Dr. Bogdan Ciornei: "Conform ultimelor studii, pH-ul optim vaginal este cheia apărării organismului împotriva virusului HPV"

Dr. Bogdan Ciornei – Medic primar obstetrică-ginecologie ne vorbește despre miturile care există de câteva decenii în jurul spălăturilor vaginale, despre igiena intimă corectă, greșelile și regulile menținerii sănătății zonei genitale.

Deși vorbim destul de puțin despre ea, sănătatea zonei genitale este unul dintre dezideratele confortului și intimității feminine și desigur, se construiește în mod benefic doar atunci când există cunoaștere. Cum se realizează o igienă intimă corectă?
Bine v-am găsit în primul rând și felicitări pentru inițiativa dezbaterii acestor subiecte interesante, însă totuși atât de sensibile. Să vorbim despre sănătatea zonei intime feminine este o provocare, având în vedere bogăția' de informații care pendulează în jurul nostru: mass-media, internet, reviste, experiențe personale sau ale celor apropiați etc. Din păcate, multe dintre aceste informații nu conturează adevărul medical și pot cauza uneori mai multe probleme de sănătate decât să ofere rezolvarea' lor.
Iată de ce prima mea recomandare este aceea de a apela la un specialist sau la o evaluare de specialitate ori de câte ori avem o problemă sau credem că avem o problemă, nelămurire sau semn de întrebare. Cred că nimeni nu dorește să experimenteze recomandări neverificate, soluții terapeutice miraculoase sau produse empirice în privință sănătății intime proprii!
Da, este bine spus, sănătatea zonei genitale ar trebui să reprezinte un deziderat, dacă nu chiar un obiectiv personal al fiecărui om, femeie sau bărbat, dar care, din păcate, este o temă încă tabu în cultura multor societăți, inclusiv în cea din România! Desigur, astăzi ne vom referi, datorită particularităților fiziologice și anatomice, la aspectele ce privesc sănătatea zonei genitale feminine.
Înainte de a aborda propriu-zis temele de discuție și recomandările privind o igienă intimă corectă, este bine să vorbim despre unele noțiuni de bază privind termenii aplicați în descrierea sănătății zonei genitale feminine și anatomia organelor genitale feminine externe și interne. Este o distincție anatomică și fiziologică clară între vulvă (clitoris, labiile mici și mari) și vagin. Vaginul este un organ ce știe' (și chiar reușește) să își mențină singur curățenia' din punct de vedere biologic; acest lucru se datorează echilibrului natural dintre coloniile de bacterii bune' și rele' ce definesc flora vaginală (similar proceselor de la nivelul florei intestinale).
Atunci când ne referim la îngrijirea zonei intime sau vedem produse ce se adresează sănătății sau îngrijirii acestei zone trebuie să știm că ele se adresează aplicării și folosirii externe, la nivel perineal și vulvar și să fim siguri că nu vom folosi produsul respectiv intravaginal direct (lucru specificat de obicei clar în prospectul fiecărui produs de acest gen). Produsele pentru uz intravaginal definesc gama de produse pentru așa numitele dușuri (intra)vaginale', care, așa cum vom vedea pe parcursul discuției, nu se recomandă a se face zilnic (putând deveni chiar dăunătoare în anumite situații), ci ocazional (situații speciale), sau în urma unor indicații medicale cum ar fi tratamente recomandate în sfera uroginecologică. Să nu uităm, vaginul se poate autocurăța la fel ca și globul ocular, iar practicarea unei igiene intime corecte reprezintă cheia prevenției infecțiilor vaginale și menținerea sănătății genitale și a bunăstării generale.
Cum aminteam mai sus, rolul critic al unui echilibru optim la nivelul florei vaginale este, în principal, realizat prin atingerea și menținerea unui pH optim vaginal; astfel pot fi combătute multe dintre infecțiile vaginale comune, respectiv contaminarea cu germeni ce pot cauza boli/infecții cu transmitere sexuală.
Mai mult de atât, conform ultimelor studii, pH-ul optim vaginal este foarte important, dacă nu cheia' apărării organismului împotriva virusului HPV, care, după cum bine știm, este principalul factor de risc (cu o legătură cauzală dovedită) pentru apariția cancerului de col uterin (și nu numai, se pare că este, de asemenea, un factor favorizant și pentru neoplaziile apărute în sfera orofaringiană).
