EXCLUSIV AVANTAJE Istoria unei cărți trăite: “Iubirea unui psihopat este o minciună periculoasă”

Plecată peste Ocean din copilărie, o româncă a avut îndrăzneala de a renunța la cariera academică pentru a-şi urma visul de a scrie și a reușit să seducă, pentru a treia oară, critica și publicul american. Cel mai recent volum al ei, apărut și în România, este destinat tuturor femeilor pentru care dragostea a devenit un calvar, în loc să fie cel mai frumos lucru din lume.

Cărțile Claudiei Moscovici sunt dintre cele ce nu se adâncesc în uitare. Nasc discuții, controverse, admirație, se ecranizează, se așază în topuri. Așa a fost cu primul său roman, „Între două lumi', cu al doilea, „Seducătorul', și acum cu cel de-al treilea: „Legături periculoase: cum să recunoşti un psihopat şi să scapi din mrejele lui', care a făcut deja furori în Statele Unite și urcă rapid în preferințele publicului român.

Claudia a predat filosofie, literatură şi istoria artei la Boston University şi la University of Michigan, dar pasiunea scrisului a împins-o să caute un drum care i-a adus împlinirea și fericirea. A avut curajul de a renunța la cariera academică pentru a-şi urma visul, iar succesul spectaculos al cărților sale i-a confirmat alegerea.

„Legături periculoase' vorbește despre iubirea unui psihopat, despre bărbaţii care doar se prefac că iubesc pentru a-și satisface vanitatea și despre femeile care le dăruiesc dragostea pentru a deveni mai apoi doar niște marionete înfrânte de o viață tristă și goală. Vorbește despre femei-umbre cu suflete pustiite, despre izolare și umilinţă, și despre forţa de a evada dintr-o viață falsă și de a regăsi dragostea.

Este, în același timp, o carte trăită, căci Claudia a fost inspirată de propria experienţă sentimentală alături de un asemenea om, dar este și o analiză incitantă și demolatoare a vieții unor psihopați celebri, începând cu Pablo Picasso, cel care, dincolo de talentul incontestabil, a fost un misogin cu comportament patologic, care şi-a maltratat partenerele.

Un dialog nonconformist cu autoarea momentului în America, Claudia Moscovici, despre expresia artistică a sensibilității și despre iubirea și pasiunea cărora trebuie să le facem loc în viețile noastre pentru a ne păstra umanitatea:

MAI ÎNTÂI, CINE EȘTI TU, CLAUDIA MOSCOVICI? EȘTI O AUTOARE ENIGMATICĂ?

Aș spune că sunt o persoană eclectică, nu enigmatică. Am o personalitate foarte deschisă, cu interese multiple: în istoria artei, filosofiei, literaturii, istoriei și psihologiei mondiale. Am făcut ani de studii și cercetări în fiecare domeniu pentru a scrie cărți pe temele menționate.

Adesea, aspectele vieții mele personale mă împing către diferite domenii. De exemplu, mă fascinează istoria totalitarismului, pentru că eu și familia mea am trăit aspecte ale acesteia în România comunistă. Apoi, m-am interesat, vreme de mulți ani, de psihologia anormalității – în special, studiul tulburărilor de personalitate –, pentru că am văzut cât de mulți oameni periculoși și narcisiști există în istoria lumii, precum și cât de mult pot dăuna
vieților oamenilor.

În ultimii cinci ani, am extins documentarea și cercetările și am scris o carte despre istoria Holocaustului, care a început cu trecutul bunicilor mei,
dar a devenit mult mai largă, acoperind anihilarea evreilor europeni. Presupun că pregătirea mea academică în iluminismul francez – unde o educație
bine rotunjită a fost un ideal pentru filosofii precum Diderot, Rousseau, Condorcet și Montesquieu – m-a făcut să aspir la un ideal intelectual deschis, larg, cuprinzător.

„LEGĂTURI PERICULOASE' REPREZINTĂ O VIZIUNE ASUPRA UNUI MOD DE VIAȚĂ, CARE A AVUT UN SUCCES DE INVIDIAT. CUM AI PORNIT SĂ SCRII DESPRE ACESTA? 

În 2009, am început blogul psychopathyawareness pentru a descrie concluziile experților, psihologi și terapeuți, despre persoanele cu tulburări de personalitate: lipsa lor de empatie, aparența lor de normalitate, folosirea și abuzul asupra altora. Am încercat aceasta motivată fiind de suferințele
victimelor și de dorința de a face tot posibilul pentru a le ajuta.

