Transplantul de inimă, operația care salvează vieți

transplantul de inima

Transplantul de inimă este tratamentul de ultimă opțiune destinat pacienților cu insuficiență cardiacă în stadiu terminal, la care terapiile medicamentoase nu au rezultate. Afecțiunea nu permite nici un alt tip de intervenție, iar pacienții, fără această procedură terapeutică, au o speranță de viață sub un an.

Istoria modernă a transplantului de organe este relativ scurtă, însă ideea există din Antichitate, istoria consemnând primele încercări de a transfera un organ de la animal la om în Egipt și Fenicia.

Piatra de temelie a transplantului de organe a fost pusă de marele chirurg francez Alexis Carrel – descoperitorul tehnicii de ligaturare a vaselor de sânge – care a și efectuat transplanturi la animale, urmate aproape imediat de o serie de șase
transplanturi la om, realizate de chirurgul rus Yuri Voronoy, care însă nu au reușit.

Citește și Dieta nordică, regimul de slăbire eficient care luptă împotriva bolilor de inimă! 

Doctorul care a scris istoria

O dată de referință în istoria transplantului este 3 decembrie 1967, ziua când, după o operație care a durat nouă ore fără întrerupere, chirurgul de
origine română Christiaan Barnard a efectuat cu succes primul transplant de inimă din istoria lumii.

Atunci, la Clinica Groote Schuur din Cape Town, Africa de Sud, împreună cu o echipă de 30 de medici, printre care şi fratele său Marius, doctorul Christiaan Barnard a realizat ceea ce părea imposibil: a schimbat o inimă bolnavă cu una sănătoasă, iar după acest moment crucial în medicină, mii și mii de pacienți cu boli cardiace grave au căpătat speranța unei şanse la viaţă.

Pacientul, Louis Washkansky, avea 54 de ani și suferea, pe lângă insuficiența cardiacă gravă, și de diabet, iar donatoare a fost Denise Darwall, o tânără ucisă într-un accident de automobil în Cape Town. Operaţia a fost un succes, unul răsunător, însă 18 zile mai târziu, Washkansky s-a stins, dar nu din cauza transplantului, ci a unei pneumonii…

Al doilea pacient căruia doctorul Christiaan Barnard i-a transplantat o inimă a supravieţuit 19 luni după operaţie, apoi al treilea – prima persoană de culoare care a beneficiat de transplant de cord – a mai trăit cu noua inimă aproape 13 ani. Christiaan Barnard s-a născut în 1922, în Africa de Sud – locul unde, 55 de ani mai târziu, avea să intre pentru totdeauna în istorie. La vârsta de 12 ani suferă un șoc teribil când fratele lui mai mic moare, la doar cinci ani, din cauza unor complicaţii cardiace.

Christiaan și-a promis atunci că va ajunge „chirurg de inimi”, ca să poată salva viețile oamenilor, promisiune pe care nu a uitat-o niciodată. A muncit și a învățat enorm, astfel, în 1945, era deja un absolvent strălucit al Universităţii de Medicină
din Cape Town, iar drumul către succes îi era deschis.

Următorii pași: în 1981, a fost realizat cu succes primul transplant combinat din lume – de inimă și plămâni – organele funcționând vreme de cinci
ani, iar un an mai târziu a fost efectuat primul transplant de inimă artificială.

Șanse la viață și în România

La noi în țară, programul de transplant cardiac s-a născut în 1999, când Paul Corjăuțeanu primea, la Spitalul Floreasca, o inimă nouă, iar doctorul
Şerban Brădişteanu deschidea drumul transplanturilor de inimă în România. Paul, care avea 23 de ani şi diagnosticul de cardiomiopatie dilatativă, a primit inima unei fete, Gabriela Spiridon (21 de ani), victima unui accident de tren, iar transplantul a fost un succes deplin.