Țin să menționez că, din păcate, încă se practică multe tratamente' și leacuri' băbești, care nu numai că nu au efectul scontat, dar pot fi chiar ele sursa unor patologii nedorite și implică o sancțiune terapeutică promptă pentru evitarea unor simptome (cel puțin) neplăcute!
Fiind un subiect delicat, circulă foarte multe informații și recomandări în mediul online, și trebuie să fim atenți atât la sursa acestor informații, cât și la caracterul lor – astfel, dacă avem neclarități, îndoieli sau întrebări – este indicat să apelăm la o evaluare și un consult de specialitate.
Trebuie să știm că secrețiile vaginale, în general, au un caracter normal. Ele au un rol important în umezirea și hidratarea locală, precum și în prevenția infecțiilor genitale. Acestea pot varia de-a lungul unui ciclu menstrual (inițial, în prima parte, după menstruație, au caracter lipicios' datorită influenței estrogenilor), și pe măsură ce se apropie momentul ovulației (eliberarea de pe suprafața ovariană a ovocitului) consistența acestora devine mai mucoasă, asemănătoare albușului.
În general, o secreție normală' nu prezintă un miros puternic sau o culoare pregnantă și, mai ales, nu cauzează niciun disconfort local vulvo-vaginal sau alte simptome supărătoare (prurit, leziuni vizibile, dureri etc.). Idem, este normal să existe și un grad de miros specific în sfera vaginală (nu însă strident sau care să se accentueze în timp).
Reținem astfel că nu trebuie să asociem automat secreția vaginală cu prezența unei infecții genitale, totuși, pe de altă parte, nici absența unei secreții nu ne asigură de absența unei probleme infecțioase sau virale genitale cu caracter fie asimptomatic, fie la debut sau latente.
Regulile de bază în ceea ce privește îngrijirea sănătății intime? Pentru că vorbim despre o regiune delicată, este indicat în primul rând să ne spălam pe mâini cu apă și săpun înainte de a curăța zona genitală, pentru a evita astfel transmiterea microbilor.
Discutam mai sus de pH-ul vaginal și echilibrul florei vaginale: apa simplă este de cele mai multe ori suficientă (o dată sau de două ori pe zi), mai ales în cadrul dușului zilnic pentru zona genitală externă, așadar vom evita aplicarea intravaginală directă a gelurilor de duș clasice sau cu arome/parfum/alcool sau a săpunurilor cu parfum. Da, greu de crezut, dar apa simplă este suficientă. Dacă totuși folosim săpun, este bine ca acesta să fie unul simplu (hipoalergenic, fară alcool sau parfum intens), și asta în regiunea externă, perineu, vulvă sau labial.
Spălăm astfel zona genitală cu apă și eventual săpun simplu. Foarte important este și sensul în care ne ștergem la nivel perineal: din față în spate și nu invers (folosind un material fin absorbant din bumbac).
Trebuie să existe atenție la orice modificare vizibilă legată de secreția vaginală: cantitate, aspect, miros sau asocierea acestora cu alte simptome gen eritem, iritație, prurit local, durere etc – pot fi semnele unei posibile infecții vaginale, iar persistența lor obligă la necesitatea unui consult medical și/sau unor analize de specialitate.

Din punct de vedere medical, se poate spune că practicarea unei igiene intime corecte este cheia prevenirii infecțiilor vaginale și menținerii sănătății genitale?
Da, bineînțeles! Aminteam la întrebarea precedentă de rolul cheie al unui pH vaginal optim în menținerea sănătății locale, atât împotriva germenilor oportuniști, cât și a celor „aduși', responsabili de bolile sau infecțiile cu transmitere sexuală, un rol important fiind și cel în apărarea împotriva virusului HPV. Cum aminteam mai sus, rolul critic al unui echilibru optim la nivelul florei vaginale este, în principal, realizat prin atingerea și menținerea unui pH optim vaginal; astfel pot fi combătute multe dintre infecțiile vaginale oportunistice comune, respectiv contaminarea cu germeni ce pot cauza boli sau infecții cu transmitere sexuală.
Mai mult de atât, conform ultimelor studii, un pH optim vaginal este critic, dacă nu cheia' apărării organismului împotriva virusului HPV, care, după cum bine știm la această oră, este principalul factor de risc (cu o legătură cauzală dovedită) pentru apariția cancerului de col uterin (și nu numai, se pare că este de asemenea un factor favorizant și pentru neoplaziile bucale și orofaringiene).
