Și a venit schimbarea
Îți mulțumesc, Doamne că măcar e blând cu copiii. Că de învățat, sigur o să învățăm ceva din asta. Că gripe, cutremure și dezastre naturale am mai avut, dar nimic atât de semnificativ încât să ne încetinească harababura asta căreia noi îi spuneam viață, să oprească industrii, să țină avioanele la sol, să închidă granițele și să fim nevoiți să stăm în case.
Apoi Ți-am văzut planul. Izolarea asta nu e rea. Deloc. Stăm fiecare acolo unde ne e locul și din când în când scoatem capul pe Facebook să mai postăm ceva. Și astfel… românii mei, v-am prins!!! Gata…
Sunteți, suntem, de departe, cei mai mișto oameni de pe planetă. S-au format printre voi caste animate de interese comparabile, comitete de prozeliți veșnici neîmpăcați, cenacluri de scriitori ad-hoc nostalgici și melancolici, congregații întregi de minți istețe care te înghit din trei cuvinte dacă-i contrazici, femeile-cu-flori, genialii nebuni ai marilor corporații, găști și tabere cu idei strălucite, cu mult peste ce-și imaginează străinătatea care ne vede îngrijitori de bătrâni.
Este duminică, 15 martie, iar eu mănânc și vă citesc, râd de mă zgudui și plâng în șoaptă să nu mă vadă cei de-ai casei. Nicio secundă nu m-am îndoit de voi… știam și că sunteți capabili să răspândiți panica și frica irațional și fără temei sau că aveți ascunsă o sursă care v-a destăinuit scenarii apocaliptice, știu că puteți râde în gura mare unii de alții, dar acum, v-am văzut așa cum sunteți. Fantastici. Am văzut că stați în case și faceți curat, v-ați dat seama (eu nu!) că până la anul, în mod normal nu v-ar mai trebui nimic nou în șifonier, am citit bancurile concepute la secundă despre rafturile goale, primesc zeci de filmulețe pe whatsapp atât de mișto încât mă tot întreb unde ați stat ascunși atâția ani? Chiar era nevoie de tot acest deranj ca să ieșiți la suprafață și să vă citim cu toții, dar nu vă e rușine obrazului? Chiar trebuia să se întâmple acest necaz ca să vă apucați să concepeți cele mai logice și mai interesante opinii? Să legați în cuvinte potrivite cele mai inteligente analize ale situației globale? Știam că poporul român are umor, dar mă jur pe amintirea lui Toma Caragiu, că n-am știut că noua generație are pe lângă umor, arcușul fin al ironiei, octava joasă a bășcăliei mucalite, înțepătura ascuțită de țambal, și zdrang, un croșeu de stânga cu care te lasă lat. Nu sunt momente să ne plângem de milă și nici să facem incantații magice întru înlăturarea virusului din populație. Trebuie să fim lucizi și deștepți, să stăm în casă, să facem fiecare ce poate, cine nu mai poate, asta e, dar de stat trebuie să stăm. Voiam doar să mai spun următoarele două, ba nu, trei chestiuni: nu știu pentru ce e moțul la căciulă, m-am tot chinuit să răspund cuiva care m-a întrebat pe Facebook. Mă perpelește întrebarea.
Da, cred că trebuie să ne facem stocuri de Autan că acuși vin țânțarii și să vezi nenorocire, că ăștia ne înțeapă în casele noastre unde stăm cuminți și fug mai departe prin vecini.
Și da, este momentul să facem pace cu noi. Să luăm piciorul de pe pedală și să tragem pe dreapta. O să treacă și asta… dar vreau să-ți mulțumesc, române, că te-am văzut cât de mișto ești atunci când trebuie.
Foto: Ionuț Staicu
Citește și:
Dincolo de cuvinte: Florentina Mușat