Violența domestică – ce s-a schimbat în 20 de ani?

29.11.2016, 17:03 . Actualizat 29.11.2016, 17:05

Homepage / Timp Liber / Diverse

De Daniela Palade Teodorescu

Astăzi este Ziua Mondială de luptă împotriva violenței domestice. Timp de două săptămâni, vom asista la diverse marșuri, proteste și conferințe dedicate acestui fenomen social, deși bănuiesc că vor fi eclipsate de mini-vacanța dedicată Zilei Naționale și alegerilor.

De la testimoniale semnate cu inițialele victimei violenței la mărturii asumate public, în cărți-manifest

Pentru că Avantaje a promovat și s-a implicat în campaniile împotriva violenței domestice încă de la începuturi – de peste 20 de ani – am avut șansa să urmăresc schimbarea de atitudine cu care a fost abordată violența în familie. Am început timid cu reportaje și povești ale victimelor care aveau curajul să ne împărtășească din experiențele lor zguduitoare, bineînțeles la adăpostul anonimatului care să le asigure siguranța.

RECOMANDAREA NOASTRĂ:

Destăinuirea emoționantă a lui Teo Trandafir: „Dacă îl chem acum, vine fără să întrebe de ce”. Cine este singurul bărbat din showbiz pe care se bazează oricând

Era prea multă frică – de agresor, de familia extinsă (care de multe ori nu avea habar de ce se întâmplă acasă), de rușinea socială pe care 'gura lumii' avea să o aducă, de stigmatul cu care tot 'lumea' avea să le eticheteze pe cele care nu erau 'în rândul lumii'.

Ca reacție la aceste povești de groază care se întâmplau tot mai des sau despre care se vorbea tot mai mult, au început să apară, treptat, specialiști care să dezbată fenomenul, care să ofere asistență și consiliere victimelor – psihologi, sociologi, asistenți sociali, mai apoi asociații și ONG-uri care să încerce să gestioneze primirea și consilierea femeilor abuzate și a copiilor lor.

RECOMANDAREA NOASTRĂ:

Horoscop Urania: 5 zodii ajutate de Jupiter să adune bani și să rezolve probleme acute în luna iulie

Au apărut primele adăposturi, mult prea puține pentru nevoia uriașă a atâtor victime nevoite să plece de acasă doar cu copiii în brațe.

Pentru că da, trăiam într-un sistem legislativ strâmb și absurd, care permitea agresorului să rămână bine mersi acasă, în timp ce femeia și copiii căutau siguranță și adăpost pe te miri unde – la rude, vecini, prieteni, până când erau nevoite să se întoarcă acasă pentru o porție dublă de bătăi, umilințe și tortură din partea agresorului care se considera făcut de rușine.

Am asistat neputincioși la zecile de știri cu femei ucise de către soții și iubiții lor, care nu suportau decizia de separare a partenerelor lor care nu mai puteau îndura suferințele. Da, erau știri morbide care făceau rating uriaș și țineau prima pagina a tabloidelor, dar care se stingeau repede, așteptând următorul episod sângeros.

Foarte puține instituții media aveau curajul de a merge mai departe de crima oribilă și de a afla care sunt rădăcinile răului, care sunt neajunsurile sistemului, care sunt soluțiile pe termen lung pentru a limita acest flagel național.

Militante pentru drepturile femeilor

În tot acest tablou de senzațional ieftin și facil au început să apară vocile societății civice, ale câtorva militante pentru drepturile femeilor. Mai toate privite cu neîncredere și sancționate de mentalitățile societății patriarhale care vociferau mocnit sau pe față 'sigur au făcut ceva ele, femeile alea, de le bat bărbații'.

Cu tenacitate și curaj, aceste militante au mers împotriva curentului și au înființat asociații, au pornit marșuri, au vorbit deschis despre ce se ascunde în spatele dramelor familiale care culminau cu crime și torture greu de descris.