Cunoașterea unor reguli de bază privind igiena intimă, precum și a fiziologiei locale poate duce la detectarea la timp a semnalelor de alarmă și astfel sancționarea lor terapeutică optimă. Să nu uităm că suntem „echipați' și la nivel genital cu un sistem optim de autoreglare și optimizare: acesta este microbiomul vaginal. Dacă știm să menținem echilibrul acestui sistem, avem și cheia unei sănătăți genitale optime.

Care este primul gest recomandat pentru igiena intimă feminină?
În primul rând „cunoașterea' și „atenția' acordată de fiecare dintre noi organelor genitale proprii: e bine să ne cunoaștem corpul, să știm în mare ce înseamnă normalul (atât anatomic cât și fiziologic, de pildă despre secreția vaginală normală, miros etc.) și automat să ne putem da seama când ceva nu este în regulă. Menționam, de asemenea, că nu orice secreție vaginală reprezintă rezultatul unei infecții vaginale, însă modificarea caracterelor acesteia, cum ar fi cantitatea, aspectul, consistența, culoarea sau mirosul și eventual asocierea cu alte simptome gen prurit, durere, iritație, eritem pot orienta către o posibilă patologie ce necesită investigații ulterioare pentru un diagnostic cert.
Să nu uităm că putem folosi apa simplă, eventual un săpun simplu (fără parfum intens, alcool, arome intense, hipoalergenic eventual) pentru o igienă minimă și eficientă a organelor genitale externe. Așadar, în nici un caz folosirea zilnică a unor produse cosmetice (geluri, săpunuri, produse cosmetice pentru igiena intimă) intravaginal pentru a fi siguri că este mai curat, din contră, vom produce mai multe neplăceri.
De asemenea, chiar și aplicate în regiunea externă (vulvă, perineu, labial), unele produse dermatocosmetice (îndeosebi cele care au în compoziție elemente chimice care ne pot cauza iritații), pot cauza prurit, eritem sau chiar reacții alergice locale, deci ar trebui să facem o selecție atentă a acestor produse.

Perioada ciclului menstrual necesită o igienă aparte?
Fiind o perioadă fiziologică prin care trece organismul femeii în fiecare lună și cu un posibil caracter variabil (în privința calității, cantității, fluxului – în anumite limite), există o serie de recomandări privind igiena intimă în timpul menstruației de care putem ține cont. În general, menstruația normală ține în jur de 4-6 zile (există și variații) cu o cantitate de sânge pierdut estimat între 30 – 60 ml.
O igienă intimă optimă și corectă în timpul menstruației te ajută să rămâi sănătoasă și îți poate asigura și o stare de confort.
Dintre cele mai frecvente recomandări amintesc:
 În primul rând să nu uităm de dușul zilnic și aici, mare atenție la produsele folosite (geluri, săpunuri) care pot cauza iritații, prurit, leziuni locale sau chiar reacții alergice locale la nivelul pielii în general și automat la nivel genital (vulvă, perineu, uretră, labial etc.);
 Să folosim apă simplă, eventual un săpun simplu (fară parfum/arome intense, alcool, hipoalergenic) pentru toaleta intimă externă, evident după spălarea în prealabil a mâinilor. De evitat curățarea intravaginală directă, deoarece acest lucru poate altera pH-ul local crescând riscul de infecție;
 Ulterior, este important să alegem produsele de igienă intimă corecte și adaptate nevoilor noastre (în funcție și de caracterul menstruației): tampoanele externe sau interne – preferabil să fie din bumbac sau materiale organice. Din păcate, multe produse de igienă intimă pentru menstruație produc neplăceri, și pe lângă costurile lor ridicate, pot avea în compoziție o serie de substanțe periculoase;
 Atât tampoanele externe cât și tampoanele interne trebuie să fie schimbate des (cele externe între 2-4 ore, iar cele interne între 4-6 ore, dar nu mai mult de 8 ore); tampoanele externe sunt mai igienice datorită faptului că nu rețin sângele, însă fiecare tip de tampon prezintă avantaje și dezavantaje, iar alegerea variază în funcție de mulți factori personali. Important, pe lângă compoziție, este să nu uităm de folosirea lor corectă (adică, de schimbarea lor la timp);
 Să schimbăm zilnic lenjeria intimă, mai ales dacă folosim tampoane des; se recomandă lenjeria de bumbac datorită factorului absorbant și gradului ridicat de perspirație locală;
 Cred că tot aici, se impune să facem o referire specială și la mirosul specific apărut în timpul menstruației: acesta este rezultatul combinației dintre sângele menstrual, bacteriile locale și fluide normale gen transpirație; poate fi accentuat în situațiile în care nu bem suficiente lichide sau nu schimbăm des tampoanele; epilarea părului pubian poate reduce gradul de transpirație locală; persistența mirosului poate indica necesitatea înlocuirii tampoanelor externe sau interne cu folosirea unei cupe menstruale (ce se schimbă la 10-12 ore ca ritm și cauzează mai puțin miros decât tampoanele fiind și reutilizabile).
