Vaginita bacteriană este o inflamație a vaginului care se poate manifesta prin secreții, prurit și durere. Cauza este de obicei o modificare a echilibrului bacteriilor vaginale sau o infecție. Nivelurile reduse de estrogen după menopauză și unele afecțiuni ale pielii pot provoca, de asemenea, vaginită.
Sănătatea intimă feminină începe cu o igienă corectă, iar aceasta este esențială pentru sănătate, este opinia tuturor specialiștilor, care susțin că trebuie practicată corect și de la vârste fragede. Dar, cu toate că îngrijirea zonei intime n-ar trebui să fie un subiect tabu, din cauza prejudecăților care însoțesc subiectul acestei zone extrem de delicate a organismului, multe femei nu acordă igienei atenția necesară, sau fac numeroase greșeli în aplicarea și tehnica de folosit, rezultatul fiind de multe ori apariția neplăcerilor și a problemelor intime, care netratate la timp, pot da naștere unor complicații mai grave și chiar afecțiunilor persistente. La femei, igiena intimă presupune atât toaleta internă, cât și cea externă, pentru a împiedica apariția de infecții vaginale, cistite, ori iritații ale vulvei, în cazul cărora este necesar tratamentul de lungă durată, chiar și așa nefiind excluse recidivele, dacă igiena intimă este în continuare precară.
Ştiai că…
… Prezența sângelui menstrual poate interfera cu pH-ul florei vaginale? Specialiștii afirmă că acesta creează un mediu nutritiv excelent pentru ciupercile prezente, în mod natural, în vagin, ducând la incapacitatea organismului de a controla creșterea excesivă a fungilor care, în cele din urmă, provoacă inflamații.
Apelează cu încredere la sfatul specialistului
Diagnosticul și tratamentul corect se realizează întotdeauna alături medicului ginecolog, după o serie de teste de diagnostic (colposcopie, cultura lichidului vaginal, identificarea tulpinilor responsabile etc.)
Atrofia vaginală este o afecțiune a mucoasei vaginale, ce apare ca urmare a dezechilibrului hormonal și în special cauzată de reducerea cantității de estrogen. Astfel, această patologie afectează calitatea vieții unui număr important de femei aflate la menopauză sau în perimenopauză (perioada când încep să apară dereglările ciclului menstrual, dinainte de instalarea menopauzei), dar se poate întâlni și în timpul sarcinii, alăptării sau după cancere tratate prin chimio sau radioterapie.
Bacterii – termen generic prin care este desemnat ansamblul microorganismelor unicelulare, care nu aparțin nici regnului vegetal, nici regnului animal, ci grupei protistelor procariote.
Vaginita bacteriană este o schimbare în balanța bacteriilor care sunt prezente în mod normal în vagin, care poate duce la apariția unor simptome supărătoare. Bacteria Gardnerella vaginalis este cea mai frecventă cauză a vaginitei bacteriene la persoanele active sexual și cele care schimbă mai mulți parteneri. Aceasta substituie lactobacilii din flora vaginală, așa-zisele bacterii bune, cu bacterii patologice.
Infecție a tractului urinar (ITU) apare de obicei atunci când bacteriile pătrund în tractul urinar prin uretră și încep să se înmulțească în vezică. În funcție de localizare, pot fi de diferite tipuri și au indicații de tratament diferite: uretrita (uretră), cistită (vezica urinară), prostatită (prostată) sau pielonefrită (rinichi).
În multe dintre cazuri, infecția urinară este provocată de o bacterie, cunoscută sub denumirea de E.coli. Această bacterie trăiește în tractul digestiv, însă poate provoca infecții în cazul în care pătrunde în tractul urinar.
ITU mai poate fi provocată și de alte microorganisme, printre care Chlamydia și Mycoplasma. Spre deosebire de E.coli, Chlamydia și Mycroplasma pot fi transmise pe cale sexuală, necesitând tratament pentru ambii parteneri.
O igienă corectă poate împiedica pătrunderea bacteriilor în tractul urinar, iar utilizarea produselor pe bază de merișor ajută la eliminarea bacteriei E.coli, înlăturând riscul de dezvoltare și înmulțire.
