Cine poartă vina în cuplu

vina in cuplu este impartita

vina in cuplu este impartita

Psihoterapeuții au mult de lucru cu sentimentele noastre de vinovăție. Dar trebuie, oare, să le eliminăm complet? Iată ce spun aceștia despre vina în cuplu.

Orice suferință este un semnal. Este valabil și în cazul suferinței sufletești. Pentru confortul tău imediat, poți încerca să elimini efectul. Dar, mai bine, cercetează cauza.

Sentimentul de vinovăție nu este întotdeauna rezultatul unei disfuncții, o eroare de percepție a realității sau semnul unei incapacități de autoevaluare. Vinovăția are de-a face cu simțul moralității și cu responsabilitatea în relațiile cu ceilalți. Așa că, dacă te simți vinovată pentru ceva, nu te gândi să alungi sentimentul cu orice preț. Încearcă să analizezi cauzele și să vezi dacă nu cumva ai ceva de reparat.

Cine a greșit?

Inutilă dispută! Dacă ceva nu merge bine, dacă s-a ajuns într-o situație delicată sau chiar conflictuală, nu ajută la nimic să se stabilească cine este vinovat. Și, de cele mai multe ori, nici nu se încearcă asta cu bună-credință. Fiecare doreşte să dea vina pe celălalt. Asta agravează lucrurile și blochează calea către rezolvare.

Energia ar trebui canalizată spre ieșirea din încurcătură. Sigur, e nevoie de ceva tărie de caracter pentru ca, odată punctat un aspect disfuncțional, să se treacă mai departe, către soluții, și niciunul dintre cei doi să nu fractureze din nou demersul cu replica: „iar pentru asta, tu ești vinovat.

Vina în cuplu e împărțită

Rareori se întâmplă ca unul singur să fie vinovat în întregime. Fără rele intenții, fiecare ratează un moment în care conflictul ar mai putea fi, încă, evitat. Tot așa, când o fricțiune durează, cu sau fără perspective de agravare, fiecare așteaptă de la celălalt să renunțe complet la poziția lui, la tabieturi, la preferințe, la opinii și așa mai departe. Și atunci, fiecare pare vinovat în ochii celuilalt.

Citește și De ce sentimentele de vinovăție distrug un cuplu

Secretul este să te pui puțin în mintea partenerului tău, să încerci să privești prin ochii lui. Dacă, de exemplu, nu duce niciodată până la capăt un anumit lucru, iar pe altul uită sistematic să-l facă, imaginează-ți ceva ce nu-ți place ție să faci: este exact același lucru.

Dacă se poartă rece cu o anumită persoană din anturajul tău sau evită să ia parte la adunările familiei tale, gândește-te unde nu-ți face ție plăcere să mergi, cu cine nu ții neapărat să te întâlnești. Din nou, este exact același lucru. Nu ajută la nimic să-l acuzi că încalcă niște legi nescrise, că îți compromite relațiile.

Poate tocmai reproșurile sistematice și încăpățânarea ta de a-l sili să-și forțeze limitele toleranței i-au agravat, în timp, reținerile și inhibițiile. Sau poate ai făcut vreodată comentarii nepotrivite la adresa lui în prezența acelor persoane pe care nu le agreează. Și atunci cine e vinovat? Cel puțin amândoi, în egală măsură, dacă nu cumva mai mult tu.

Citește continuarea pe pagina următoare

Rămâi în prezent

Discutăm despre ceea ce ne frământă acum. Nu te lăsa tentată să arunci o nadă în trecut, către o altă întâmplare, către o altă dispută. Pentru a-ți atenua vina din prezent ești tentată să pui în celălalt taler al unei balanțe imaginare vina lui din trecut. Ceea ce este greșit aici este această balanță care n-ar trebui să existe.

E, oare, locul și timpul pentru o competiție? Și dacă, prin absurd, stabiliți că unul este mai vinovat decât celălalt, ce urmează? Dar are vreun rost să dezgropați povești care au rămas în urmă, rezolvate sau nerezolvate? Așa te îndepărtezi de ceea ce ar trebui să fie scopul principal al dezbaterii: soluționarea conflictului.

La fel de important este să te ferești de a extinde discuția la probleme care nu au legătură cu cauza principală. Ajunge cât ai de manevrat, nu te încărca mai mult decât poți duce.

Uneori nu e vina nimănui

Multe sunt situațiile în care poți concluziona că nimeni nu este vinovat pentru o anumită stare de lucruri. Și dacă ai destulă deschidere și bunăvoință, poți accepta din ce în ce mai multe asemenea situații. O lipsă de inspirație, o neînțelegere, o intenție bună pusă greșit în aplicare, o eroare în aprecierea timpului necesar pentru un drum sau pentru o acțiune – toate acestea și altele asemenea sunt cauze lipsite de intenție.

Pot fi trecute în categoria culpă, iar culpa, la rândul ei, ca să urmăm logica juridică, poate fi cu sau fără prevedere. Cu alte cuvinte: cât ești de vinovat dacă ai greșit când puteai să nu greșești și totuși s-a întâmplat?

Citește și Oprește jocul vinovăției

Cere-ți iertare

Vrei să te simți cu adevărat bine și să te eliberezi instantaneu de sentimentul de vinovăție? Cere-ți iertare. Dacă ai susținut ceva ce s-a dovedit a nu fi adevărat, recunoaște. Nu e un semn de slăbiciune. E un semn de putere, de bună-credință. E un semn că poți evolua de la o zi la alta. Și e cel mai frumos stindard imaculat de pace.

Autor: Mihaela Serea

Urmăreşte cel mai nou VIDEO incărcat pe avantaje.ro

Citeste continuarea pe pagina urmatoare: 1 2

Recomandari
Libertatea
Publicitate
Huff
VIVA!
Retete
Baby
Sfatul parintilor
Mai multe din Psihologie