Totuși, un miros persistent sau foarte intens poate avea și alte cauze: igiena intimă deficitară, vaginoza bacteriană (adică o infecție vaginală apărută în urma pierderii echilibrului între microbi sau datorat „aducerii' altora din exterior), uitarea tampoanelor intravaginale, dușurile intravaginale zilnice, dieta sau modificarea acesteia, schimbările hormonale (precum sarcina, menopauza etc.), sau chiar alte patologii mai severe ce necesită investigații și evaluări de specialitate. Evident, nu există o „medicație' specială care să trateze mirosul în sine, ci doar cauza acestuia (când este anormală, de exemplu, când tratăm cu antibiotice o infecție genitală, vaginoza bacteriană sau ITU/BTS). Atrag atenția aici și a folosirii în exces a produselor cosmetice intens parfumate cu rol în a „masca' mirosul strident (aspect valabil nu doar în timpul menstruației) – dacă observăm că se întâmplă acest aspect este bine să facem o evaluare de specialitate pentru a găsi cauzele.

Care este recomandarea cea mai bună în perioada menstruală: absorbant intern sau extern?
În funcție de caracterul menstruației (durată, cantitate, flux), de preferințele personale și mai ales de respectarea regulilor de folosire corectă, fiecare va face alegerea optimă; este bine să ținem cont, în alegerea lor de câteva aspecte:
 Să fim atenți la compoziția și materialele din care sunt realizate: rar au fost găsite diverse chimicale cu potențial toxic (cum ar fi toluenul, azbestul, pesticidele, înălbitorul, dioxina sau parfumurile intense) ce pot afecta sistemul hormonal sau pot provoca alergii locale, iritații, chiar risc de cancer;
 Ca și compoziție se preferă bumbacul sau materialele organice;
 Să nu uităm să ne spălăm pe mâini cu apă și săpun (eventual antibacterian, hipoalergenic, fară parfum sau aromă intensă) de fiecare dată când schimbăm un tampon și după;
 Vom alege un tampon cu grad de absorbție în funcție de necesități (adaptat fluxului nostru menstrual);
 Bineînțeles că le vom schimba periodic: tampoanele interne preferabil la 4-6 ore, nu mai mult de 8 ore, iar cele externe la 2-4 ore;
 Fiecare tip de tampon prezintă avantaje și dezavantaje: cele interne pot fi mai practice, nu se observă, sunt mai discrete se schimbă la 4-6 ore, însă pot avea în compoziție materiale cu potențial toxic și de asemenea, mai ales în situațiile când nu se schimbă la timp, ocazional, pot cauza așa numitul TSS (sindrom de șoc septic) apărut din cauza infecției locale genitale, dar cu potențial sever general; cele externe limitează riscul producerii TSS, dar necesită o schimbare mai frecventă în comparație cu cele interne pentru a limita riscul de infecție.

Este valabilă „regula celor 4 ore' din timpul menstruațiilor, limita maximă pentru a schimba un tampon intern?
Este o întrebare frecventă și importantă în contextul măsurilor de îngrijire intimă. Am amintit mai sus, în cadrul recomandărilor despre sănătatea intimă în timpul menstruației, de această regulă și importanța respectării ei.
Practic, schimbarea la timp a tampoanelor interne este una dintre condițiile importante în cazul folosirii acestora (mai ales în cazul unei menstruații cu un flux crescut) pentru o igienă intimă optimă și corectă (pentru limitarea riscului de infecție vaginală, a îmbibării excesive a acestora și a mirosului neplăcut aferent, etc).
Se indică, astfel, în cazul tampoanelor interne, schimbarea lor la un interval de 3-6 ore (și nu mai mult de 8 ore) pentru a limita potențialul riscului infecțios (descriam mai sus așa numitul TSS – Toxic Shock Syndrome – apariția unei infecții vaginale, dar ce se manifestă ca un tablou generalizat infecțios ce poate fi grav uneori).
Desigur, ne vom orienta și în funcție de fluxul menstrual: astfel, dacă în primele zile vom avea un flux crescut vom căuta să le schimbăm la 3-4 ore iar pe măsură ce se reduce fluxul (și/sau în ultimele zile) intervalul poate merge spre 8 ore (fără însă a-l depăși).
De asemenea este bine să nu așteptăm că tamponul să fie maxim îmbibat (și, desigur, este bine să nu uităm că tampoanele utilizate nu trebuie aruncate ulterior în toaletă) pentru a fi schimbat (după spălarea mâinilor înainte și după).

Este necesară igiena intimă absolut întotdeauna după un raport sexual? De ce, cum și cu ce facem asta?
Trebuie să știm că la fiecare contact sexual se creează premisele contactării și propagării unei posibile infecții genitale și/sau de tract urinar (datorită factorilor locali în principal, surselor externe, tipul de contact, lubrifianți, sănătatea partenerului, etc). Astfel, cred că nu e cazul să folosim cuvântul „absolut', însă da, este bine să avem o igienă intimă după contactul sexual. Asta nu înseamnă că trebuie imediat după terminarea contactului sexual, să fugim direct la baie pentru igiena intimă aferentă. Fiecare are ritmul lui, însă important este să o facem totuși (unii oameni o fac după câteva minute, alții după o oră sau a doua zi – depinde de preferințe, de riscul de infecție, dar și tipul de contact sexual avut).
Totuși, întârziind mai mult igiena intimă post contact, crește riscul de infecție pentru anumite persoane.
Să nu uităm că lichidul seminal poate să aibă un pH diferit de cel vaginal și astfel să ducă la modificarea locală a acestuia, adică poate modifica temporar mirosul vaginal. La fel, majoritatea lubrifianților sau a prezervativelor pot conține chimicale (ce pot fi iritante sau alergice) ducând, de asemenea, la o schimbare temporară de miros.
În rezumat, există o serie de sfaturi și recomandări utile privind igiena înainte, în timpul și după actul sexual:
 Desigur, cum intuiți, prima recomandare când vorbim de regiunea genitală este de a începe prin a ne spăla mâinile cu apă și săpun pentru a evita transmiterea microbilor; apoi putem curăța și zona genitală: folosim apă, săpun special (să nu uităm: vaginul se curăță' singur); ne ștergem din față în spate pentru a evita transferul de microbi și automat creșterea riscului de infecție;
 Este recomandabil să bem apă suficientă în timpul zilei, dar și înainte și după contact (apare deshidratarea), să facem duș (preferabil) în loc de baie, bineînțeles să nu facem dușuri intravaginale pentru a curăța' fluidele sau pentru a împiedica apariția unei sarcini (pentru asta folosim alte metode contraceptive sau contracepția de urgență);
 Pentru a scădea riscul apariției infecțiilor de tract urinar putem evacua vezica urinară (cam în 30 minute de la contactul sexual), deși nu avem încă studii clare în acest sens (are loc o mai bună eliminare a bacteriilor migrate și prezente la nivelul uretrei prevenind ascensionarea lor către vezica urinară;
 Este indicată curățarea jucăriilor sexuale (dacă nu sunt instrucțiuni specifice de curățare – cu săpun antibacterian simplu; unele pot fi puse în spălătorul de vase sau fierte – cele pe bază de silicon) pentru a reduce ponderea de patogeni de pe suprafața acestora; scufundarea în apă nu se face dacă nu sunt rezistente la apă; se șterg ușor cu o lavetă; de asemenea se indică a evita împrumutarea / folosirea lor de către mai multe persoane; chiar folosirea cu prezervativ obligă la curățarea între folosiri;
 Să folosim ulterior lenjerie intimă de bumbac, sau putem sta fără (dacă urmează să dormim) pentru a reduce umezeala din jurul zonei genitale și riscul de infecții genitale sau urinare;
 Nu folosiți aceeași jucărie sexuală anal și vaginal;
 Nu treceți de la analingus la sexul oral vaginal;
 În cazul sexului oral: spălăm zona genitală cu săpun simplu (hipoalergenic / fară parfum – arome intense – alcool) și apă călduță; invers, clătim gura, și ne spălăm fața și dinții;