Şansa la viaţă pentru Paul a fost medicul Şerban Brădişteanu, la acea vreme şeful Clinicii de Chirurgie Cardiovasculară la Spitalul Floreasca, care l-a chemat la Bucureşti pe doctorul Radu Deac din Târgu Mureș (autorul primei operații pe cord deschis din România) şi împreună au îndrăznit să realizeze, în premieră în țara noastră, o astfel de intervenţie.

Citește și Cum poți preveni apariția bolilor de inimă? 7 sfaturi utile de care ar trebui să ții cont

Două săptămâni mai târziu, pe 14 noiembrie 1999, doctorul Deac a efectuat, la Târgu-Mureş, al doilea transplant de inimă din ţară, iar în 2007, a reușit să salveze o altă viaţă prin această procedură, cea a Florentinei Ştefan (57 de ani), din Botoşani, care era diagnosticată tot cu cardiomiopatie
dilatativă și a primit inima unui tânăr de 18 ani, decedat într-un accident de motocicletă.

Transplantul de inimă, operație necesară, donatori puțini

La începutul anului 2015, a fost efectuat și în România primul transplant de cord cu inimă artificială, pacientul fiind Radu Curcă (44 de ani) din Suceava, care se născuse cu insuficienţă cardiacă. El a primit un stimulator metalic, care îi ajută inima să pompeze sânge în organism. Inima artificială este conectată la o baterie exterioară reîncărcabilă, care funcţionează minimum şase ore, iar pacienţii care au un astfel de implant pot duce o viaţă
normală.

Intervenţia a durat peste patru ore şi a fost realizată tot la Institutul din Târgu Mureş, de o echipă condusă de profesorul Horaţiu Suciu, din care au făcut parte doctorii Bojan Biocina din Croaţia şi Peter Branecky din Germania. Procedeul se realizează de mai mult timp în Europa Centrală, în
vreme ce în zona Europei de Est au fost începute programe similare în Croaţia – în 2007, în Ungaria – în 2012 și în Serbia – în 2013.

În 2016, echipa profesorului Suciu de la IUBCvT Târgu Mureş (singurul dintre centrele medicale acreditate pentru transplantul cardiac din România în care această procedură se efectuază în mod continuu) a efectuat 13 transplanturi de cord, în 2017 însă, doar unul, iar în 2018 au avut loc numai două transplanturi, după nouă luni de întrerupere a acestei activităţi.

Din păcate însă, numărul redus al donatorilor din ţară face ca numărul acestor intervenţii chirurgicale de înaltă performanţă să fie mult sub necesarul
real la nivel național, pe lista de aşteptare pentru transplant existând peste 32 de pacienţi cu indicaţie de urgenţă, care speră să poată beneficia de intervenţia chirurgicală salvatoare.

O TEHNICĂ SPECTACULOASĂ: PRELEVARE DUPĂ MOARTEA CIRCULATORIE

În Europa, la Spitalul Papworth din Cambridge, Marea Britanie, s-a realizat recent și primul transplant reuşit al unei inimi care încetase să bată în corpul donatorului, o tehnică nouă ce permite creşterea numărului de posibili donatori cu peste 25%. Procedura clasică implică folosirea pentru transplant a unor inimi care provin de la donatori care sunt declaraţi în moarte cerebrală, dar al căror sistem cardiovascular încă funcţionează,
sângele continuând să fie pompat în organism.

Cu noua tehnică însă, se poate preleva inima de la un donator aflat în moarte circulatorie, când cordul a încetat deja să mai bată, aceasta presupunând o  repornire a inimii în interiorul corpului donatorului, la două minute după deces, și mutarea ei într-un „sistem de îngrijire a organelor”, care menţine activitatea cardiacă timp de trei ore în timpul intervenţiei chiurgicale.

În 2014, o echipă de medici din Australia a realizat primul transplant din lume al unei inimi care încetase să mai bată în corpul donatorului, folosind tehnici similare.

Autor: Adrian Cîlțan

Foto: shutterstock

Urmăreşte cel mai nou VIDEO incărcat pe avantaje.ro
Loading...
Recomandari
Libertatea
Retete
Baby
Doctorul Zilei
Sfatul parintilor
Mai multe din Sanatate