Tradiţii şi obiceiuri de Sfântul Gheorghe. Ce trebuie să faci în această zi ca să ai noroc tot anul
:contrast(8):quality(75)/https://www.avantaje.ro/wp-content/uploads/2017/04/sfantul-gheorghe-traditii.jpg)

Anual, pe data de 23 aprilie, credincioşii îl sărbătoresc pe Sfântul Gheorghe, unul dintre cei mai importanţi sfinţi din calendarul creştin-ortodox. În această zi, sfântul a fost decapitat întrucât nu a vrut să renunţe la credinţa sa în Hristos. De obicei, pe icoane, el este pictat călare, ucigând un balaur. Această reprezentare sugerează modelul de curaj în lupta cu diavolul. Totodată, sfântul apare purtând o mantie roşie, culoarea martirilor morţi întru Hristos.
Cuprins
Cine a fost Sfântul Gheorghe
Conform site-ului crestinortodox.ro, în credinţa populară, Sfântul Gheorghe reprezintă unul dintre cei doi stâlpi calendaristici, alături de Sfântul Dumitru. Despre cei doi sfinţi există credinţa că sunt cei care deţin cheile naturii: Sfântul Gheorghe primeşte de la Sfântul Dumitru cheile care deschid drumul naturii spre viaţă, iar, la rândul său, Sfântul Dumitru primeşte înapoi cheile de la Sfântul Gheorghe pentru a închide timpul frumos şi a deschide anotimpul rece. Totodată, sărbătoarea Sfântului Gheorghe marchează şi începutul anului pastoral.
Sfântul s-a născut în Capadoccia – (în Turcia de astăzi), nume care înseamnă „țara cailor frumoși'- mama sa fiind palestiniancă, iar tatăl, pe nume Gherontie, era originar din Capadocia, dar slujind în armată, în Armenia. Numele său, Gheorghe, provine, spun unii cercetători ai istoriei creștinismului, dintr-un dialect străvechi din Capadoccia și înseamnă „sfântul luptător' (geror-sfânt și gyon -lupta).
La sfârșitul secolului al treilea, el a îmbrățișat cariera militară asemenea tatălui său, aptitudinile, curajul nemăsurat și faptele sale de vitejie propulsându-l rapid la gradul de ofițer în trupele romane. Devine astfel general în armata romană și chiar membru al gărzii personale a împăratului Dioclețian. Din acea perioadă datează se pare și legenda uciderii unui balaur uriaș sau dragon care își făcuse, se spune, cuibul într-un lac care aproviziona un oraș cu apă, de aceea, oamenii îi ofereau câte două oi pe zi pentru a-l liniști, dar când balaurul a terminat toate animalele, au început să-i ofere copii. Când și fiica împăratului a fost aleasă ca jertfă, Sf. Gheorghe care călătorea prin acea zonă a pornit să înfrunte balaurul și a reușit, ajutat de calul său alb, să-l ucidă eliberând țara de teroarea fiarei. Legenda mai spune că drept răsplată, împăratul a ridicat o biserică în locul unde Gheorghe a omorât balaurul.

La scurt timp după ce a îmbrățișat cariera armelor, Gheorghe se botează în taină în credința creștină, dar când împăratul Dioclețian declanșează un val de persecuții împotriva creștinilor din Roma, el refuză să ridice mâna împotriva creștinilor mărturisind că și el este de aceeași religie. Declarat de împărat trădător al armatei romane fiindcă refuzase să se lepede de credința creștină, Gheorghe este condamnat la moarte, torturat și decapitat în 23 aprilie 303. De aici, această zi a rămas ziua sa de prăznuire. Trupul lui a fost trimis părinților săi, în Capadoccia, iar creștinii l-au sărbătorit, mai târziu, ca martir al credinței.
Tradiţii şi obiceiuri de Sfântul Gheorghe menţinute până în zilele noastre
Deşi o mare parte dintre tradiţiile şi obiceiurile de Sfântul Gheorghe au dispărut cu timpul, această sărbătoare nu şi-a pierdut din importanţă pentru creştini. Evident, au existat şi datini bine înrădăcinate care s-au menţinut până astăzi în anumite regiuni ale ţării.
Dintre obiceiurile păstrate până în zilele noastre, cel mai frecvent este cel al împodobirii stâlpilor de la porţi cu ramuri de salcie şi flori galbene înfipte în brazde înverzite. În Bucovina, acest obicei marchează renaşterea naturii. În Muntenia, Transilvania şi Banat, simbolurile vegetale împodobesc nu doar stâlpii porţii, ci şi casele, adăposturile animalelor, hambarele, grădinile sau chiar mormintele, existând credinţa că acestea ţin strigoii la distanţă.
Tot pentru alungarea strigoilor, în ziua de Sfântul Gheorghe oamenii pun usturoi la ferestre, la uşi, la horn sau prin alte locuri pe unde ar putea pătrunde strigoii, făcând, totodată, şi semnul crucii.
De asemenea, în această zi, băieţii stropesc fetele cu apă pentru ca strigoii să nu se apropie de ele şi să le transforme în strigoaice. Obiceiul stropitului se practică nu doar în cazul fetelor, ci şi în cazul bărbaţilor, al gospodăriilor şi al animalelor. Prin stropire, oamenii şi animalele se purifică şi se asigură că vor avea o sănătate bună, iar gospodăriile vor fi prospere.
Tradiţii şi obiceiuri de Sfântul Gheorghe dispărute
În trecut, cu câteva zile înainte de Sfântul Gheorghe, gospodarii îşi împodobeau doniţele în care, în mod normal, colectau laptele de la animale cu flori de primăvară. Doniţele erau umplute cu apă şi erau aşezate în tindă, după uşă, iar în ziua de Sfântul Gheorghe, florile care le împodobeau erau tocate şi puse în hrana animalelor. Exista credinţa că animalele vor fi protejate de forţele malefice şi vor produce mai mult lapte.
În această zi, fetele de măritat aşezau în mijlocul drumului brazde verzi împodobite cu coroniţe şi îi urmăreau pe furiş pe feciorii care le erau dragi. Dacă aceştia nu călcau coroniţele, fetele ştiau că în acel an se vor mărita cu cei pe care îi îndrăgeau.
La rândul lor, feciorii căutau în dimineaţa de Sfântul Gheorghe iarba fiarelor, o plantă despre care credeau că le conferă puteri miraculoase, că deschide lacăte şi sfarmă lanţuri.
Şi femeile căsătorite aveau, în această zi, propriile superstiţii care vizau bunăstarea gospodăriei. Înainte de răsărit, ele mergeau în pădure şi culegeau anumite plante despre care ştiau că au proprietăţi miraculoase. Apoi le tocau şi le amestecau în mâncarea animalelor pentru ca acestea să dea mai mult lapte.
Pe parcursul zilei, oamenii refuzau să doarmă întrucât credeau că cine va dormi de Sfântul Gheorghe va fi somnoros tot restul anului.
Un alt obicei practicat în trecut pe data de 23 aprilie, în special în Bucovina, era urzicatul. Tinerii luau mănunchiuri de urzici cu care îi atingeau pe furiş pe semenii lor peste părţile neacoperite ale corpului. Acest obicei avea la bază convingerea că astfel tinerii vor fi mai harnici, mai viguroşi, mai sănătoşi şi mai pregătiţi pentru muncile câmpului ce aveau să înceapă în curând.
Foto: doxologia.ro, shutterstock.com
Citește și:
Rugăciune pentru Sfântul Mare Mucenic Gheorghe, purtătorul de biruinţă
:contrast(8):quality(75)/https://www.avantaje.ro/wp-content/uploads/2026/02/teo-trandafir-podcast.jpg)
:contrast(8):quality(75)/https://www.avantaje.ro/wp-content/uploads/2026/07/astrolog-urania-1.jpg)
:contrast(8):quality(75)/https://www.avantaje.ro/wp-content/uploads/feed/images/17_1456da7b8b8e81e20ef63e7dba167097.jpg)
:contrast(8):quality(75)/https://www.avantaje.ro/wp-content/uploads/2019/06/traditii-si-superstitii-de-sanziene.jpg)
:contrast(8):quality(75)/https://www.avantaje.ro/wp-content/uploads/2017/05/Tradiții-și-obiceiuri-de-Rusalii.jpg)
:contrast(8):quality(75)/https://www.avantaje.ro/wp-content/uploads/2018/05/Moșii-de-vară-tradiții-și-obiceiuri.jpg)
:contrast(8):quality(75)/https://www.avantaje.ro/wp-content/uploads/2022/06/inaltarea-domnului.jpg)
:contrast(8):quality(75)/https://www.avantaje.ro/wp-content/uploads/2015/05/sfintii-imparati-constantin-si-elena.jpg)