje