EXCLUSIV AVANTAJE Radu Cristian Nicolae, interpretul lui “Viorel” din “Racheta albă”, serialul copilăriei noastre: “Nu m-am putut obișnui cu statutul actorului după Revoluție. Nici cu salariul”

Radu Cristian Nicolae Racheta albă

Cu nostalgia nu e bine să te iei la trântă. Găsește trucuri să te învingă, să te doboare, să te tulbure… Pe vremea când se potcovea calul cu 90 de oca de fier, copiii și adolescenții unei țări comuniste se înghionteau și se înghesuiau care să prindă sâmbăta cel mai bun loc pe canapeaua din fața televizorului. Începea un serial cu și despre copiii de toate vârstele.

Versurile melodiei din generic erau fredonate la unison, pupilele se dilatau, dulcea așteptare se domolea cu emoție, iar cei doi protagoniști își începeau aventura: o hartă dacică, o comoară, pionieri radio-amatori și astrofizica anilor 80. Dar peste toate, „Racheta Albă' a fost negreșit despre prietenie și spiritul de echipă.

Dacă ai mai mult de 40 de ani, știi sigur cine sunt Viorel, Dan, Gâză, Stejara sau stăncuţa vorbitoare Căuţă. Revista Avantaje l-a descoperit pe Viorel (Radu Cristian Nicolae, foto), acum un bărbat în toată firea, tatăl unui băiat care-i seamănă izbitor.

Radu, unde au avut loc filmările și cine te-a pregătit pentru firescul jocului actoricesc?

În clasa a VIII-a am aflat de castingul pentru serialul „Racheta Albă'. Am auzit de casting pentru că mama mea era regizoarea serialului. Nu știu dacă aș fi aflat dacă nu eram în „circuitul' cinematografiei. Astfel de evenimente nu erau anunțate decât în circuit închis. Cum a fost pentru mine? Mama m-a întrebat simplu dacă vreau. Era decizia mea. Eram în anul de treaptă, iar filmările aveau să dureze foarte mult în iarna și în primăvara clasei a VIII-a.

Bineînțeles, am spus da, școala nu a fost preferata mea în acei ani. Castingul a fost unul dificil. Au fost chemați toți copiii-vedete ai televiziunii, TVR
susținându-și propriile alegeri. Unii dintre ei erau chiar foarte dezinvolți în fața camerelor de filmat. Am fost împărțiți în trei grupe. Copiii din TVR, cei din cinematografie (care erau susținuți de reprezentanții cinematografiei) și castingul regizoarei.

Alegerea finală a fost făcută de președintele televiziunii. A ieșit un mic scandal în momentul în care a auzit că mama mea regiza filmul. A vrut să mă dea afară. Doar că directoarea Secției Film a fost destul de puternică și i-a amintit că dânsul a făcut alegerile (numele actorilor erau secrete și se desecretizau doar la finalizarea castingului).

Până la urmă, a fost destul de bărbat încât și-a acceptat propria alegere. Dar a fost ultimul casting pe care l-am putut câștiga. Am mai câștigat două castinguri, pentru film de data aceasta, dar în momentul în care numele au fost desecretizate, am fost tăiat de pe listă. Și așa a început o aventură care a durat 6 luni, timp în care am reușit să trec treapta I, să lipsesc la primele șase săptămâni din clasa a IX-a și să iau un prim 4 la lucrarea de literatură în prima mea zi de liceu, acesta fiind șocul revenirii la realitate.

„Racheta albă' nu a fost un film de propagandă. Probabil că din acest motiv a fost atât de iubit de copii și de adolescenți, dar chiar nu venea nimeni la filmări să vă spună să mai amintiți câte ceva și despre iubiții conducători? 

Au existat foarte multe discuții pe tema asta. În primul rând, se dorea să filmăm numai în uniforme de pionieri. Apoi, se preconiza filmarea numai duminica și la sfârșitul orelor de clasă. Șansa noastră a fost directoarea Secției Film a TVR, care a reușit să explice care ar fi rezultatul tuturor acestor cereri.

Probabil ar fi fost mai multe sau chiar au fost mai multe imixtiuni, dar de care noi nu am auzit. Sincer, singurul lucru care mi-a rămas în amintire, faptul că legătura cu partidul a fost mâncarea. O mâncare excelentă la filmare! Cât timp am filmat în studiourile TVR, am avut acces la bufetul lor,
alimentat mai bine și mai ieftin decât orice alimentară din țară, iar în momentul în care am plecat și am filmat exterioarele, la Giurgiu în special, aveam mâncarea asigurată de cantinele de partid, care erau o bucurie.

Cine sunt ceilalți copii care au jucat alături de tine? Cum au ajuns să fie protagoniști într-un serial care evident se știa că va avea succes?

Cel mai cunoscut actor tânăr era Adi Vâlcu. Jucase deja în „Fram, Ursul Polar  și era o mică vedetă a ecranului. Era și mai mare ca vârstă. Apoi venea Yvonne Cezar, care a impresionat prin faptul că făcuse balet și avea o delicatețe și o putere în același timp ce o scoteau în evidență. Cel mai rău îmi pare că nu am putut să păstrez legătura cu Mirea Velisar, prietenul meu cel mai bun din film.

