DOSAR SPECIAL Binele și răul în mitologia românească: Ielele, Știma Apelor, Sfânta Miercuri, Sfânta Vineri, Sfânta Duminică

Binele și răul

Hilas și Nimfele, de John William Waterhouse; www.commons.wikimedia.org

Cu fiecare personaj pe care ni-l prezintă, mitologia românească ne oferă câte o nouă definiție pentru faimoasele noțiuni de bine și rău. Un lucru e clar: nu există nici bine, nici rău absolut.

Ce sunt Ielele

Să nu spui că nu ai fost avertizată: sub înfățișarea perfectă, fermecătoare, seducătoare se ascund mult prea puține intenții bune din partea acestor creaturi irezistibile. Cel puțin, așa sunt prezentate personajele feminine în mitologia românească. Dacă în alte civilizații, zânele bune chiar sunt bune,
la noi, până și cele bune au tendința de a se răzbuna atunci când li se pare că ai greșit cu ceva (vezi articolul despre Sânziene, considerate o variantă mai blândă și mai prietenoasă a Ielelor).

Dintre toate prezențele feminine ale mitologiei românești, Ielele sunt cele mai cunoscute, cele mai de temut și cele mai controversate. De altfel, numele, „iele', provine de la „ele' și este considerat cel mai sigur nume pe care îl poți folosi pentru a face referire la… ele. Dacă vrei să le măgulești, le poți numi Mândrele, Frumușelele, Vrednicele, Harnicele, Cinstitele, Puternicele sau Nemaipomenitele, însă, ca să mergi la sigur, spui, simplu, „iele'.

Creații ale naturii sălbatice

Locuiesc într-un spațiu ce depășește granițele umane, descris adesea în basmele populare ca „unde nimeni nu nimerește', „pe unde n-or fi pietre
zidite', „peste nouăzeci și nouă de hotare', „unde biserică nu se face', „în talpa iadului' sau „în coarnele cerbilor'. „Sunt divinități ale naturii sălbatice', explică Irina Nemeti în lucrarea „Zânele în mitologia românilor', „stăpânind apele şi peştii, munţii şi pădurile cu arborii şi animalele care le populează, grotele, stâncile.

Sunt totodată personificări ale forțelor atmosferice, ele având în puterea lor vânturile, ploile, furtunile. Nu le lipseşte nici caracterul celest care le leagă de astre, de lumea aeriană, de principalele momente ale zilei şi ale anotimpurilor. Metamorfozările pe care le suferă le includ tot printre elementele naturii.

Se transformă adesea în plante ori în arbori, dar şi în animale ori păsări (căprioara, cerboaica, ursoaica, rândunica, porumbiţa, păuniţa etc.). În plus (…) sunt identificate şi cu păsările fantastice din basme care ajută tinerii eroi. Dintre animale, se remarcă preferinţa pentru metamorfozarea în cerboaice.' Așadar, cu Ielele nu e de glumă. Se spune, de exemplu, că acolo unde observi urme de iarbă călcată și, dacă ai noroc, câteva semne și mai
clare, precum o mărgea sau câteva fire de păr, să nu calci și tu, căci poate fi locul unde dansează sau au dansat Ielele și se vor supăra. Iar cu Ielele
supărate nu vrei să ai de-a face.

De inspirație mitologică

Pornind de la aceste însușiri ale fantasticelor creaturi, au luat naștere o mulțime de expresii: „luat de lele' (care poate fi interpretată și ca „a merge cu
viteză mare, val-vârtej'), „lovit de lele', „apucat de lele', „bolnav de Dânscle'. Iar pentru casele de copii, de exemplu, se folosește expresia „e pusă în
trecătoarea lelelor', spun specialiștii în mitologia românească.

ȘTIMA APELOR

Binele și răul

Și tot în mitologia românească se spune că fiecare apă are propria știmă, un duh al apei întruchipat de o femeie nepământean de frumoasă, un fel de sirenă autohtonă, cu părul verde-albăstrui, lung până la genunchi. De bunăvoința ei depinde pacea în zona respectivă, iar dacă se întâmplă ca cineva, cumva să o supere, își va revărsa, la propriu, toată supărarea, inundând totul în jur.