 Este indicat a spăla cearceafurile patului (cel puțin) o dată pe săptămână (asigură îndepărtarea fluidelor seminale, a transpirației, murdăriei, etc) pentru a reduce riscul de alergie și de infecție; se indică spălarea la temperaturi de 60 grade pentru prevenția eficientă a infecțiilor (conform studiilor);
 Dacă încercați să concepeți un copil se indică a se evita dușurile intravaginale care pot crea dificultăți în concepție și cresc riscul de sarcină extrauterină (se indică a rămâne întinsă 15 minute după contact, un studiu medical a indicat o eficiență de 27% versus 18%);
 Dacă doriți să evitați o sarcină, curățarea vaginului nu reprezintă o metodă de contracepție și nu va îndepărta tot lichidul seminal din organism; se indică astfel folosirea unei metode contraceptive suplimentare (prezervativ, pilule, pilula de a doua zi' etc.);
 Să fim vigilente la simptomele bolilor / infecțiilor cu transmitere sexuală, să ne testăm frecvent, să folosim o formă de contracepție de barieră, să evităm consumul de alcool și droguri (ce pot conduce la apariția unui comportament sexual mai riscant);
 Să folosim lubrifianți pe bază de apă când folosim prezervative pentru un act sexual mai sigur (mai ales anal);
 Putem avea pregătită o așa numită trusă de igienă' personală: prosoape curate, huse de pat, șervețele fără parfum (eventual cele folosite pentru bebeluși), săpun simplu (hipoalergenic / fără parfum – arome intense – alcool), haine curate de bumbac, lavete curate pentru curățarea jucăriilor sexuale, deodorant corp, etc
 S-a constatat că folosirea probioticelor după contactul sexual poate scădea riscul infecțiilor vaginale (cum este vaginoza bacteriană).

Există anumite produse de curățare intimă agresive, cum sunt cele pe bază de săpun sau gelurile intime intens parfumate, sau este doar un mit?
Am auzit cu toții de reacțiile alergice și poate că unii dintre noi chiar le și avem: fie la diverse medicamente, fie la diverși alergeni regăsiți peste tot în jurul nostru. O sursă a acestora o reprezintă în mod cert produsele dermatocosmetice, care, pot avea în compoziție diverse chimicale sau elemente toxice ce pot cauza în contact cu pielea, (mai ales în regiunea genitală și/sau perineală/anală) diverse reacții alergice cu iritație, prurit, eritem, usturimi, durere, edem local, etc
Iată de ce este bine să evităm folosirea unor produse cu parfum sau arome intense/sau a căror sursă nu o cunoaștem exact. Preferăm, ca pe lângă apa simplă, pentru toaleta intimă externă să folosim un săpun simplu, preferabil hipoalergenic, fără parfum sau arome intense sau alcool). Și nu uităm: dacă folosim produse de curățare intimă – nu le aplicăm intravaginal direct (decât în anumite situații și doar anumite produse) ci doar extern și suntem atenți la semnele locale imediate că trebuie oprită administrarea acestora: usturime, eritem, senzație de prurit, iritații ale pielii, durere.

Sunt necesare anumite ingrediente în produsele de igienă intimă? Trebuie să fim atente la un conținut anume?
Dacă vorbim de cele pentru dușurile intravaginale, atunci un produs bun de igienă intimă va căuta „să respecte' păstrarea unui mediu vaginal optim (pH), deci se va baza, în compoziție, de exemplu, printre altele, pe glicogen, lactobacili, colagen, acid lactic, mușețel, aloe, salvie, cimbru sau vitamine.
Chiar și așa, deși foarte multe produse se laudă' cu acest deziderat, trebuie să fim atenți la compoziția și indicațiile acestora. Fie că sunt naturale sau hormonale, calitatea materiei prime și producătorul (de ex. certificatul GMP) sunt foarte importante în selecția acestor produse.
În cazul celor de uz extern, sunt valabile aceleași aspecte, dar fiind folosite mai des, și oferta' este mult mai bogată; alegerea produselor are loc în primul rând în funcție de prezența sau absența terenului alergic personal.
Preferăm pentru igiena intimă, un produs hipoalergenic, fără alcool, ce respectă pH – ul local (inclusiv al pielii), fără parfum sau arome intense (inclusiv în cazul spray-urilor ce se promovează în acest sens pentru uz extern în sfera genitală).

