Exclusiv AVANTAJE, Eric Emmanuel Schmitt: „Dacă stai lipit de actualitate și de știrile momentului simți că nu mai scoți capul la suprafață”

27.11.2023, 11:48 . Actualizat 27.11.2023, 16:17

Eric Emmanuel Schmitt este un autor extrem de iubit și în România. A demonstrat-o, dacă mai era nevoie, mulțimea de oameni care a așteptat preț de câteva ore în foaierul Teatrului Vasile Alecsandri' din Iași pentru un autograf. Seara FILIT dedicată lui Eric Emmanuel Schmitt a atras în public cititori de toate vârstele, dornici să îl asculte vorbind despre literatură, despre viziunea sa asupra lumii și despre credința în oameni și omenire.

Vom începe prin a vorbi despre seria dumneavoastră de romane „Străbătând secolele'. Sunt foarte curioasă cum ați ales ce perioadă să includeți în fiecare dintre cele opt romane?
Am ales epocile de basculare istorică, adică epoci în care omenirea intră, de multe ori fără să-și dea seama, într-un alt mod de a trăi. De exemplu, în primul volum, „Paradisuri pierdute' (editura Humanitas Fiction, 2022), este vorba despre trecerea de la viața nomadă la sedentarism. În al doilea volum, „Poarta cerului' (editura Humanitas Fiction, 2022), este vorba despre apariția orașelor, a satelor, a ierarhiilor sociale, și a scrisului, bineînțeles. În fiecare volum este, de fapt, vorba despre o trecere. Am ales așa poate tocmai pentru că și noi astăzi suntem într-o perioadă de plină transformare. Niciodată planeta n-a fost atât de mică, deoarece avem instantaneu informații despre tot ce întâmplă în lume. Pe lângă asta, trăim revoluția inteligenței artificiale. Cred că asta a dat naștere în mine nevoii de a căuta momentele similare din trecut.

Suntem în fața unei treceri sau a unei crize? Pentru că primele două volume pun față în față începutul umanității cu o criză ecologică.
Criza este inerentă umanității. Democrația reprezintă gestionarea crizei, iar totalitarismul a apărut atunci când oamenii au crezut că pot să pună capăt crizei. Dar cred că trebuie să acceptăm această stare de criză permanentă. În schimb, există ceva profund nou în epoca în care trăim și anume conștiința ecologică. Pentru prima dată în istorie ne întrebăm dacă nu cumva am mers prea departe cu domesticirea și exploatarea naturii. Niciodată omenirea nu s-a mai gândit la asta pentru că niciodată umanitatea n-a mai fost atât de imperialistă, cuceritoare și puternică.

Europa, până la războiul din Ucraina, a străbătut cea mai lungă perioadă de pace din istoria ei. Parafrazând titlul primului roman din seria „Străbătând secolele', putem spune că acea Europă este un paradis pierdut?
Nu, a fost o iluzie. Iluzia că istoria s-a oprit, dar istoria nu se oprește niciodată. Oamenii sunt mereu la fel de dornici de putere. Știința și tehnica progresează, dar omenirea rămâne aceeași. Eu sunt foarte mândru că aparțin acestei culturi străvechi, pentru că în Europa există de secole o învecinare a ideilor și a cuvântului scris.

RECOMANDAREA NOASTRĂ:

Ilie Bolojan, îndrăgostit. Cine este femeia enigmatică de la brațul lui? E de o frumusețe aparte și are o profesie nobilă

Dar se prezice căderea Europei…
Depinde care este criteriul după care anumite lucruri se înalță și coboară. Dacă criteriul este economic, da, lucrurile se schimbă, la fel și din punct de vedere militar. Însă nu și din punct de vedere cultural și social. Deoarece există mai multă dorință de egalitate socială și ajutor reciproc în Europa decât în alte zone ale lumii. Acesta este optimismul oferit de cunoașterea istoriei. Dacă stai „lipit' de actualitate și de știrile momentului simți că nu mai scoți capul la suprafață. Mass-media e un soi de drama queen.

M-am bucurat să citesc în al doilea volum al seriei cum personajul principal ajunge pe teritoriul actual al României. Ce v-a inspirat să scrieți despre Munții Piatra Craiului și cultul lui Zamolxis?
Am mers acolo într-una dintre călătoriile mele în România și am fost frapat de forța și frumusețea naturii din acele locuri. Acele imagini s-au imprimat în mintea mea. Iar cititorii români vor descoperi că, pe parcursul seriei, personajele mele vor reveni pe teritoriul României. Dar nu vă pot dezvălui mai multe deoarece atunci când povestești un roman înainte de a-l scrie, romanul acela nu se mai naște. Acesta este un sfat pentru tinerii scriitori: nu vă povestiți romanele în avans căci povestea voastră nu trebuie să aibă decât o cale de exprimare – scriitura din care se naște cartea.

RECOMANDAREA NOASTRĂ:

Roata destinului se întoarce! 4 zodii rup lanțurile ghinionului și își rescriu destinul, pășind într-o eră a norocului suprem!

Îmi imaginez că seria aceasta de romane a presupus o muncă imensă de documentare. Și dacă pentru fapte și date istorice există surse credibile, cum ați făcut să documentați mentalitățile unor vremuri așa de îndepărtate precum civilizația mesopotamiană?
Cel mai greu de documentat a fost, paradoxal, primul volum pentru că vorbește despre o perioadă pre-istorică, dinainte de a apărea scrisul. Deci nu avem prea multe mărturii ale acelei perioade. Și atunci am apelat la o tehnică folosită de mulți scriitori, și anume am utilizat documente antropologice și etnologice, pe lângă cele istorice. De exemplu, cărțile lui Lévi-Strauss despre anumite populații trăitoare în natură înaintea scrisului ne spun multe despre ei și despre obiceiurile lor, despre structura societății lor.
Pentru cel de-al doilea roman, „Poarta cerului', a fost mai simplu pentru că începând cu 1950, când au demarat primele săpături arheologice, s-au găsit mii de tablete de argilă cu însemnări diverse. Așa încât cunoașterea asupra Mesopotamiei a explodat. Este surprinzător că aceste cunoștințe despre prima civilizație a lumii sunt, de fapt, foarte recente.
Dar am dat manuscrisul meu mai departe și unor specialiști în domeniu și, spre fericirea mea, după ce au corectat câteva mici erori, mi-au spus că în același fel privesc și ei mentalitatea acelor vremuri. Mai ales în ceea ce privește statutul femeilor, deoarece înainte de începutul epocii iudeo-creștine femeile aveau mult mai multă libertate și independență și dețineau un loc mult mai important în societate.
De exemplu, în politeismul mesopotamian există o zeiță pe nume Ishtar care guverna întreg panteonul. Eroul acestei serii, Noam, se naște într-o lume în care femeile jucau un rol mult mai însemnat și este uimit continuu de dispariția puterii lor. Și pentru volumul egiptean am avut doi istorici care m-au îndrumat, iar la partea greacă a poveștii este ceva mai ușor pentru că aici cunosc informațiile. Dar cred că romanul aduce ceva unic pentru cititor: senzația de a trăi senzorial în lumea din carte și chiar de a exemplifica bucuria de a trăi în fiecare epocă în parte. Pentru că istoricii consemnează numai nenorocirile, iar romancierii au ocazia să scrie o istorie a fericirilor.

Chiar dacă nu sunteți istoric, pentru că v-ați aventurat în acest proiect colosal, o să vă întreb cum priviți dumneavoastră istoria?
Pentru mine nu există o singură istorie, ci mai multe. Există o istorie a filosofiei, a economiei, o istorie religioasă, a formelor politice, istoria națiunilor etc. Și toate acestea se intersectează la un moment dat. Iar eu, pentru a-mi putea povesti istoria personală, trebuie să înglobez toate aceste perspective.
Dar, de exemplu, eu nu ader la ceea ce numim o filosofie a istoriei de tipul Hegels sau Marx care consideră că indiferent ce se întâmplă, istoria dă naștere la aceeași reacție a spiritului. Pentru mine există mai degrabă un simț al complexității decât al unității, mă tem că unitatea este, de fapt, o simplificare.

În 2022 ați făcut o pauză de la seria „Străbătând secolele' pentru o călătorie în Locurile Sfinte. O călătorie, am putea spune, providențială pentru că a fost mult timp amânată și s-a întâmplat chiar înainte de a deveni imposibilă.
Da, o călătorie care astăzi nu ar mai fi fost posibilă. Acesta este paradoxul acelui pământ – provocarea Ierusalimului, îi spun eu. Pentru că Ierusalimul este un oraș care ar trebui să ne facă să devenim cu toții frați, dar care, de fapt, devine un oraș fratricid. Și, din păcate, acest paradox era adevărat acum șase luni și este și mai adevărat acum. Dar, în același timp, nu aș vrea să rezum acele locuri la atât, sunt niște locuri care ne inspiră atât de multe gânduri, atât de multe emoții. Mergând acolo, nu am avut intenția unui reportaj politic, ci a unui reportaj spiritual.

Pentru că ați menționat inteligența artificială în acest interviu, vă invit să vorbim despre ChatGPT. Vă este de folos în viața de zi cu zi, nu doar ca scriitor?
Folosesc toate uneltele digitale care îmi pot fi de folos pentru că mereu mă documentez, verific. Dar am constatat că deocamdată informațiile oferite de ChatGPT nu sunt grozave. Căutând informații despre mine pe ChatGPT am aflat că sunt polonez… E adevărat că sunt autorul în viață cel mai citit în Polonia. Și cred că un cititor polonez a scris la un moment dat pe Wikipedia că sunt scriitor franco-belgo-polonez și în ultimii doi ani jurnaliștii m-au întrebat dacă sunt polonez. Dar nu sunt!

Vă este frică de bătrânețe?
Da. Mă tem de scăderea capacităților mele. Dar am un prieten care are 88 de ani și care mi-a oferit o perspectivă inedită asupra fricii de bătrânețe. El a fost un mare sportiv și acum, evident, nu mai poate atinge performanțele din tinerețe, își vede limitele. Dar a investit timp în domenii în care poate face progrese vizibile. Așa a început să picteze și să scrie poezie. Și este foarte încântat pentru că, fiind foarte slab în ambele domenii, progresează zilnic! Cred că e o lecție foarte bună despre fericire.

Dan Negru: Libertatea va fi la televiziune, nu în online. Cred că online-ul va fi foarte mult cenzurat'

Urmăreşte cel mai nou VIDEO incărcat pe avantaje.ro