EXCLUSIV AVANTAJE Interviu emoționant cu Iulia, o tânără mămică diagnosticată cu cancer: „Cel mai important lucru pentru mine a fost să rămân în viață”

17.09.2018, 12:01 . Actualizat 04.01.2019, 19:37

Homepage / Sanatate

Cancerul nu doare. Nu dă simptome la ȋnceput, de aceea este uneori diagnosticat tȃrziu. Ca ȋn cazul oricărei alte boli, este foarte foarte importantă prevenṭia. Dacă fiecare femeie şi-ar palpa lunar sȃnii, cu siguranṭă rata de supravieṭuire ȋn cazul celor diagnosticate cu cancer de sȃn ar fi mult mai ridicată. Deşi cei mai mulṭi noduli nu sunt maligni, un control de rutină ne poate scăpa de multe neplăceri.

Iulia C., o tȃnără mămică din Bucureşti, a avut şansa să descopere la timp apariṭia unor afecṭiuni tumorale şi să ȋi fie extirpate ȋnainte de a se maligniza.

Interviu emoționant cu Iulia, o tânără mămică diagnosticată cu cancer

R.I.: Iulia, cȃnd ai descoperit că e ceva ȋn neregulă cu corpul tău?

I.C.: Problemele mele au apărut cu mulṭi ani ȋn urmă. Aveam dureri mari de abdomen, hemoragii frecvente, anemie ȋn stadiu avansat. Mai apoi au apărut durerile la sȃni, ȋn anumite puncte şi sub braṭ. Am cerut mai multe opinii medicale şi am primit diagnostice diferite. Am ales pȃnă la urmă să merg la un spital privat.

R.I.: Ce a urmat?

I.C.: Am fost programată la spital pentru operaṭia de histerectomie subtotală. Mi s-a spus iniṭial că mi se va scoate uterul. Primul lucru care mi-a trecut prin minte atunci a fost că nu voi mai fi femeie. Nu mi-a picat bine, dar starea mea se agravase foarte tare, anemia avea şi ea valori alarmante. Doamna doctor mi-a spus că, de obicei, cine are probleme pelvine are şi la sȃni şi m-a ȋntrebat dacă eram de acord să ȋmi facă investigaṭii amănunṭite. Am acceptat. La sonoelastografia mamară am văzut pe monitor acele puncte de dimensiuni diferite. Mi s-a spus că sunt multiple tumori şi că, ȋn funcṭie de elasticitatea lor şi rezultatul biopsiilor pot fi benigne sau maligne. Una dintre ele părea suspectă, aşa că trebuiau luate măsuri ȋn cel mai scurt timp. Mi s-a propus să fac operaṭia de histerectomie subtotală ȋn acelaşi timp cu cea de la sȃn. Operaṭia de la sȃn consta ȋntr-o incizie perpendiculară pe sȃn, continuȃnd ȋn jurul mamelonului. Se ȋnlăturau tumorile şi o porṭiune de ṭesut sănătos din jurul lor (7,5 cm şi 3.5 cm).

R.I.: Cum te-ai simṭit ȋn acel moment?

I.C.: Am avut un şoc, am izbucnit ȋn hohote de plȃns. I-am anunṭat pe cei apropiaṭi, apoi am luat decizia de face această operaṭie ȋn acelaşi timp cu cealaltă.

R.I.: Cum ai suportat intervenṭia?

I.C.: Intervenṭia a durat cȃteva ore bune. Seara am fost dusă la terapie intensivă şi trezită din anestezie. Aveam ameṭeală, vărsături şi dureri mari la ambele operaṭii. Tensiunea nu ȋmi scădea sub nicio formă. Am fost monitorizată toată noaptea de aparate şi un doctor. Intervenṭia nu a fost uşoară. Durerile de intensitate mare au durat cam o lună, dar am ȋncercat să nu le bag ȋn seamă. Mă mişcam greu, nu puteam să mă ridic uşor şi nici să mă sprijin ȋn mȃnă, dar mi-am zis că trebuie să merg mai departe pentru copilul meu, să nu las nimic să mă doboare.