În cele din urmă, blogul meu a ajuns la aproape șapte milioane de cititori în Statele Unite și a fost tradus în mai multe limbi, printre care spaniolă, germană, italiană (de Titti Damato) și română (mai întâi de Nicoleta Diaconeasa și Anca Cristina Ilie, pentru blogul Catchy.ro, și mai târziu, în întregime, de LilianaBogatu).

Citește și O persoană dintr-o sută suferă de narcisism. Tu poți fi una dintre ele. Iată semnele!

Așa s-a născut cartea „Legături periculoase', care a evoluat de la blog la pagina tipărită și a fost tradusă și în limba română la Editura Vremea, dar și
în italiană, la Edizioni Sonda, iar în Italia a avut mai multe lansări în 2017, inclusiv la librăria Feltrinelli din Roma și la Camera Deputaților din Parlamentul italian.

ESTE O CARTE TRĂITĂ? 

Interesul meu față de psihopatie a fost provocat, e adevărat,de o experiență personală neplăcută, dar și de interesul meu istoric de lungă durată pentru
liderii autoritari psihopați, cum ar fi Hitler, Stalin, Mao și Ceaușescu. Acest subiect s-a extins, de îndată ce am început cercetarea psihologică, într-o zonă mult mai amplă de studiu a tulburărilor de personalitate, psihologia victimelor și găsirea unor modalități de a le ajuta.

CUI I SE ADRESEAZĂ VOLUMUL TĂU? ȘI CE ESTE EL: ȘTIINȚĂ, FICȚIUNE SAU TESTIMONIAL?

După cum spuneam, am scris două cărți despre psihopatie. Primul, „Legături  periculoase', este, cu siguranță, nonficțiune. Este o carte de psihologie care se bazează pe ani de cercetare a tulburărilor de personalitate. Cartea se adresează publicului larg, în special celor care devin ținte pentru persoanele periculoase sau care doresc să evite să fie vizați de aceștia.

„Seducătorul', pe de altă parte, este un roman, pornit din studiile mele despre psihopatie, dar inspirat și de romanele clasice ale secolului al XIX-lea, cum ar fi „Anna Karenina'. De fapt, am urmat chiar și structura romanului lui Tolstoi pentru a înțelege ce se întâmplă dacă Vronsky este, de fapt, un individ prădător – un psihopat – mai degrabă, decât un aristocrat implicat într-o aventură.

CARTEA TA NU DISTRUGE CUMVA IDEEA FEMININĂ DESPRE ARMONIA RELAȚIILOR?

Într-un anumit sens, da, însă doar defensiv. Mai degrabă sugerând o utopie în care toată lumea se întâlnește, „Legături periculoase' descrie trăsăturile
psihologice ale unora dintre cei mai nocivi bărbați (persoane cu tulburări de  personalitate, cum ar fi psihopatia, narcisismul și tulburarea-limită de
personalitate).

Obiectivul său este deopotrivă constructiv – de a oferi informații psihologice utile și detaliate –și defensiv – de a ajuta cititoarele să evite să fie rănite de acești oameni. Cunoașterea este prima și cea mai importantă autoapărare.

CÂT A DURAT DOCUMENTAREA PENTRU CARTE?

Am făcut patru ani de studii psihologice și psihoterapeutice pentru a scrie cartea și am scris și în același timp și „Seducătorul', plus un an de editare.

AI FOLOSIT PERSONAJE REALE? EXISTĂ MARI PSIHOPAȚI, PSIHOPAȚI CELEBRI? 

Da, acolo unde a fost cazul, am folosit exemple reale: atât indivizi care au comis infracțiuni și care erau la vremea respectivă la știri, cât și oameni celebri care aveau diferite tulburări de personalitate (cum ar fi psihopatia sau narcisismul malign). De la publicarea cărții, am constatat că cititorii au
acceptat mai ușor exemplele criminalilor psihopați. Unii au considerat că este dificil să creadă că scriitori sau artiști celebri ar putea fi astfel.

În „Legături  periculoase', de exemplu, am oferit o analiză foarte detaliată a lui Pablo Picasso ca având trăsăturile unui psihopat în relația cu partenera sa, Francoise Gilot. Unii cititori au considerat asta însă greu de acceptat, având în vedere faima și talentul lui Picasso, dar este, din păcate, un caz real de tulburare de personalitate.

