EXCLUSIV AVANTAJE Vlad Zamfirescu: “Doar întâlnirea cu publicul contează”

vlad zamfirescu

În ce crede Vlad Zamfirescu, actor și regizor, când vine vorba de spectacol? Într-un text bun, într-un mesaj emoțional reușit și în implicarea 100% în fiecare nou proiect.

Ai copilărit la Târgu Mureș. Ai rămas legat de oraș?

Până la 14 ani, am stat în Târgu Mureș. Apoi, am venit în București. Am avut o bucurie imensă când Cristi Juncu m-a invitat să fac parte dintr-un spectacul la Teatrul Național, „Dinte pentru dinte' al Yasminei Reza, pe care-l joc acolo cam o dată pe lună. O dată pe lună, mă duc acasă, cum ar veni.

vlad zamfirescu

Când ai început să studiezi actoria, faptul că erai fiul unui actor important, și profesor pe deasupra, ți-a ajutat sau te-a încurcat?

E cu minusuri și cu plusuri. Oamenii au alte așteptări, alte pretenții decât de la un coleg oarecare din anul I de teatru. Pe de altă parte, e o altă atenție  pe tine și poate că beneficiezi de asta. Dar detaliile astea se pierd de la un punct încolo. Pe parcurs, depinde cum evoluezi tu, cum mergi mai departe și cum îți faci treaba pe care o ai de făcut. Meseria asta e pe termen lung. Adică, dacă îți place și ai treabă cu ea, dacă perseverezi și ești foarte pasionat, ai posibilitatea s-o faci. Și îți găsești tu posibilitățile.

Zece ani am lucrat la Teatrul ACT cu colegii mei de an, Gigi Ifrim și Marius Florea Vizante, pe lângă alte proiecte pe care le aveam fiecare. Marcel Iureș a făcut un lucru extraordinar, ne-a încurajat și ne-a ajutat să facem ce ne ardea pe noi atunci să facem. Ne-a dat, într-un sens, girul lui și cred că a contat enorm pentru noi. Pentru că noi acolo ne-am făcut un fel de echipă cu care am evoluat, după care am scos produsele care ne-au atras pe noi și pe care voiam să le facem.

În timp, iacătă că s-a dovedit că pasul important făcut atunci – cu „Bash', cu „American Bufalo', cu „The Shape Of Things', cu „Orașul', cu „Dumnezeu de a doua zi' – pasul ăsta lung, de zece ani, a contat.

Tatăl a încercat să te influențeze, să-ți dea unele lecții?

Nu, nu eram foarte apropiați profesional. El muncea foarte mult, avea școală, juca la Odeon. Eram fiecare cu „locul lui de joacă' și fiecare încerca să-și facă meseria cât mai bine.

Cine este Alexandru Popa? Văd numele voastre asociate într-o mulțime de spectacole. El scrie, tu regizezi și joci.

Alexandru Popa este un dramaturg tânăr care a făcut trei facultăți – Psihologie, Științe Politice și Drept – și le-a făcut pe toate cât se poate de serios, nu de formă. După părerea mea, este o minte sclipitoare. Și scrie într-un fel în care eu rar am văzut să se scrie. E la început de drum, dar în momentul ăsta, deja e jucat la Bulandra, la Nottara, la Comedie, la Național.

Pe 19 octombrie, a avut loc premiera filmului „Secretul fericirii', scris de el și regizat de tine. Dar aveți și spectacolul de teatru la Godot Cafe-Teatru, cu același text. Cum vine asta?

vlad zamfirescu

Textul a fost scris ca un scenariu de film, pentru film. Mie mi-a plăcut atât de mult, încât am făcut tot ce se poate ca să fie făcut. Și am avut un mare noroc că am întâlnit-o pe producătoarea noastră, Cristina Dobrițoiu. Și ea a fost, la rândul ei, fascinată de text și, împreună cu echipa de la Movie Production, a hotărât să-l facă. Eu am vrut să-l repet, la cadru, să se știe fiecare milimetru înainte de filmare.

Am repetat cam o lună și jumătate. Repetându-l, ne-am hotărât să-l și jucăm, pentru că noi tot știam textul. Totul se petrecea pe terasa unui penthouse – era ușor de transpus scenic. Am schimbat un actor, pentru că Theo Marton e de la Târgu Mureș și îi e foarte greu să vină mereu la spectacol în București.