R.I.: Prin ce stări ai trecut din punct de vedere emoṭional?

I.C.: Emoṭiile mă copleşeau, dar a trebuit să ȋmi găsesc forṭa să ȋmi construiesc o minte sănătoasă pentru a fi sănătoasă fizic. Am ȋnvăṭat să devin cea mai puternică versiune a mea, să mă ȋncred ȋn forṭele proprii. Am ȋnceput şi o dietă bazată ȋn special pe legume, fructe şi seminṭe.

R.I.: Ai avut ȋncredere că va fi bine?

I.C.: Cel mai important lucru pentru mine a fost să rămȃn ȋn viaṭă ca să pot avea grijă de băiatul meu, Alex. Era primordial pentru mine. Al doilea lucru la care m-am gȃndit a fost că ȋmi doream să rămȃn cȃt mai ȋntreagă, fizic şi psihic, după acest şoc. Am avut ȋncredere că cineva acolo sus mă iubeşte şi mă protejează. M-am gȃndit la mama mea care s-a prăpădit acum 6 ani de cancer. Am hotărȃt că voi rămȃne ȋn viaṭă.

R.I.: Cum te-ai simṭit efectiv cȃnd te-ai trezit fără o parte din sȃn şi fără uter?

I.C.: Ideea de a-mi pierde uterul şi o parte din sȃn a fost devastatoare pentru că ṭineam la feminitatea mea şi m-am gȃndit că, dacă o să trăiesc, o să fiu ca un om infirm. Am rugat-o pe doamna doctor, cu cȃteva secunde ȋnainte de anestezie, să salveze cȃt ma mult din mine. Ea a rȃs, ȋn glumă. În astfel de momente este foarte uşor să ȋṭi pierzi ȋncrederea, dar a trebuit să ȋmi adun toate forṭele şi gȃndurile pentru a ieşi din asta. Feminitatea nu mi-am pierdut-o, ba din contră, mi s-a accentuat. Am descoperit că feminitatea vine din interior, din felul de a fi, de a gȃndi, de a mă iubi pe mine ȋnsămi. Acum sunt bine, operaṭiile s-au vindecat, mă accept aşa cum sunt, fac mişcare, pictez, iubesc şi văd viaṭa ca pe un privilegiu. M-am refugiat ȋn pictură, pasiunea mea de o viaṭă, iar acest lucru m-a ajutat să depăşesc mai uşor emoṭiile şi stările prin care am trecut.

R.I.: Ce sfat ai pentru femei?

I.C.: Cȃnd o femeie trece prin aşa ceva, trebuie să facă tot posibilul să se adune, să aibă ȋncredere ȋn ea, să se iubească, să nu renunṭe la ea pentru nimic. Eu am ȋnvăṭat să trăiesc fiecare clipă, să mă bucur de ea, să ȋi preṭuiesc mai mult pe cei din jurul meu. Poate părea banal, dar plimbatul cu bicicleta, dansul, muzica mă relaxează, mă linişteşte. Cel mai mult iubesc pictura. Acest atu m-a ajutat foarte mult, aducȃndu-mi ȋn acelaşi timp ȋmplinire sufletească. Consider că o femeie aflată ȋntr-o astfel de situaṭie merită să ȋşi găsească o preocupare care să ȋi distragă gȃndurile şi să ȋi canalizeze energia pe ceva pozitiv, pentru a depăsi mai uşor greutăṭile.

Raluca Ignat

Foto: arhivă personală

Citește și:

EXCLUSIV Prof. Univ. Dr. Florinel Bădulescu, medic primar oncolog: Cancer nu trebuie să fie egal cu moarte!'

Statistică înfiorătoare: anul acesta, va crește numărul bolnavilor de cancer la nivel mondial

Există alimente care cresc riscul apariției cancerului?

Urmăreşte cel mai nou VIDEO incărcat pe avantaje.ro