Simptomele bolii Parkinson nu se rezumă la tremurul specific. Recunoaștem această afecțiune a sistemului nervos prin simptomul ei cel mai vizibil: tremurul. Dincolo de asta, însă, există semne de ordin fizic, dar și de ordin afectiv și cognitiv. Depistează la timp primele semne ale bolii!
Tremurul nu este cea mai mare problemă pentru persoanele care suferă de această această afecțiune. De fapt, acest simptom este prezent doar la 60-70% din cazuri. Este mult mai grav faptul că pacientul pierde abilitatea de a-și coordona membrele, pierde controlul și precizia mișcărilor.
O persoană care suferă de Parkinson, nu va mai putea să-și lege șireturile, va folosi cu greutate tacâmurile și nu va mai putea să scrie. Pe parcurs, scrisul își pierde claritatea și, până la sfârșitul rândului, se transformă într-o mâzgăleală.
Ceea ce îi sperie cel mai mult pe cei afectați de Parkinson este rigidizarea, blocajul fizic. Pur și simplu, se întâmplă ca la un moment dat să nu se mai poată mișca. Ceea ce descriu pacienții este dramatic. Ore în șir în care rămân prăbușiți pe podea sau spaima că s-ar putea bloca astfel în timp ce traversează strada.
Iar de aici începe drama lor de ordin emoțional. Obișnuiți să fie independenți, ei nu acceptă că au nevoie de însoțitor și de supraveghere permanentă. Le este greu să accepte că nu mai pot face lucruri simple. Simți că, odată cu pierderea unor abilități, își pierd demnitatea. De aceea, uneori, reacționează exagerat. Acest lucru face situația dificilă și pentru ceilalți. Mai ales dacă aceștia nu au cunoștințe medicale și nu înțeleg ce se întâmplă.
Simptomele bolii Parkinson sunt cauzate de distrugerea prematură a celulelor nervoase din zonele mai profunde ale creierului. Spre deosebire de Alzheimer, cauzat de moartea celulelor la nivelul cortexului. Zilnic pierdem 1 până la 2 milioane de celule nervoase care nu se mai refac. La acești pacienți ritmul este mult mai ridicat și procesul se instalează prematur. Despre cauze nu se știe încă prea mult.
Ereditatea este un factor care predispune la această evoluție. Dar legătura ereditară nu se poate stabili decât la 5-10% dintre cazuri. Așadar, peste datele genetice trebuie să intervină un factor declanșator și de aici începe necunoscutul. Factori favorizanți au fost observați. În mod sigur, apariția afecțiunii Parkinson este favorizată de prezența în mediu și în hrană a pesticidelor. De asemnea, observațiile îndelungate au arătat că există cel puțin un factor protectiv: cafeaua.
Nu s-a constatat o prevalență a bolii legată de gen, de rasă, de ocupație sau de alți factori economici, sociali, geografici. S-a năruit, însă, teoria conform căreia ar fi o afecțiune specifică vârstelor mai înaintate. Cazurile de Parkinson apar la vârste din ce în ce mai scăzute. Este un argument în plus că factorii favorizanți se află în mediu și în stilul de viață.
Practica medicală arată că între primele simptome ale bolii și diagnosticarea ei trec între nouă luni și doi ani. Timp în care boala evoluează; timp pierdut în graficul de tratament. O anumită doză de imprecizie, o deteriorare a posturii corporale, un comportament ușor inadecvat care se repetă sunt manifestări ușor de pus pe seama oboselii sau a simplei înaintări în vârstă.
S-a demonstrat că boala debutează cu disfuncții de natură nervoasă la nivelul stomacului. Abia după 10-15 ani apar manifestările tipice bolii Parkinson. Iată ceva ce ar putea constitui un semnal, un moment din care pacientul să se controleze periodic.
De altfel, diagnosticarea Parkinsonului este una indirectă, prin metoda diagnosticului de excludere. Adică se fac tot felul de teste pentru a fi exclusă posibilitatea oricărui alt diagnostic.
O altă metodă de diagnosticare este administrarea unor medicamente specifice, dedicate acestei afecțiuni. Dacă simptomele scad în intensitate și starea pacientului se ameliorează, rezultă că este vorba, într-adevăr, despre Parkinson.
Parkinsonul nu se tratează dar poate fi ținut sub control și evoluția sa poate fi încetinită. Tratamentul este simptomatic. Are ca scop prelungirea și îmbunătățirea calității vieții, atât timp cât este posibil. Substanța care stă la baza medicației este este dopamina. Aceasta este un neurotransmițător pe care organismul nu-l mai produce.
Terapia ocupațională poate veni cu succes în completarea tratamentului medicamentos. Pacientul trebuie să aibă o îndeletnicire zilnică, să își împingă posibilitățile tot mai departe. Astfel, zonele supraviețuitoare ale creierului vor prelua funcțiile al căror suport neurologic s-a pierdut.
Mai întâi, trebuie să ne preocupăm de starea noastră și de a celor dragi. Dacă există în istoricul familiei cazuri de Parkinson, trebuie să fim atenți la ce ni se întâmplă. Dacă există manifestări care amintesc de simptomele bolii Parkinson, trebuie să apelăm la un medic neurolog. Din aproape în aproape, acesta va exclude sau va confirma existența afecțiunii. Cu cât mai devreme, cu atât mai bine!
Trebuie să fim conștienți că diagnosticarea este dificilă și poate să ia mult timp și să ceară multe tipuri de examinări. Trebuie urmată întreaga procedură de diagnosticare. Medicația, de asemnea, poate să ceară timp și răbdare până la stabilirea dozajului corect și până la producerea unui efect vizibil prin ameliorarea simptomatologiei.
Apoi trebuie să ne analizăm atitudinea față de persoanele afectate cu care venim în contact. Să înțelegem ce este specific acestei afecțiuni și care sunt dificultățile prin care trec pacienții. Să știm cu ce se confruntă, care este cauza unora dintre manifestările lor și cum le putem ajuta.
De asemena, trebuie să-i încurajăm pe pacienții cu Parkinson să-și urmeze cu consecvență tratamentul. De asemena, trebuie să-i stimulăm să se integreze în diverse forme de terapie ocupațională. Să nu-i lăsăm să se izoleze și să selase copleșiți de boală. Asociația de Luptă Împotriva Bolii Parkinson vă stă la dispoziție cu informații și cu activități specifice.
Mihaela Serea
Foto: shutterstock
Citește și:
Prea tânără ca să intri la menopauză? Află tot ce trebuie să știi despre menopauza precoce
Noi speranțe pentru bolnavii de diabet. Cu ce ar putea fi înlocuite injecțiile cu insulină?
Ce afecțiune gravă poate provoca porumbul congelat?