În piesa de teatru joacă Dan Bordeianu, care face, și el, un rol foarte frumos. Iar textul lui Alexandru Popa este scris perfect. N-am modificat absolut nimic. N-am tăiat și n-am adăugat un cuvânt, o virgulă.

Poate un text slab să fie ridicat prin montare și prin jocul actorilor?

Cred că poate fi puțin ridicat, dar nu decisiv. Dintr-un text slab nu cred că poți să faci un spectacol extraordinar. Poți să scoți în cel mai bun caz un spectacol funcțional, cu unele momente bune. Prin artificii, prin talentul actorilor poți să-l scoți de la nivelul de text prost, la un nivel mediocru, cu câteva sclipiri.

L-am văzut pe Horațiu Mălăele făcând asta la Bulandra, în „Cafeneaua'…

Dar ăla e un text extraordinar!

Este, dar are unele replici pe care le poți anticipa. Știi ce va zice, dar nici prin cap nu-ți trece cum va zice.

Mie mi se pare că Horațiu Mălăele e un mare artist, e unul dintre cei mai mari ai noștri. Îl iubesc enorm. Dar cred în continuare că și un asemenea vulcan de talent are nevoie la bază de un text bun.

vlad zamfirescu

Observ că joci mult mai mult în teatru decât în film. Ce-ți oferă teatrul și nu-ți oferă publicul?

Întâmplător. Îmi oferă ambele, în egală măsură. Îmi oferă întâlnirea cu publicul, repetițiile. Nu fug nici de una, nici de alta. Și nu le separ una de alta. E meseria mea, și încerc să le fac cât pot eu de bine.

După numărătoarea mea de pe www.teatral.ro, ai 32 de roluri pe care le joci acum? Cum poți să treci așa, dintr-un univers în altul?

Nu cred, mă și sperii! Cred că joc undeva la 25. E simplu, nu e nicio magie aici. Fiecare piesă, fiecare univers a avut momentul lui, în care noi eram dedicați 100% lui. Când pregăteam o piesă, eram acolo cu mintea 100% timp de două-trei luni. Piesa a ieșit, am jucat-o și am intrat pe urmă în altă poveste. Și am asimilat-o și pe aia. Dar asta veche se joacă în continuare. Și așa s-au adunat.

Joci în săli mici, cu publicul la o lungime de braț, dar și în săli mari, cu sute de oameni. Unde te simți mai bine?

Peste tot mă pot simți bine. N-am un loc anume pe care să-l prefer. De fapt, când regizez, când joc, ceea ce îmi place este întâlnirea cu publicul. Că se întâmplă într-o sală mică, într-un spațiu neconvențional sau într-o sală foarte mare – doar întâlnirea asta contează.

Într-o sală cum e Sala Mare a Teatrului Național din București, nu simți publicul mai departe, mai abstract ca prezență?

Nu. Depinde cum știi să comunici cu el. Am jucat aseară, joc și în seara asta „All Inclusive' la TNB și am fost toți extrem de fericiți și încântați pentru că am avut o sală în delir. O sală care ne-a primit atât de frumos și a fost atât de entuziasmată! Asta e important, întâlnirea să fie frumoasă. „Hai să ne întâlnim să bem o bere.' „Unde vrei?' „N-are importanță, doar să ne întâlnim.'

vlad zamfirescu

Ai o zonă a dramaturgiei care simți că ți se potrivește mai bine, în care te simți mai bine?

Nu mă gândesc la asta. Mă gândesc la rezonanța pe care o are în public. Când citesc un text, mă gândesc ce poate să atingă, ce poate să fie important pentru spectator. Și aici mă gândesc la toate nivelurile, în primul rând, la nivelul emoțional. Ăsta mi se pare cel mai productiv la noi. Cum îi faci pe oameni să empatizeze cu tine, să meargă cu tine, să fie de acord sau nu cu propunerile autorului. Pe urmă vin toate, și nivelul intelectual, și tot restul.

Ți-ai elaborat lucrarea de doctorat pe tema eroilor shakespearieni. Ce se poate spune nou despre personajele lui Shakespeare?

Nu mi-am propus neapărat să spun ceva nou. Mi-am propus moduri de a căuta și de a descoperi cât mai multe valențe ale personajelor shakespeariene. Și cred că important e felul în care cauți, nu neapărat ce descoperi. Pentru că ceea ce descoperi sunt lucruri cunoscute și oarecum banale.