Care sunt factorii care pot perturba flora vaginală normală, terapiile cu antibiotice sau folosirea de produse de igienă intimă neconforme)?
O întrebare foarte bună și probabil trebuie să abordăm noțiunile despre flora vaginală printre primele elemente când discutăm de igienă intimă și măsurile privind sănătatea acesteia! Am specificat că, în linii mari, este bine să ne cunoaștem anatomia și fiziologia organelor genitale externe și interne pentru a putea lua măsurile optime pentru igienă intimă proprie. Înainte de a discuta de factorii care pot perturba flora vaginală normală voi aminti sumar ce înseamnă flora vaginală din punct de vedere fiziologic.
Flora vaginală este alcătuită de echilibrul multiplelor specii microbiene ce populează nativ vaginul, pH-ul obținut (între 3,8 – 4,2 ca medie) fiind unul nepropice multor tipuri de specii bacteriene. Populația de așa numiți microbi buni' care domină o floră vaginală sănătoasă este reprezentată de cea de Lactobacili. Cum acționează aceștia ? – produc peroxid de hidrogen, cu rol direct antimicrobian și bacterian iar energia' le este furnizată de către rezervele de glicogen de la nivelul epiteliului vaginal. De asemenea, Lactobacilii acționează direct antimicrobian prin producția de bacteriocine.
Pot exista mulți factori care influențează această comunitate de Lactobacili. Compoziția microbiomului vaginal, adică al comunităților vaginale variază în funcție de vârstă, menarhă (prima apariție a menstruațiilor), caracterul menstruației, sarcină, infecții, contracepție, comportament sexual. Expunerea la spermicide sau Beta-Lactam sau alți agenți antimicrobieni, poate să scadă prevalența și ponderea lactobacililor și în consecință să crească susceptibilitatea la infecțiile vaginale.
Schimbările în compoziția florei vaginale sunt și rezultatul variațiilor hormonale ce apar în timpul vieții femeii. În timpul copilăriei, pH -ul este unul neutru sau chiar ușor alcalin; ulterior, cum nivelul de estrogen crește în timpul pubertății, cantitățile mari de glicogen depozitate în epiteliul vaginal permit ascensionarea și ulterior popularea dominantă a vaginului cu bacterii producătoare de acid lactic. Cum bacteriile fermentează glicogenul în glucoză și ulterior acid lactic, pH-ul scade ducând la un mediu neprielnic multor bacterii patogene sau altor specii nesănătoase'. Tradițional, prevalența bacteriilor producătoare de acid lactic a fost considerată cheia sănătății vaginale și, pentru multe femei, genul Lactobacillus predomină microbiomul vaginal în timpul vieții reproductive. Pe măsură ce se apropie menopauza, nivelul de estrogen scade, astfel se reduce și glicogenul de la nivelul epiteliului vaginal, și, ca rezultat, nivelul de lactobacili scade. Cu un nivel mai redus de lactobacili, se produce mai puțin acid lactic și pH-ul vaginal crește. Iată de ce, în menopauză, terapia de substituție hormonală inversează acest efect prin creșterea cantității de glicogen în mediul vaginal și astfel creșterea prevalenței de Lactobacili și în consecință un pH mai scăzut decât al femeilor care nu folosesc terapie de substituție hormonală (TSH).
Ce factori influențează microbiomul vaginal? Automat intră în discuție folosirea de antibiotice, igiena intimă, contactul sexual, terapia hormonală, diverse infecții vaginale (vaginite aerobe sau anaerobe), diverse boli (cum este diabetul), deficiențe nutriționale sau vitaminice, fumatul. Există și stări fiziologice prin care trece organismul (temporar) care influențează flora vaginală: vârstă, sarcină, menopauza.
Cum aminteam mai sus, igiena intimă joacă un rol cheie în prezervarea sau alterarea mediului vaginal: fie compoziția produselor dermatocosmetice (ce conțin alcool, parfum intens, alergeni, etc), fie frecvența (prea des), fie modul de folosire a acestora (intravaginal și foarte des) duc la alterarea directă a microbiomului vaginal și implicit a sănătății genitale.
Aceste schimbări pot duce la un dezechilibru în populația microbiană, astfel că unele comunități native prezente în vagin (gen G. Vaginalis, E. Coli, sau Candida Albicans) pot deveni patogene.

Boala des întâlnită care afectează mai mult femeile decât bărbații. Cele 3 semne pe care trebuie să le știi