DOSAR SPECIAL: Cine sunt solomonarii. Înfățișarea și recuzita lor îți dau fiori

23.06.2021, 08:00 .

Bătrânul Iacob, ultimul solomonar din Valea Vișeului

Cine sunt solomonarii? Numiți popular grindinari, hultani, zgonitori de nori sau salmani, recunoscuți pentru îndepărtarea furtunilor, ascensiunile cerești călare pe balauri și harul vindecării, solomonarii sunt considerați a fi unii dintre depozitarii înțelepciunii lumii.

Spirite superioare, inițiați în descifrarea stihiilor, a vechilor scrieri, în prezicerea viitorului și în stăpânirea fenomenelor meteorologice extreme, despre solomonari se spune că sunt activi din luna mai până la sfârșitul lui septembrie.

Mai mult decât nişte simpli vrăjitori ori șamani autohtoni, acești „gonitori de nori' au fost asociați ba cu preoții asceți traco-geţi, ba cu urmașii taumaturgului Sântilie, ba cu cei ai înțeleptului Împărat Solomon.

Despre solomonari, etnologul Mihai Coman susține că sunt „cele mai complexe și mai problematice figuri ale mitologiei populare'.

Solomonari contemporani

Mereu la granița dintre mit și realitate, Maramureșul rămâne sursa inegalabilă de legende contemporane. Prin anul 2003, presa vremii consemna povestea ultimului solomonar, Ionu Morarului din Suseni. Un documentar recent intitulat „Cercul lui Iacob' (parte din proiectul „The Deep Sound of Maramures' de Peter Gate) poziționează un fost țapinar drept ultimul solomonar din Valea Vișeului.

Potrivit echipei de cercetare, bătrânul Iacob are o perspectivă unică atât asupra vieții, prin prisma propriei existențe, cât și asupra unor domenii cum ar fi știința sunetului și mecanica cuantică, domenii cu care acesta nu avusese contact real. Instinctualitatea acestui solomonar transcende tiparul modelului existențial al secolului XXI.

„Şi-o trecut solomonaru/ Care umblă cu şercanu (balaurul)/ Din zbici o pocnitu/ Pe iel s-o suitu/ Şi s-o tot rotitu,/ Ploaia s-o pornitu…'

Pe teren, poveşti despre aceste mitopersonaje semidivine am auzit pentru prima oară la fascinanții huțuli din Nordul Bucovinei, apoi în Ținutul Pădurenilor, unde coamele dealurilor ascund pâlcuri pestrițe de case adunate în jurul bisericii. Fiecare cătun este înconjurat de un brâu de grădini şi livezi, după care urmează brâul de holde, brâul fâneţelor, apoi cel al păşunilor şi pădurea.

Aceste uriaşe trepte vegetale dau specificitate locului, făcând totodată ca intrarea în sat să capete valenţe iniţiatice. Caii, lăsaţi liberi în afara vetrei satului, completează strania frumuseţe a locului. Coborâţi din poveşti, caii pădurenilor par ireali, apar unde te aştepţi mai puţin şi dispar în galop ca o herghelie divină, chemată de duhul pădurilor.

Poveștile oamenilor de aici sunt ciudate, populate de ființe mitofolclorice fabuloase: spiriduși, fata pădurii, omul nopții, strigoi, solomonari

Cine sunt solomonarii. Înfățișarea și recuzita lor îți dau fiori

Suprapunerea textelor apocrife referitoare la regele Solomon, cu legendele populare despre Sfântul Ilie, a dus la apariţia acestor personaje mitologice. Întruchipare a haosului acvatic precosmogonic, solomonarii călătoresc pe cer călare pe balauri, sunt conducători de nori, stăpâni ai furtunilor și ai ploilor cu piatră.

Sunt descriși ca având înfățișare de cerșetori, însă sunt recunoscuți după accesoriile purtate: o carte veche, un frâu din coajă de mesteacăn, un topor vrăjit și un toiag cu care a fost omorât un șarpe. Unii spun că ar avea și o toacă mică din lemn, corespondent clar al tobei șamanului.

Trebuie amintit faptul că toaca a fost folosită la noi mult înainte de apariția creștinismului, prin glasul său invocându-se diverse divinități fitomorfe
specifice civilizației lemnului.

