Cum recunoști o persoană cu un comportament pasiv-agresiv. Cum este recomandat să te porți cu ea

comportament pasiv-agresiv

Mereu bombănind, mereu de altă parere – dar pe care nu și-o exprimă deschis ci numai sub formă de cârteală – și mereu revoltat împotriva autorității, fie că este vorba de familie, fie de serviciu. Iată un portret sumar al pasiv-agresivului.

Este pasiv în momentul în care se iau deciziile. Nu participă la discuții, nu-și expune punctul de vedere, nu obiectează deschis, nu are nimic de propus. Când participă la ședințe, pare că a fost adus cu de-a sila, că suportă cu greu adunarea de oameni și îl plictisesc schimburile de idei. În familie, lasă mereu impresia că își sacrifică adevăratele dorințe pentru mofturile celorlalți.

Citește și 5 semne care îți arată că suferi de o tulburare psihică

Devine, însă, agresiv în momentul în care ar trebui să aplice deciziile luate. Atunci contestă totul, de la justețea deciziilor și până la competența celor care le-au luat. Iar dacă n-are încotro și trebuie să se conformeze, o face în silă, exagerează ostentativ dificultatea și complicațiile considerate inutile ale sarcinii.

Comportamentul pasiv-agresiv pare incoerent și inexplicabil privit de la oarecare distanță. Dar dacă ne apropiem puțin, ce observăm?

Prin ce se remarcă o persoană cu un comportament pasiv-agresiv

În faza fundamentării deciziilor, afișează pasivitate, dezinteres, poate chiar dispreț. Când i se cere un lucru, are tendința să refuze, să protesteze, să argumenteze inutilitatea, absurditatea, abuzul… Iar dacă n-are încotro și trebuie să execute, punerea în aplicare a deciziei se transformă într-un coșmar asumat într-o manieră demonstrativă.

Când are initiațiva, când nu se simte constrâns și nu se află într-un raport de subordonare, poate fi agreabil, chiar entuziast, ca și cum n-ar fi aceeași persoană. Comportamentul pasiv-agresiv se face simțit nu numai la serviciu ci, uneori, și în familie. „Unde mergem în concediu?” Răspuns: ridicare din umeri. Sau: „Unde vrei.” (Nu „Unde vrei tu”, pentru ca asta ar insemna de la inceput că-ți fac o favoare, de bună voie; „Unde vrei”, pentru că nu mă interesează.) „Hai să mergem la mare.” Ajunși acolo: „Mare, mare și iar mare. Căldură, soare, aglomerație, oboseală…”

De ce?

De obicei, persoana pasiv-agresivă este supracalificată pentru munca pe care o face. Pasiv-agresivul este, cu siguranță, nemulțumit de situația sa. Consideră că merită mai mult de la viață. Iar pentru neîmplinirile sale preferă să dea vina pe ceilalți sau pe conjunctură.

Citește și Jocurile de noroc, o dependență psihologică. Acestea sunt drogurile care îți distrug viața

Nu tolerează subordonarea. Fie că se consideră superior intelectual șefului, fie că îl consideră pe acesta incompetent pentru postul pe care îl ocupă, fie că își pune problema independenței sale și a libertății de decizie.

În familie, poate fi vorba de un soț sau o soție care consideră că a făcut un mariaj nereușit, că se sacrifică în căsnicie. Dar poate fi vorba de un adolescent care își caută identitatea, își caută drumul spre maturitate și independență, caz în care pasiv-agresivitatea este o fază normală și tranzitorie.

Ca să vorbim de o personalitate pasiv-agresivă, trebuie să fim siguri că persoana are acest comportament dintotdeauna, de dimineața până seara, la serviciu, acasă și ori de câte ori simte că ceva i-a fost impus și nu i-a fost cerut destul de politicos, cel puțin de la egal la egal.

Unde greșește?