Vaginita este o afecțiune inflamatorie a mucoasei vaginale, care determină apariția de secreții vaginale, asociate cu simptome deranjante și creșterea riscului unor infecții grave, cu transmitere sexuală (ex. HIV).
Fungii sunt microorganisme eucariote, uni- sau pluricelulare, heterotrofe (nu pot sintetiza singure substanțele organice, necesare hrănirii lor, din surse anorganice-minerale). Acestea sunt mult mai mari decât bacteriile, iar procesele lor metabolice au similitudini cu cele ale plantelor și animalelor.
Infecțiile fungice (micoze) se dezvoltă atunci când țesuturile sunt invadate de una sau mai multe specii de fungi (ciuperci). În ginecologie, cea mai frecventă infecție fungică este candidoza vaginală.
Candidoza este o infecție cauzată de un tip de ciupercă numită Candida. Candida trăiește în mod normal în interiorul organismului uman (se localizează în cavitatea bucală, gât, intestin și vagin) și pe piele fără a cauza probleme. Uneori, Candida se poate înmulți și poate provoca o infecție dacă mediul din interiorul vaginului se schimbă într-un mod care încurajează creșterea acesteia.
Dispareunia este durerea (ascuțită sau intensă) pe care femeile o resimt înainte, în timpul sau după contactul sexual, în zona genitală sau în interiorul pelvisului.
Menstruația sau ciclul menstrual reprezintă o serie de schimbări fiziologice care se produc sub control hormonal la femeia în perioada fertilă. Prima menstruație se numește menarhă și apare în jur de 11-13 ani. Sfârșitul perioadei reproductive a femeii se numește menopauză și apare între 45-55 ani (în medie la 50-51 ani). Menstruația înseamnă o sângerare vaginală normală care apare lunar, semn că organismul femeii este pregătit să susțină o sarcină. Dacă nu apare o sarcină, în timpul menstruației se
elimină mucoasa uterină. Sângele menstrual eliminat lunar este parțial sânge și parțial țesut din interiorul uterului. Acest proces durează, de obicei, între 3 și 7 zile.
Lohiile sunt scurgeri și sângerări vaginale care au loc după naștere (atât cea naturală, cât și cea prin cezariană). Reprezintă felul în care corpul elimină sângele și țesuturile în exces care au avut un rol important în dezvoltarea fătului, pe parcursul celor nouă luni de sarcină.
Amenoreea reprezintă absența menstruației – una sau mai multe menstre. Femeile care nu au cel puțin trei perioade menstruale la rând suferă de amenoree, la fel și adolescentele care nu au început menstruația până la vârsta de 15 ani.
Leucoreea este o scurgere vaginală albicioasă, gălbuie sau verzuie. Leucoreea poate fi normală, dar poate fi și un semn de infecție. Această secreție poate proveni fie direct din vagin, fie din ovare, trompele uterine ori colul uterin. Leucoreea normală este subțire, transparentă și fără miros, cea anormală este galbenă sau verde, are un miros puternic și este însoțită de mâncărimi sau inflamație.
Secrețiile vaginale reprezintă lichidul incolor și inodor (fără miros) produs de colul uterin, care trece prin vagin și ajunge în exterior, umezind labiile inferioare. Secrețiile vaginale reprezintă de fapt o cale naturală prin care corpul menține vaginul curat și îl protejează de infecții. Cantitatea de lichid secretată de col sub forma secrețiilor vaginale este diferită de la femeie la femeie și variază în diferitele faze ale ciclului menstrual.
Menopauza înseamnă încetarea funcției ovariene, atât de secreție a hormonilor sexuali feminini (estrogen și progesteron), cât și a funcției ovulatorii. Menopauza înseamnă absența timp de un an a menstrelor.
Uscăciunea vaginală este un simptom a numeroase afecțiuni sau o consecință a menopauzei, ca urmare a scăderii producției de estrogen care are și rol de lubrifiere a pereților vaginului, contribuind la a-i menține elastici și groși.