Sindromul ADHD la adulti

Sindromul ADHD la adulti

Tulburarea hiperkinetica cu deficit de atentie (ADHD) este una dintre cele mai cunoscute probleme de dezvoltare a copilului. Se caracterizeaza prin lipsa de atentie, hiperactivitate (agitatie) si impulsivitate.

Daca 3 – 5% dintre copiii scolari sunt afectati de ADHD, 60% dintre acestia vor continua sa fie afectati si la varsta adulta. Totusi, putini adulti sunt diagnosticati si tratati pentru ADHD. Unii adulti constata ca sufera de ADHD doar dupa ce acest diagnostic a fost pus copilului lor.

ADHD la adulti
Adultii cu ADHD pot avea dificultati in orientarea in spatiu, in a-si aminti unele lucruri, in concentrare, in organizarea timpului si indeplinirea la timp a sarcinilor. Daca aceste dificultati nu sunt gestionate eficient, ele pot cauza tulburari emotionale si comportamentale, probleme profesionale si de integrare sociala.

Fie ca rezultat direct al sindromului ADHD, fie din incercarile neizbutite de adaptare, adultii afectati se confrunta cu una sau mai multe dintre urmatoarele probleme:

  • intarziere sistematica;
  • uitarea unor lucruri importante;
  • respect de sine scazut;
  • dificultate in controlul starilor de enervare;
  • impulsivitate;
  • abuz sau dependenta de substante (tutun, alcool, medicamente, droguri);
  • dezorganizare;
  • tendinta de a evita si amana;
  • toleranta redusa fata de frustrari;
  • lipsa de rabdare;
  • dificultate de concentrare la citit;
  • schimbari bruste de dispozitie;
  • depresie;
  • probleme relationale.

Aceste manifestari pot varia de la moderat la sever, pot fi prezente selectiv sau asociate. Unii adulti cu ADHD se pot controla si concentra daca sunt foarte interesati de ceea ce fac. Altii, insa, au dificultati in orice imprejurare.

Unii cauta stimularea, isi cauta posibile zone de interes, in timp ce altii raman evitanti si neinteresati. In timp ce unii sunt retrasi, chiar antisociali, altii cauta cu disperare compania. Premisele sindromului ADHD la adult pot fi identificate de la varsta scolara.

Se poate stabili ca, in copilarie, adultul cu ADHD:
– a avut rezultate slabe la invatatura nejustificate de nivelul sau de inteligenta;
– a avut probleme disciplinare;
– a trebuit sa repete clasa;
– a abandonat scoala.

Probleme in activitatea profesionala:
– si-a schimbat frecvent locul de munca si nu s-a descurcat in activitatile profesionale;
– a progresat putin si nu a acumulat semnificativ.

Probleme de ordin social ale adultului afectat de ADHD:
– are probleme cu comportamentul la volan: viteza neadecvata, nerespectarea regulilor, implicarea in accidente;
– fumeaza mult, consuma alcool sau chiar substante interzise;
– nu se autoevalueaza realist.

Dificultati in construirea si mentinerea unei relatii:
– au frecvente probleme in casnicie;
– inregistreaza frecvent despartiri si divorturi.

Diagnosticarea ADHD la adulti
In vreme ce asupra debutului ADHD la copii exista numeroase dispute, in cazul adultilor, specialistii sunt cu totii de acord ca originea afectiunii trebuie cautata in copilarie.

Evaluarea comportamentala a adultilor cu ADHD se realizeaza cu ajutorul Scalei WURS (Wender Utah Rating Scale) alcatuita din 25 de intrebari (itemi) despre problemele din copilarie frecvent intalnite in aceasta afectiune. Aceasta scala evalueaza prezenta si severitatea simptomelor la varsta copilariei.

Alte testari de laborator utile pentru stabilirea diagnosticului de ADHD:
– dozarea plumbului, daca istoricul sugereaza expunerea ambientala;
– hemoleucograma: aceasta poate pune in evidenta anemia care poate explica apatia si diminuarea capacitatii de concentrare;
– dozarea nivelului hormonilor tiroidieni evidentiaza disfunctiile tiroidiene ce afecteaza capacitatea de atentie si concentrare;
– EEG (electroencefalograma) este necesara pentru diagnosticul convulsiilor care pot determina alterari la nivelul functionalitatii neuronale, traduse prin modificari in plan comportamental.

Tratamentul ADHD:
Practicile tratamentului ADHD sunt orientate asupra managementului simptomelor. Procesul terapeutic este diferit la copii de cel de la adulti, dar la toate varstele accentul cade pe o cat mai buna intelegere a afectiunii, pe stabilirea unei rutine zilnice si pe asigurarea unui sprijin complet din partea celor din jur.

Pentru tratamentul ADHD la varsta adulta se poate apela la terapia combinata medicamentoasa cat si psihoterapeutica.

Tratamentul medicamentos este recomandat in cazurile cu simptomatologie severa. Studiile au aratat ca 58% din adultii cu ADHD si-au imbunatatit capacitatea de concentrare si nu au mai prezentat hiperactivitate si impulsivitate in urma tratamentului cu psihostimulante.

Anumite medicamente antidepresive ca Bupropiona sau antidepresive triciclice (Imipramina, Nortriptilina, Desipramina) pot fi eficace in tratamentul ADHD la adulti.

Consilierea psihologica presupune: educatia despre ADHD, participarea la grupuri de suport sau la sedinte de consiliere individuala si de dezvoltare a abilitatilor. In sesiunile de dezvoltare a abilitatilor se invata un bun management al timpului, tehnici de organizare si, in plus, sunt incluse sedinte de consiliere academica si vocationala.

Medicii specialisti care pot pune diagnosticul sau aplica tratamentul ADHD sunt:
– medicul de familie;
– psihiatrul;
– neurologul.
Acuratetea diagnosticului si stabilirea tratamentului necesita o inbvestigare complexa, pe parcursul mai multor vizite la specialist.

Text: Mihaela Serea

Urmăreşte cel mai nou VIDEO incărcat pe avantaje.ro

Citeste continuarea pe pagina urmatoare: 1 2

Recomandari
Libertatea
Publicitate
Huff
VIVA!
Retete
Baby
TV Mania
Sfatul parintilor
Mai multe din Sport si sanatate