Uite ăsta-i defectul meu…

06.06.2019, 17:14 . Actualizat 06.06.2019, 17:25

Homepage / Editorial

Florentina Mușat, redactor-șef Avantaje

Am și defectul ăsta, de a mă lăsa prinsă în dileme complicate de unde nu se iese cu una cu două. Bunăoară, m-am pomenit întrebându-mă care e diferența dintre un om și un mare om. Dilema s-a transformat în capcană. Iar din chestii de-astea eu ies greu. M-am dumirit chinuitor și anevoios.

A trebuit să înfrunt și să accept adevărul: cum aș putea să recunosc un Mare Om atâta timp cât eu îmi multiplic obrajii ca să-i dau la pălmuit, când iau asupra mea durerea ta și când clipesc des dacă ești mai înalt ca mine și ridici mâna brusc?! Eu am trăit printre oameni, îi recunosc imediat pe ei.

Marii Oameni nu se plămădesc ca orezul: 3000 de boabe dintr-o singură sămânță. Oamenii mei sunt manipulatori și codependenți (citiți print pag. 80 și 82), au mereu nevoie de confirmări (pag. 78) și acceptă cu sfială că sunt atât cât și-au dat voie să fie (pag. 6).

Marii Oameni sunt ceilalți. Puțini, deosebiți, fenomenali. Cei care au știut să aprecieze timpul și să facă din el mărgăritare. Sunt cei care au schimbat lumea din jur (pag. 37). Care ne-au adus bucurii greu de cuantificat și au scris istorie în marea carte a vieții. Eu încă învăț să devin om ca să pot să-i identific pe cei Mari.

Îmi recunosc marile greșeli, pe care voi mi le-ați pus în sertarul cu mofturi: mă întorc iar și iar în trecut, trăind precaut în prezent și privind cu teamă în viitor. În viitorul unde îi voi aștepta pe Marii Oameni care se plămădesc acum.

Nostalgia mea e maladivă, o să spuneți, dar ceva din trecutul nostru ne-a făcut astăzi atât de speriați de viață și de durere. Nu ne mai uităm ochi în ochi, ci ne scriem pe whatsapp. Dăm vina pe politicieni pentru un dezastru anticipat.

Tu aștepți de la mine, eu de la tine, noi amândoi de la ceilalți, să lăsăm scutul egoismului și deznădejdea la ușă, și să ne apucăm de treabă. Pentru ca generațiile viitoare să aibă și ele de unde să aleagă Mari Români.

Și să nu rostogolească aceleași nume pe care le-am învârtit și noi. Și să nu mai credem că în viață te poți strecura fără să respecți reguli (pag. 52), sau să uităm că ia, doina, hora și tradițiile satului ne curg prin vene, molcom cât să nu le simțim și să nu ne deranjeze (pag. 20).

Uite, ăsta e defectul meu: mă chinui să nu las răul din jur să se închege și te obosesc și pe tine cu obsesia mea… Când tu ai vrea să stai mereu cu hazul pe limbă, gata să distrezi și să încânți lumea din jur.

Dar chiar și așa, pișicher și ștrengar cum ești, tot ție trebuie să-ți mulțumesc pentru că revista aceasta încă mai există pe filă de hârtie.

Foto: Tibi Arsene

Citește și:

Dincolo de cuvinte: Florentina Mușat

HOCU S POCUS!!!

… toți cei care ne-au făcut sufletul franjuri să fie știuți și aflați!

Urmăreşte cel mai nou VIDEO incărcat pe avantaje.ro