Pasiv-agresivul nu are tăria să se chestioneze în legătură cu cauzele ajungerii sale în situația care nu-i convine și cu motivele pentru care rămâne în această situație. „Oare cine este responsabil pentru faptul că nu am mai multe studii, că nu am promovat, că nu am jobul visat?” Nu este suficient potențialul, trebuie să ai și abilitatea de a-l valorifica. Dacă n-ai fost dispus să faci mai mult efort sau mai multe compromisuri, a fost opțiunea ta. Așa funcționează sistemul și ai posibilitatea să alegi: ori te integrezi și funcționezi, ori te retragi și îți cauți alt drum.

Citește și Sindromul de burnout, consecința imediată a epuizării fizice, psihice și emoționale

De ce te-ai căsătorit și de ce menții căsătoria cu o persoană pe care o consideri inferioară sau abuzivă? Poate ți-e teamă să rămâi singur, sau poate te supui prejudecăților conform cărora, oricum ar fi, trebuie să ai o familie (valabil mai ales în cazul femeilor).

Iar ca adolescent, dacă actele de revoltă nu sunt extreme și nu-ți pun în pericol viitorul, sănătatea, dezvoltarea, atunci e OK. Timpul trece și, inevitabil, vei fi într-o zi pe picioarele tale.

Cum trebuie să ne purtăm cu o personalitate pasiv-agresivă

Recomandabil

• Să fim ambili. În general, contează nu atât ce spunem cât cum spunem. Particulazând, contează nu atât ce cerem cât cum cerem. Dar cu pasiv-agresivul, care este și puțin paranoic, este cu atât mai important ca tonul, cuvintele alese să nu sune cu totul și cu totul imperativ. Puțină empatie – nu până la compătimire! – va fi de mare folos.

• Să-i cerem părerea atunci când este cazul. Participarea la decizie îl va stimula în executarea ei. Se va simți respectat și unde mai pui că părerea lui se poate dovedi chiar utilă!

• Să-l stimulăm să se exprime deschis. Atitudinea pasiv-agresivă ascunde multă nemulțumire. Trebuie cercetat dacă nemulțumirea nu este îndreptățită într-o oarecare măsură. Dacă este, trebuie să găsim împreună o soluție. Dacă exagerează, dacă interpretează greșit anumite lucruri, trebuie discutat și demontat.

• Să-i reamintim regulile jocului. Poate că pasiv-agresivul nostru chiar are o problemă cu regulile. Va trebui să-i amintim că regulile au rolul de a asigura coerența și unitatea în acțiune precum și coexistența pașnică și respectarea drepturilor tuturor. Pentru coerență și unitate este importantă stabilirea unei ierarhii ca și existența unei autorități care să dea, într-un fel, tonul la cântec. O funcție de comandă nu presupune neapărat superioritatea persoanei care o exercită. Și, desigur, există și principiul democratic conform căruia fiecare are dreptul la opinie și, prin acesta, la participarea la luarea deciziilor.

Citește și Cum recunoști semnele bolii Alzheimer la părinții și bunicii tăi

Nerecomandabil

• Să ignorăm atitudinea de împotrivire sistematică. Pur și simplu, o problemă nu dispare prin simpla ei ignorare. Dimpotrivă, ea se agravează. Pasiv-agresivul își va intensifica represaliile, până când va obține o reacție.

• Să-l marginalizăm, să-l evităm pentru că, de regulă, pasiv-agresivitatea vine dintr-un potențial nevalorificat. Uitându-l în colțul lui, pierdem valoare.

• Să ne lăsăm antrenați într-un joc al represaliilor reciproce. Să nu ne imaginăm că într-o zi pasiv-agresivul va veni fluturând steagul alb și își va cere iertare! Dimpotrivă, își va intensifica lupta și va compromite în mare măsură șansele de a mai comunica. Mai bine tăiem răul din rădăcină, discutând deschis, apelând, poate, la puțin umor, mai ales că pasiv-agresivul este, de obicei, suficient de inteligent.

Citește și Află care e cifra destinului tău şi ce efect are asupra sănătăţii tale

Autor: Mihaela Serea

Foto: shutterstock

Urmăreşte cel mai nou VIDEO incărcat pe avantaje.ro
Loading...

EVA.RO
Recomandari
Doctorul Zilei
Baby
Sfatul parintilor
Mai multe din Psihologie