Știe toată lumea operele, oamenii cunosc intriga, cunosc personajele. Mi s-a părut interesant felul în care cauți și felul în care unești ceea ce găsești, cum îmbini valențele eroilor, așa încât să rămână oamenii pe care i-a creat Shakespeare. Și să fie credibili. Am descoperit lucruri care sunt posibile, dar nu obligatorii.

De exemplu, în „Richard III', scena în care Lady Ann îl acuză pe Richard de uciderea soțului și a socrului ei (Edward de Wales și Henric IV), în montările pe care le-am văzut eu, a fost făcută o scenă intimă, care se petrece în întregime doar între ei doi. Mai întâi, Richard neagă că e este autorul crimelor. Pe pagina următoare, recunoaște că el i-a omorât, dar a făcut-o subjugat de dragostea pentru ea. Lady Ann nu mai pare convinsă nici de această mărturisire a lui. Cum să mai crezi un om care-și schimbă depoziția de la un moment la altul?

M-am gândit că scena asta trebuie să înceapă în public, în fața suitei și a cortegiului funerar, împrejurare în care n-ar fi putut să recunoască. Asta ar fi însemnat condamnarea. Apoi, ei se separă de grup și, în intimitate, el face mărturisirea. Așa, cel puțin, Lady Anne poate să-și pună întrebarea dacă nu cumva, în acest moment, Richard chiar a fost sincer.

Deci, am făcut niște căutări de argumente teoretice și regizorale încât personajele să fie vii, credibile. Să nu iau niște lucruri ca date, definitive, fără să mă convingă.

Asociația culturală „Teatrul Chatarsis' – ce este? Încă funcționează?

Când am găsit textele cu Vlad Massaci și cu Cristi Juncu și ne-au împins să facem anumite spectacole, trebuia să funcționăm într-un cadru legal. Asociația s-a născut natural. Ne-a interesat să aducem în țară texte în premieră, autori care n-au mai fost jucați la noi. Și, în mare măsură, am reușit. Textele pe care le-am produs au funcționat, s-au jucat ani buni și au fost preluate după aceea și jucate în alte teatre din România. Și asociația există în continuare, de… mi-e și frică să mă gândesc, cred că de 20 de ani.

Trăim o epocă bună pentru teatru, nu? Sunt spectatori, sunt atâtea festivaluri…

Da, vine lumea la teatru, avem sălile pline. S-au mai deschis săli. Mă bucură enorm ceea ce se întâmplă. Sunt multe festivaluri, din ce în ce mai puternice. Festivalul de la Sibiu este foarte bine cotat internațional. A fost acolo un manager tenace care a muncit susținut ani întregi.

Iată, FEST(in) pe Bulevard, organizat de Teatrul Nottara, a fost deja la a IV-a ediție, în luna octombrie, de pe 12 până pe 21. Avem în fiecare an câte o temă. Anul ăsta, tema este criza comunicării. Este un festival internațional, vor fi mai mult de 30 de spectacole ale unor trupe din Franța, Polonia, Republica Moldova, Bulgaria, Rusia, Italia, Serbia, Kazahstan și, bineînțeles, din România.

Marinela Țepuș (teatrolog, managerul Teatrului Nottara – n.red.) muncește enorm cu echipa ei de organizare să-l facă funcțional și să existe an de an. Și e un lucru minunat și un efort uriaș. Îi felicit! Și susținem și noi, actorii din teatru, cât putem, organizarea festivalului și funcționarea lui.

Autor: Mihaela Serea

Foto: Adi Marineci. Ținuta: London Tailors, Smuggler, Musette Man

Citește și

10 actori după care suspinau mamele noastre…

Metoda ingenioasă prin care actorul David Suchet, interpretul lui Hercule Poirot, a reușit să învețe mersul cu pași mărunți al celebrului detectiv

Actoria este o taină. Interviu cu Horațiu Mălăele, despre film, teatru, viață și familie

Urmăreşte cel mai nou VIDEO incărcat pe avantaje.ro
Loading...
Recomandari
Libertatea
Retete
Baby
Doctorul Zilei
Sfatul parintilor
Psychologies
Mai multe din Interviurile Avantaje