Majoritatea era însă la prima încercare de acest gen. Miki Pavlovici, care venea de la școala germană și ne cânta la pian, vesel mereu, Tatiana cu care nu m-am reîntâlnit, dar am păstrat o strânsă legătură cu sora ei, Betty, și Cătălin, pe care l-am revăzut de curând. Așa cum am spus, castingul era un circuit închis. Trebuia să fii deja selecționat la o casă de cultură, la televiziune, să fi recitat versuri.

Poate părea dur și restrictiv acum, dar cred că era o competiție deschisă celor care își doreau neapărat să ajungă pe micul ecran. Sigur, condiția esențială, pe care am reîntâlnit-o ca o problemă majoră în anii de facultate la Tg. Mureș, la teatru, era să locuiești în București. Numai așa te puteai intersecta cu lumea filmului și a spectacolului.

Ai jucat alături de o somitate a teatrului și filmului: George Constantin. Vă dădea sfaturi la filmări?

Domnul George Constantin impunea respect întregii echipe. Ținea foarte mult ca lucrurile să se desfășoare în mod profesionist – atenție la repetiții,
păstrarea aceluiași mod de joc ca în repetiție –, destul de complicat pentru o gașcă de copii aflați pe platourile de filmare. Dar, în același timp, ne distra tot prin actorie – făceam, de exemplu, pariuri. Cine rezistă să nu râdă atunci când cel din afara camerei îi dă replica stâlcit. Dânsul începea…

Radu Cristian Nicolae Racheta albă

Nu-i așa că în anii 80 erai o adevărată vedetă pe strada ta? Dădeai autografe, te pupau fetele…

Fetele nu mă pupau. Dar o vedetă eram. E adevărat. Nu puteam să merg pe stradă fără să fiu oprit de 5-6 ori și să fiu întrebat cum au fost filmările, cum au fost realizate trucajele, cum e să fii actor. Da, te simți bine. Deși, la acea vreme, nu conștientizam anvergura popularității.

De exemplu, la liceu, nu am spus nimănui de ce am lipsit 6 săptămâni, pentru ca, după lansarea filmului, toată lumea să ma întrebe de ce nu le-am zis mai devreme că jucasem într-un film. Dar reacțiile cele mai sincere le-am primit în ultimii ani, ani în care m-am reîntâlnit cu foști colegi și mi-au amintit ce popular eram pentru că am jucat în „Racheta Albă'. Atunci, pe moment, lucrurile se desfășurau într-o normalitate a vieții de liceu.

Cel mai ciudat mă simțeam când jucam baschet. Colegii de echipă aveau o plăcere foarte mare în a mă pune să privesc înainte de meci episoadele din
„Racheta Albă' la recepția hotelului în care eram cazați la meciurile din deplasare. Ca să nu mi amintesc de faptul că le spuneau tuturor copiilor din
orașul respectiv cine sunt, drept urmare eu mergeam înconjurat de o mare de copii, ceea ce mă stânjenea și mă împiedica să stau de vorbă normal cu
ceilalți.

Ce s-a întâmplat după film? Ce traiectorie a luat viața ta? Copiii-minune din filmul românesc nu au fost urmăriți de un mare noroc în această carieră.

Depinde ce înseamnă noroc. Eu activez tot în domeniul filmului. Sunt producător de film, în special film pentru copii, desene animate. În 2016 am lansat primul lungmetraj pentru copii după o pauză de 30 de ani (de la „Maria Mirabela'), „Mercy Street'/„Strada Speranței'. A fost și primul lungmetraj stereoscopic lansat în România.

Ai accepta acum un rol într-un serial? 

Am încercat să rămân apropiat actoriei, dar nu am putut. Sunt o fire mai pragmatică și nu m-am obișnuit cu statutul actorului după Revoluție. Și nici
cu salariul. Mi-ar plăcea să joc, bineînțeles, dar în conjunctura actuală din cinematografia românească, cred că ar trebui să-mi produc singur filmul. Și
să-l regizez.

Citește și

EXCLUSIV AVANTAJE Aurelian Temișan: Îi mulțumesc lui Dumnezeu pentru că elimină din viața mea oameni care nu-mi fac bine, scutindu-mă pe mine de chinul de a-i scoate cu forța'

EXCLUSIV AVANTAJE Carmen Ciocârlan, pacientă cu scleroză multiplă: Nici nu mai știu cum este să nu mă doară nimic'

EXCLUSIV AVANTAJE Daniela Torok, prima actriță care are curajul să dezvăluie pe scenă abuzul sexual suferit la 7 ani, despre care nu au știut nici propriii părinți

Autor: Florentina Mușat

Foto: arhiva personală Radu Cristian Nicolae, TVR

Urmăreşte cel mai nou VIDEO incărcat pe avantaje.ro
Recomandari
Libertatea
Retete
Baby
Doctorul Zilei
Sfatul parintilor
Mai multe din Interviurile Avantaje