În zona Bucovinei este întâlnită sub numele de „Femeia Gârlei', iar în zona de vest, ca „Vâlva Apei', și dacă autorii români îți sunt familiari, cu siguranță îți amintești de personajele acvatice din scrierile lui Mihail Sadoveanu, Vasile Voiculescu sau Cezar Petrescu.

Denumirea de știmă provine de la Hieronstoma – denumirea pe care o purta principala gură de vărsare a Dunării în mare, pe care grecii o numeau „hiero stoma – gura sacră', dar, în același timp, Hierostoma era la geto-daci una dintre divinitățile care patronau apele.

Partea bună cu Știmele este că, atâta timp cât le lași în pace, nici ele nu-ți vor face niciun rău. Mitul Știmei Apelor a fost retrezit la viață odată cu cartea de benzi desenate realizată de Maria Surducan (scenariu) și Anna Benczédi (desen și culoare), două artiste grafice din Cluj-Napoca.

SFÂNTA MIERCURI, SFÂNTA VINERI ȘI SFÂNTA DUMINICĂ

Cele trei surori sunt faimoase în mitologia populară autohtonă. Sunt prezentate ca femei în vârstă, ocrotitoare ale animalelor și drumeților, pe care îi și ajută din când în când. Din cele trei, Sfânta Vineri are, se pare, o reputație mai proastă, obișnuind să le ocărască pe femeile care nu-și acordă o pauză de la treburi vinerea, dar mai ales în Vinerea Mare, ce precede sărbătorile pascale. Chiar și așa, reinterpretate, aceste trei personaje, întâlnite mai ales în basmele lui Ion Creangă, transmit totuși o speranță de bunătate pentru că, dacă le asculți și te dovedești respectuos, vei fi răsplătit.

Dacă ne gândim la Fata Babei și Fata Moșneagului, Sfânta Vineri le oferă ambelor fete același ajutor, dacă, bineînțeles, se dovedesc a fi harnice și fac
ceea ce bătrâna le-a rugat. Așadar, strategia Sfintei Vineri este clară: după faptă și răsplată.

În ceea ce o privește pe Sfânta Duminică, ea este amuleta prețioasă a lui Harap-Alb, care apare la locul și momentul potrivit pentru a-i oferi acestuia soluții care să-l ajute să meargă mai departe pe drumul lui inițiatic. Aceasta este descrisă drept o „babă gârbovită de bătrâneţe, care umbla după
milostenie', însă imediat apare și morala, chiar din gura vârstnicei:

Binele și răul

Povestea lui Harap-Alb, în ilustrația talentatei Cristiana Radu

Nu căuta că mă vezi gârbovă şi stremţuroasă, dar, prin puterea ce-mi este dată, ştiu dinainte ceea ce au de gând să izvodească puternicii pământului şi adeseori râd cu hohot de nepriceperea şi slăbiciunea lor. Aşa-i că nu-ţi vine a crede, dar să te ferească Dumnezeu de ispită! Căci multe au mai văzut ochii mei de-atâta amar de veacuri câte port pe umerii aceştia. Of! Crăişorule!

Crede-mă, că să aibi tu puterea mea, ai vântura ţările şi mările, pământul l-ai da de-a dura, lumea aceasta ai purta-o, uite aşa, pe degete, şi toate ar fi după gândul tău. Dar uite ce vorbeşte gârbova şi neputincioasa! Iartă-mă, Doamne, că nu ştiu ce mi-a ieşit din gură! Luminate crăişor, miluieşte baba cu ceva!'

Citește și

DOSAR SPECIAL Ce sunt strigoii. Ce diferență există între strigoii morți și cei vii

DOSAR SPECIAL Cine sunt solomonarii, cele mai problematice figuri ale mitologiei populare'

DOSAR SPECIAL Cine sunt Ursitoarele. Fascinanta poveste a unora dintre cele mai îndrăgite personaje supranaturale

Autor: Cătălina Chiricheș

Urmăreşte cel mai nou VIDEO incărcat pe avantaje.ro
Recomandari
Libertatea
Retete
Baby
Doctorul Zilei
Sfatul parintilor
Mai multe din Diverse