Îndepărtarea norilor de ploaie „rea'

Ploile înseamnă rod pentru recoltă, viață pentru câmp, însă nu toate sunt bune, nu toate vin când trebuie și pleacă la timp. De aceea, țăranul român se roagă tot anul la Dumnezeu să-i trimită „ploaie la vreme și ploaie bună', pentru că există și ploaia rea, ploaia păguboasă, blestemată, pricinuită de căderea unui balaur pe pământ.

Când se întâmplă asta, trebuie „să cetească popa din cartea cea veche', iar balaurul se ridică numaidecât la ceruri și norii se risipesc. E ploaia cu piatră, temută de toată lumea, care apare și când doi balauri trec în zbor unul pe lângă celălalt. Atunci, se iscă un asemenea vânt și frig, de îngheață ploaia.

Răzbunarea solomonarului

Alte povești spun că solomonarul, atunci când vrea să abată gheața peste un loc, merge la marginea unui lac, se roagă din „carte' și îi îngheață apa. Apoi, se duce până la mijlocul lacului, taie gheața cu un topor și eliberează balaurul. Când balaurul iese din apă, îi pune frâul în gură, șaua pe spinare, îl încalecă și se înalță cu el în văzduh.

În urma lor se ridică la cer toată gheața de pe lac, iar solomonarul o mărunțește în pumni și o aruncă unde vrea el. Unii cred că balaurul se roagă din carte împreună cu solomonarul și că acesta din urmă are cizme din fier cu care sfarmă gheața, înainte de a o trimite pe pământ.

Contrasolomonarii

„Un om ştia să întoarcă piatra, legându-se cruciş peste trup cu lemn de clocotici şi ţinând în mână o vargă din acelaşi lemn. Piatra, care venea în chip de bou până la hotar, îl ruga să-i dea drumul ca să nu crape. Dar el nu o lăsa. Piatra trebuia să se ducă peste păduri şi ape, unde era trimisă. Dacă nu ar fi avut varga de clocotici, piatra nu l-ar fi întrebat şi ar fi căzut. Aşa însă, nu se putea apropia.' (Tony Brill – Tipologia legendei populare româneşti)

Poveștile din hotarul satului spun că acțiunile solomonarilor se pot contracara prin rugăciune sau magie. Gesturile magice, recuzita (îndeosebi unelte din fier), incantațiile de invocare a balaurului, toate aceste sunt folosite de contrasolomonari. Aceștia provin din rândul solomonarilor „lăsați la vatră',
fiind inițiați și ei în magia meteorologică.

În viața de zi cu zi sunt meșteri zidari, pietrari, cărămidari, însă, în caz de grindă sau furtună aducătoare de rele, intră în acțiune: înfig patru furculițe din fier în direcția celor patru puncte cardinale, rostind un descântec, sau aruncă un cuțit în inima vârtejului.'

Poveste cu balaur și solomonar

„Un om s-a întâlnit cu un călăreţ pe o iapă albă şi i-a cerut să-l ducă pe iezerul Bistrei. Când au ajuns acolo, i-a dat calul cu tot ce era pe el, în afară de frâu. De pe vârful muntelui, omul l-a văzut pe călăreţ, citind dintr-o carte. Apa iezerului a început să bolborosească şi a ieşit un balaur. Solomonarul l-a lovit cu frâul peste cap şi balaurul a intrat în apă.

După ce a mai citit din carte, a ieşit din apă un alt balaur, mai mare, căruia i-a pus frâul. Călare pe balaur, solomonarul a zburat cu el şi, pe unde trecea, se înnora şi bătea piatra. Solomonarul s-a dus apoi, călare pe balaur, la Ierusalim, unde a dat ploi, pentru că acolo oamenii nu pot trăi o zi fără ploaie din cauza căldurii. Când unul din acești balauri cade din cer, nu mai încetează ploile.' (publicată de Tony Brill în Tipologia legendei populare românești)

Citeste si

DOSAR SPECIAL Cine sunt sânzienele și care este povestea lor

DOSAR SPECIAL Cine sunt Ursitoarele. Fascinanta poveste a unora dintre cele mai îndrăgite personaje supranaturale

Autor: Iulia Gorneanu

Grafica si foto: Peter Gate

Urmăreşte cel mai nou VIDEO incărcat pe avantaje.ro