Vocile lor au început să fie susținute, recunoscute și premiate de câteva branduri media și companii cu tradiție în responsabilitatea social corporatistă. Avantaje a fost printre aceste publicații care publicau periodic articole de conștientizare a fenomenului de violență domestică – prin testimoniale, recomandări ale specialiștilor, conferințe dedicate. Și recunoaștere publică a persoanelor implicate în acest fenomen.

Acum mai bine de 10 ani, la Gala Premiilor Femeia Anului, am început să le premiem pentru ceea ce făceau ca să apere drepturile femeilor și copiilor abuzați.

A urmat apoi o premieră – publicarea primului testimonial de violență domestică scris de o cititoare Avantaje – o primă mărturie asumată total, cu identitate completă, fotografii, lansare publică. O carte care se numește 'Povestea unei supraviețuitoare', scrisă de Eleonora Pokola, din Cluj Napoca, o mamă a doi copii care a reușit să iasă din iadul violenței domestic, după 20 de ani de chin. Care, pentru a supraviețui emoțional, a scris un jurnal, pe care ni l-a trimis la redacție. Și a acceptat să îl semneze și să îl asume public, în ciuda multelor amenințări și intimidări.

L-am lansat în 2012 și pot spune că a fost cel mai bun impuls pentru ca multe victime să găsească motivația și curajul de a se rupe din lanțul umilințelor. Cartea conține, pe lângă mărturia emoționantă, și articole utile referitoare la portretul-robot al agresorului domestic, la primele semne care ar trebui să te pună în gardă chiar de la începutul unei relații, la recomandări concrete despre ce să faci în situații de violență și cui te poți adresa.

Cartea a ajuns ca bibliografie la studenții de la asistență socială la Universitatea Babeș Bolyai Cluj. Iar autoarea ei s-a transformat într-o 'bibliotecă vie' care merge prin țară și vorbește publicului, printre care și victime, despre experiența ei femeia și mamă care a reușit să se scuture de povara unei căsnicii violente.

Dintr-o persoană timidă, emotivă, căreia i s-a spus 20 de ani că nu e bună de nimic, Eleonora Pokola s-a transformat într-o militantă activă pentru drepturile femeii, punând bazele Asociației VIVAD din Cluj Napoca, dedicată sprijinului victimelor violenței.

Bătaia e doar vârful icebergului pe care îl reprezintă violența, în toate formele ei

De atunci, tot mai multe femei recunosc deschis că au probleme acasă și mai ales știu că pot cere ajutorul și știu unde să îl ceară. Se scrie tot mai mult despre acest fenomen social și se scrie corect, conform bunelor practici convenite în domeniu. Se abordează curajos chiar și formele mult mai rafinate ale violenței domestice, precum cea emoțională, financiară, economică, socială.

Se poate spune chiar că bătaia e doar vârful icebergului pe care îl reprezintă violența, în toate formele ei. Adolescenții încep să afle mai devreme care sunt primele semne ale unei relații abuzive și cum să o evite sau să iasă din ea. Pentru victime, sunt adăposturi tot mai decente, iar formele de antreprenoriat social încep să apară astfel încât victimele să își poată găsi de lucru și să poată deveni independente financiar. Sunt puține, dar mai bine decât deloc.

Acum 20 de ani nici nu visam la așa ceva, citeam doar în revistele internaționale despre așa ceva. Mai sunt multe de făcut, atât în plan legislativ, dar mai ales în planul mentalităților, dar suntem în direcția corectă.

Președinta Asociației Necuvinte, Simona Voicescu, a făcut istorie pe 23 decembrie 2015, cand a fost promulgata legea 217/2003 de către președintele Klaus Iohannis, prin care ordinul de protecție se emite în 72 de ore. E o victorie însemnată, gândindu-ne la vidul legislativ care era în anii din urmă. Mai există speranță. Și tot mai multe voci care spun că o lume mai bună pentru femei e o lume mai bună pentru toți.

Un omagiu pentru toate femeile din România care militează împotriva violenței domestice