Citește și Când dependenţa într-un cuplu ucide iubirea

În limba engleză există chiar o expresie pentru cazul lui Picasso: „Faima i s-a urcat la cap'. Mai important, psihopatia nu este cauzată de o deficiență de inteligență, educație sau talent artistic. Este o inteligență emoțională scăzută, care provine adesea din cauze genetice sau dintr-o combinație de predispoziții genetice și factori sociali. Psihopații nu au capacitatea de a empatiza cu alții sau capacitatea de a simți vinovăție dacă îi rănesc pe ceilalți.

Adesea, de fapt, ei simt plăcere sau satisfacție atunci când îi rănesc pe alții ori, în cel mai bun caz, indiferență. Ei pot fi extrem de talentați, ambițioși și împliniți, și totuși să aibă trăsături psihopate, așa cum a fost în mod clar Picasso.

EXISTĂ DECI BĂRBAŢI CARE DOAR MIMEAZĂ IUBIREA? DE CE O FAC?

Da, unii oameni reduc la minimum iubirea, dar nu sunt neapărat psihopați. Ei pot fi doar superficiali sau hedoniști. Psihopații, pe de altă parte, sunt indivizi care țintesc în mod deliberat alte persoane pentru a le folosi și a le face rău.

DĂ-NE O DEFINIȚIE A PSIHOPATULUI ȘI SPUNE-NE CUM POATE FI RECUNOSCUT.

Un psihopat este un individ cu emoții superficiale, empatie scăzută, lipsă de conștiință și are capacitatea de a se folosi și de a abuza de ceilalți.

CUM EVOLUEAZĂ O RELAȚIE PSIHOPATĂ?

Deseori, o astfel de relație începe, paradoxal, cu o fază de idealizare, care pare mult mai frumoasă decât în relațiile obișnuite. Cu timpul însă, legătura psihopată devine o formă de dominație și abuz a psihopatului asupra victimei sale. Uneori, abuzul este atât de subtil încât victima îl observă doar când devine acut și când este prea târziu.

Citește și Cum recunoști o persoană cu un comportament pasiv-agresiv. Cum este recomandat să te porți cu ea

Psihopații aplică metoda „dozării' abuzului lor –subminând încrederea victimelor și izolându-le de prieteni și familie, atacându-le financiar sau profesional –, treptat, astfel încât victima acceptă fiecare fază.

CUM SCAPI DE O RELAȚIE DISTRUCTIVĂ CU UN PSIHOPAT?

Conștientizarea timpurie a semnelor de alarmă și a încălcării limitelor este extrem de importantă. Cu cât observi mai devreme semnele unei relații periculoase și cu cât scapi mai devreme, cu atât este mai probabil să nu suferi prea mult. De aceea este importantă cunoașterea legată de tulburările de personalitate, indiferent dacă simți sau nu că ești o victimă.

CE AI SCHIMBA ÎN CARTE DACĂ AI RESCRIE-O?

Fiecare carte poate fi îmbunătățită foarte mult, inclusiv a mea. Dar am scris în acel moment. Mai degrabă decât să mă gândesc cum aș vrea să o schimb acum, am pornit de la subiectul unor persoane tulburate psihic, am cercetat și am scris despre imensul rău pe care l-au săvârșit în timpul Holocaustului și a altor genocide din istoria omenirii. Acesta este subiectul noii mele cărți non-fiction, amintirile despre Holocaust.

În ceea ce privește cele două cărți de psihopatie, mi-ar plăcea să colaborez cu o casă de producție cinematografică și să văd cum romanul „Seducătorul' ar putea fi transformat într-un film. Asta a fost o obsesie de-a mea, chiar în timp ce scriam cartea, deoarece filmul este cel mai cuprinzător și mai interesant dintre toate artele.

Dar este, de asemenea, un gen care necesită o finanțare enormă, motiv pentru care șansele ca un roman să devină film sunt atât de rare din punct de vedere statistic. Cu toate acestea, atât ca tematică, cât și ca stil al scriiturii, „Seducătorul' se pretează cinemaului și, dacă zeii mi-ar zâmbi, ar fi bine-venită o astfel de colaborare atât în Statele Unite, cât și în România, țară cunoscută internațional pentru filmele sale indie de calitate.

Autor: Adrian Cîlțan

Foto: arhiva personală, shutterstock