Gata. Eu am găsit fericirea…
Știți vorba aia… fericirea vine din lucrurile simple? Ei bine, eu n-am crezut-o niciodată dar am dat din cap că da, să par înțeleaptă. Pentru că fericirea în mintea mea este incompatibilă cu lucrurile și cu simplitatea. Fericirea e complicată și e un amalgam de stări suprapuse.
Uite-acum, de exemplu… când mă gândesc la fericire văd salata de roșii cu mirosul ăla care o să-mi rămână toată viața ștanțat pe creier, văd bucăți mici de brânză și un colț de pâine dintr-o franzelă albă, proaspătă, cu coaja tare. Sunt trei mirosuri care se amestecă și care s-au ascuns într-un colț pitit din creier. Acum pentru mine asta e o fărâmă de fericire. Ce-am spus eu sunt lucruri simple?? Roșiile cu mirosul și gustul ăla sunt lucruri simple? Pâinea aia albă și caldă? Toate trei împreună? Acum, sincer…. Voi ați mai văzut roșii? Ați mai mâncat voi roșii în ultimii 15-20 de ani? Uite asta numesc eu acum fericire! Gustul roșiilor dispărute de pe fața planetei.
Mai am una: prăjitura cu cremă albă și gust dulce-acrișor. Alba ca zăpada parcă se numea. Se mai face și acum, se găsește și în cofetării…. dar să fie ăla al naibii care nu recunoaște că nu mai e la fel!!! Păi asta e fericirea supremă. Să lași simțurile să se desfete cum vor ele, să alunece, să facă tumbe, să te învârtă în loc nu alta! Despre salata de vinete, papanșii cu smântână și dulceață de afine și despre cartofii prăjiți și mujdei de usturoi, vom vorbi luna viitoare.
Acum, am pentru dumneavoastră un cadou: cele mai citite DOSARE SPECIALE din revista printată. Cele mai muncite, documentate, verificate informații despre 4 SUBIECTE care o să vă lase gura apă: celebrele curtezane ale istoriei (ce faceau de suceau mințile bărbaților?!), marii lăutari ai României, iubirile tăinuite ale unor personalități marcante și… ființele mistice și supranaturale de care ne e frică și să le negăm existența printre noi.
Așadar, stați cuminți la locurile voastre, citiți dosarele noastre, și visați la o lume complet schimbată de cum am lăsat-o în martie de când stăm acasă.
Va trebui să ne promitem unul altuia că viața noastră nu va mai fi cum a fost, adică un tăvălug de nimicuri, un malaxor de tâmpenii și un vortex de lucruri inutile. Vom fi alții pe dinăuntru… pentru că am avut timp, fir-ar să fie, să vedem ce contează, ce vrem și ce ne place cu adevărat. Nu ce se poartă, ce ni se cere, ce e la modă, ce trebuie și ce spun alții…
Bluza roșie din poză este un hanorac din echipamentul de sport al lui fii-miu. Am asortat-o cu un colier din perle luate dintr-un bazar din Bulgaria, probabil de-aia s-a rupt imediat închizătoarea, iar poza este făcută la masa din bucătărie.
Am revenit cu picioarele pe pământ și e atât de bine….
Citeste și: