Eugenia Șerban, o viață nouă după două diagnostice de cancer: „M-am luptat cu mine, pentru că dorința de viață a fost mai puternică decât orice!” INTERVIU
:contrast(8):quality(75)/https://www.avantaje.ro/wp-content/uploads/2025/10/eugenia-serban-1.jpg)
A reușit să învingă de două ori cancerul. A pierdut prieteni. A câștigat alții. Medicii i-au devenit familie. O luptă grea, dar victorioasă. Eugenia Șerban este un exemplu de reziliență, un om puternic care nu s-a lăsat doborât de nimic. Experiența ei este exemplul clar că nu totul este pierdut, chiar și când toate datele problemei indică asta. Iar acum oferă alinare și speranță celor care merg pe drumul bătătorit de ea și îi ajută să nu mai privească boala ca pe un final de drum.
Cuprins
Clipa care schimbă totul: impactul diagnosticului
Avantaje: În anul 2019, ai fost diagnosticată cu două tipuri de cancer: unul ginecologic și altul la sân. Care a fost primul gând sau sentiment care ți-a trecut prin minte în acel moment?
Eugenia Șerban: Primul sentiment a fost o combinație de șoc și confuzie. M-am simțit copleșită, ca și cum mi s-ar fi prăbușit lumea în acel moment. Era un cumul de întrebări, frică și teama de necunoscut. Când am realizat gravitatea situației, am simțit că trebuie să găsesc puterea de a lupta.
Ce ai făcut în acea zi? Primele schimbări pe care le-ai făcut imediat ce ai aflat că ești pacient oncologic.
În acea zi am încercat să mă organizez mental și să ies din starea de șoc. Am început să caut informații care sunt următorii pași – de la investigații imagistice la tot ce urmează după.
Curaj în tăcere: cum îți păstrezi controlul și demnitatea
Inițial ai ascuns diagnosticul și te-ai purtat ca și când nu s-a întâmplat nimic. A fost o formă de sfidare a bolii sau de ce ai ales să procedezi așa?
Aș numi-o mai degrabă o formă de apărare emoțională și o dorință de a nu lăsa boala să preia „frâiele” existenței mele, să las diagnosticul să mă definească. Suntem niste ființe complexe, cu siguranță mult decat un diagnostic temporar și trebuie sa fim conștienți de asta în fiecare moment. Am simțit că dacă nu vorbesc public de la început, boala va fi mai ușor de gestionat. Aveam nevoie să rămân puternică și să nu las frica mea sau a celor din jur să mă copleșească și în mod special, să nu las presa să mă bage în depresie și să mă omoare. Aveam nevoie să pot lupta!
„Mamă, vorbim deschis': dialogul cu propriul copil
Cum spui propriului copil că ai cancer? Lorans a știut încă de la început prin ce treci. Te rog, chiar dacă este greu, să ne povestești despre momentul în care ați avut ACEA discuție!
A fost un moment extrem de greu, dar am încercat să fiu deschisă și sinceră. El a fost motivația mea cea mai puternică de a mă face bine. I-am explicat că voi trece printr-un tratament și că medicii mă ajută să mă fac bine. I-am spus că e normal să fie îngrijorat, dar că eu voi lupta cu toate forțele mele. A fost important să încurajez deschiderea între noi și să ne sprijinim reciproc.
Ai vorbit deschis despre experiența ta abia după ce ai învins boala. Ce mesaj ai dori să transmiți celor care se confruntă cu o situație similară?
Am învățat că a vorbi despre boală și despre experiențele noastre poate aduce multă alinare și inspirație. Mesajul meu pentru cei care se confruntă cu un diagnostic similar este să caute ajutor și sprijin, să se înconjoare de oameni care îi iubesc, sa prețuiască fiecare moment și să nu își piardă speranța niciodată. Am mai mult decât un mesaj pentru ei, am o invitație – de a urmări podcastul pe care il găzduiesc împreună cu Asociația SURSA – „De la Întuneric la Lumină”, dedicat subiectelor legate de oncologie, în fiecare joi seara – un nou episod. Ne găsesc pe YouTube și pe canalele de social media. Consider că starea psiho-emoțională este un factor important pentru un tratament complet.
De la întuneric la lumină: lecțiile vindecării și puterea de a ajuta pe alții
Cancerul înseamnă nu doar o luptă fizică, ci și una emoțională și psihologică. Care au fost cele mai mari provocări pe care le-ai întâmpinat pe parcursul tratamentelor și cum ai reușit să îți menții speranța?
Una dintre cele mai mari provocări a fost să fac față oboselii și efectelor secundare devastatoare ale tratamentului. Am avut momente de frustrare și deznădejde, dar am găsit puterea să continui prin a-mi concentra atenția asupra micilor victorii din fiecare zi și prin a-mi aminti scopul luptei mele. Familia mi-a fost alături, anumiți prieteni au dispărut pe parcursul tratamentului, altii au rămas lângă mine. Este o perioada care îți redefinește prioritățile și vine cu multe conștientizări personale, care pot ajuta în a-ți reașeza viata pe baze autentice și realiste.
Cum ai gestionat durerea, oboseala și celelalte efecte secundare și ce ai făcut pentru a-ți recăpăta forța fizică?
Am încercat să îmi ascult corpul, să îi ofer odihna de care avea nevoie și o starea mentală pozitivă. Am adoptat o alimentație sănătoasă, am învățat să mă bucur de fiecare lucru, de fiecare raza de soare, de fiecare zi câștigată. M-am luptat cu mine pentru ca dorința de viață a fost mai puternică decât orice.
Dincolo de tratamente, ce rol a jucat sprijinul familiei, al prietenilor și al medicilor în procesul de vindecare? Ai simțit că acest suport a fost esențial? Cine ți-a fost cel mai apropiat om în acea perioadă grea?
A fost important sprijinul fiecaruia în parte, am îndepartat de mine pentru perioade mai scurte sau mai lungi persoane care nu au știut cum să gestioneze situația emoțional și, definitiv din viață, persoanele care priveau cancerul ca pe o boală contagioasă. Am cunoscut în acea perioadă oameni care m-au sprijinit emoțional din toate punctele de vedere și care astăzi îmi sunt unii din cei mai buni prieteni. De asemenea, medicii și echipa de suport m-au încurajat și m-au ghidat prin fiecare pas al tratamentului.
Ai știut dintotdeauna că te vei vindeca? S-a întâmplat vreodată să-ți pierzi curajul și speranța?
Am avut și eu, ca oricine altcineva, momente de îndoială, când incertitudinea părea copleșitoare. Totuși, am încercat mereu să găsesc puterea în mine și să mă înconjor de oameni pozitivi care să îmi întărească încrederea. Cred că speranța este o alegere pe care o facem zi de zi!
Cât de mult contează gândirea pozitivă în lupta cu un diagnostic atât de crunt?
Gândirea pozitivă este esențială. Ea ne ajută să ne menținem motivația și optimismul, chiar și în cele mai dificile momente. Este important să ne concentrăm pe lucrurile care ne aduc bucurie și să ne amintim că gândurile noastre au un impact real asupra stării noastre de bine.
Pe lângă aspectul fizic, recuperarea include și o readaptare la viața de zi cu zi. Ai avut momente de teamă că boala ar putea reveni? Cum ai învățat să trăiești cu această incertitudine?
Sigur că am avut momente de teamă, dar am învățat să trăiesc în prezent și să mă bucur de fiecare zi în parte. Am realizat că îngrijorarea nu mă ajută și că este mai bine să îmi concentrez energia asupra activităților care contează pentru mine sau pentru cei din jurul meu. Și să fim serioși, am fost „cea mai frumoasă cheală pe care am cunoscut-o vreodată”.
Ce a însemnat pentru tine întoarcerea pe scenă și la o formă de normalitate, și cum te-a ajutat arta în procesul de vindecare?
În primul rând, eu mi-am jucat boala înainte sa o am, cu 11 ani în „Inimă de țigan, Regina'. Munca în acea perioadă a fost foarte importantă pentru mine. Arta m-a ajutat să mă exprim și să eliberez emoțiile adunate pe tot parcursul tratamentului. A contat enorm că nu am întrerupt activitatea, ba mai mult, am scos premiera spectacolului monolog de la Timișoara, am fost la festival la Sighișoara, perioadă în care mi-am făcut toate investigațiile și imediat a urmat operația. Și nu uitați, voi cei din presă ați fost alături de mine când am făcut 50 de ani și nu v-ați dat seama că eram în plină chimioterapie.
Cât despre repercusiunile fizice, dezvăluiai într-un interviu că dantura a avut de suferit în urma tratamentelor și te-ai ales cu parodontoză. Te confrunți și cu alte efecte adverse?
Da, din păcate, am avut câteva efecte adverse care au apărut în urma tratamentelor. Pe lângă problemele dentare, am avut dificultăți în a-mi recăpăta rezistența fizică în perioada inițială, dar continui să lucrez la îmbunătățirea stării mele de sănătate.
Declarația lui Mel Gibson în legătură cu prietenii săi care s-au vindecat de cancer cu Ivermectină, Fenbendazol și Albastru de Metilen a devenit virală, iar unii dintre pacienții cu cancer refuză chimioterapia sau radioterapia în favoarea tratamentelor neconvenționale. Ce părere ai despre asta?
Cred că fiecare pacient trebuie să își asculte medicul și să ia decizii informate în legătură cu tratamentele lor. Există multe metode de tratament, dar este esențial să ne bazăm pe dovezi științifice și să discutăm orice opțiune cu profesioniștii în sănătate. Fiecare caz este unic.
Care este relația ta cu suplimentele alimentare și tratamentele naturiste?
Nu sunt adepta tratamentelor naturiste în cazul diagnosticului de cancer. Le consider complementare, nu un substitut pentru tratamentele medicale tradiționale. Este important să ne menținem un stil de viață sănătos, să facem analizele de prevenție, iar în cazul unui diagnostic este esențial să discutăm cu medicii înainte de a lua orice supliment.
Acum, după ce ai reușit să învingi două forme de cancer, cum s-a schimbat percepția ta asupra vieții și care sunt lecțiile cele mai importante pe care le-ai învățat în ultimii șase ani?
Percepția mea asupra vieții s-a schimbat profund. Am învățat să prețuiesc fiecare moment și să fiu recunoscătoare pentru lucrurile mici. Lecțiile cele mai importante sunt să nu iau niciodată sănătatea ca pe un dat și să îmi exercit puterea interioară atât pentru mine, cât și pentru a-i ajuta și inspira pe cei din jurul meu.
Nici bine nu ai încheiat propria luptă, că te-ai angajat în cea a fiului tău, cu dependența de droguri. Cum este Lorans în prezent? Ați reușit să faceți pace?
Lorans este într-un proces continuu de recuperare și este o călătorie plină de provocări. Încerc să îi ofer tot sprijinul de care are nevoie, iar relația noastră s-a îmbunătățit treptat. Suntem pe drumul cel bun, dar este nevoie de timp și răbdare.
Dacă ai privi în urmă la întregul parcurs, de la diagnostic la recuperare, ce ai schimba, dacă ar fi posibil?
Nu aș schimba nimic. Cred că consider că fiecare pas pe care l-am făcut m-a adus aici, unde sunt azi și nu regret nimic. Sper ca experiența mea sa ajute cât mai mulți oameni că sănătatea nu este un dat și că prevenția este foarte importantă. Va invit sa fiți alături de mine în susținerea pacienților și a aparținătorilor oncologici, pentru informare și nu numai, în fiecare joi la ora 19.00, când se lansează un nou episod „De la Întuneric la Lumină” pe YouTube.
Interviu realizat de Dana Enache și publicat în revista Avantaje de octombrie
:contrast(8):quality(75)/https://www.avantaje.ro/wp-content/uploads/2026/02/teo-trandafir-podcast.jpg)
:contrast(8):quality(75)/https://www.avantaje.ro/wp-content/uploads/2026/07/astrolog-urania-1.jpg)
:contrast(8):quality(75)/https://www.avantaje.ro/wp-content/uploads/feed/images/17_d34e9fa10c936a16143bdcac6d03caa5.jpg)
:contrast(8):quality(75)/https://www.avantaje.ro/wp-content/uploads/2026/06/emma-1.jpg)
:quality(75)/https://www.avantaje.ro/wp-content/uploads/2026/05/alina-ambrozie-1.png)
:quality(75)/https://www.avantaje.ro/wp-content/uploads/2026/04/andreea-marinescu-sot.png)
:contrast(8):quality(75)/https://www.avantaje.ro/wp-content/uploads/2026/03/andreea-ilie-3-1.jpg)
:contrast(8):quality(75)/https://www.avantaje.ro/wp-content/uploads/2026/03/ioana-cosma.jpg)