Pelerinaj în “orașul de pe șapte coline”

orașul de pe șapte coline

De mai mult de un secol, în fiecare an, la mijlocul lui octombrie Iaşiul devine pentru trei zile locul celui mai mare pelerinaj al lumii creştine româneşti. Locul unde două milioane de români vin “în vizită la Dumnezeu”.

Indiferent dacă eşti credincios sau nu, spectacolul e zguduitor. Este o istorie în sine. Istoria dorinţelor scrise stângaci pe capete de hârtie. Istoria banilor strânşi în cutia milei. A orelor state la coadă. La o coadă unde nu se dă nimic material. Dar unde se dă linişte. Tămăduire. Uitare. Soartă. Într-un cuvânt tot ce nu poţi avea de nicăieri. Decât de sus, de la Dumnezeu.

În genunchi la trupul Sfintei

Ca să fii martorul atingerii Sfântului Trup, trebuie să fii la rândul uriaş de cu seară. Să ajungi în fața catafalcului e o adevărată aventură. Zeci de mii de oameni vor să facă acelaşi lucru şi tălăzuiesc ca o mare vie, tăcută şi întunecată, în jurul bisericii. Mulţi  stau lângă porţile uriaşe de câteva zile, rugându-se şi postind. E noaptea dinaintea mântuirii de păcate sau a miracolului salvării dorite.

Mulţimea freamătă. Odăjdii strălucitoare, prevestind clipa. Mitropolitul Moldovei în straie strălucitoare atinge racla şi se roagă cu voce tare. În jur, totul s-a scufundat în întuneric şi nemişcare. Tăcerea e deplină. Fumul de tămâie şi mirosul parfumat al mirului acoperă tot locul. Acum, sunetul vocilor se înalţă ca o mare peste tăcerea smerită dinainte.

Citeste si Blestemul de sub veșmintele Sfintei Parascheva. Ce trebuie să știi despre moaște?

Alaiul pornit e impresionat. Marii arhierei în straie brodate, cu însemnele puterii lor, mitrele şi cârjele episcopale acoperite cu aur. Lumini. Spectacol. Parcă prea multe lumini. Lânga mine, cineva se roagă bolborosit cu degetele-ncleştate pe-un crucifix. Apoi, de nicăieri, un cot în şale. Sunet greu de clopote asurzitoare. O răsuflare grea în ceafă. De cârciumă sleită şi de beţie veche. Lumea începe înconjurul marii biserici. De trei ori, aşezaţi în genunchi. Durerea asta te mântuie, se zice. Cum de mântuie genunchii scrijeliti un suflet ars, mă întreb. Sau este numai o iluzie a mântuirii?

Necazurile m-au adus aici. Nu numai credinţa. Când tot ce e pe pământ nu-ţi oferă decât amărăciune, numai Dumnezeu îţi mai poate da alinarea. Aş vrea să vă spun ce dorinţe am, dar cică nu e bine, că nu se mai îndeplinesc”. “Aşa e cum zici” “Şi credeţi-mă, că ăsta-i al şaptelea an când viu”. “Nimeni nu vine aici fără să fie ceva important pentru el, pentru viaţa lui“. “Trebuie să vii cu credinţă şi post. Dacă poţi peste an, vii nouă vineri la rând. Dai acatistul pe care ţi-l citeşte pe loc. Şi a noua, se-mplineşte”. “Dar îţi pui o singura dorinţă. Nu te gândeşti la mai multe, ca Păcală, că pe Dumnezeu nu-l păcăleşti”. “Şi după ce termini pelerinajul aduci vin, ulei şi pâine. Ca o mulţumire dată lui Dumnezeu pentru că ţi-a ascultat ruga”. “Şi astea?” se nedumereşte un moşneag. “Astea ce?” “Păi astea, pâinea şi toate cele. După ce le slujeşte le iei şi le împarţi ălora de-s mai săraci ca matale”.

ProTv-ul, în “orașul de pe șapte coline”

Vârsta oamenilor din rândul imens nu are limite. Totuşi frapante sunt figurile tinere, care stau conştiincioase la rând. Cu lumânări aprinse în mâini. Ceara fierbinte curge pe palme. Copii mulţi. Fete tinere. Sugari în braţe.

Citeste si Mari minuni săvârșite de Sfânta Cuvioasă Parascheva

Când sunt examene, la liceu, la facultate, e puhoi la Sfânta. Dacă arunci banul, nu cade”. “Vin şi oameni cunoscuţi, d-aici din Ieşi, dar eu nu ştiu cum îi cheamă”. “I-am văzut şi pe câţiva de la Pro Tv”. “Da, da, exact. Vin şi avocaţi, şi procurori, şi oameni politici”. Oamenii spun cu toţii că aici se întâmplă minuni. O doamnă împachetează în nişte hârtii mici, anafură şi mir.

Eu știu, domnu’? Eu cred că minunile sunt în funcţie de credinţa fiecăruia. Dar aici se întâlneşte sufletul omului cu Dumnezeu. Şi îşi găseşte liniştea”.

Un milion de rugăminți

Aici nu se percep taxe. Fiecare dă cât îl lasă sufletul, buzunarul şi tranziţia. Undeva lângă intrare, patru preoţi citesc acatistele. Unii le aduc scrise de acasă, alţii le-au scris în noaptea în care au stat aşteptând. În bileţel, pun o sumă de bani. Acolo, ceva. Unii mai mult simbolic. Preoţii nu se vaită. N-au de ce. Acolo, pe miile de bilete către Divinitate, cuvinte înşirate. Într-o ordine aleatorie. Înţelesuri pe care deseori viaţa zilnică nu poate să le mai încapă. Înţelesuri dictate de tristeţe sau de durere. Sau de dorinţele celor duşi. Vorbe de dragoste. Sau de moarte. De despărţire. De regret. Plânsete strânse în câteva cuvinte adunate pe câte o filă de caiet şcolăresc.

Citeste si Rugăciunea către Sfânta Parascheva pentru noroc și liniște în viață

Povestea fiecăuria e, aparent, ca oricare alta. Dar, în fond, de fiecare dată alta. Speranţa în mântuire le schimbă mereu înţelesul. Căci pentru cei care ajung lângă racla Sfintei, nu există ceasuri rele. Există doar dorinţe şi minuni. Credinţă şi nădejde. Acum, în noaptea tainelor Cuvioasei, când trec pe lângă raclă un milion şi ceva de creştini, Dumnezeu este acasă.

Dincolo de liniște

Dă-mi şi mie maică, o mie de lei şi să-ţi ajute Dumnezeu la ce te-ai gândit”… “Dă-mi şi mie, dă-mi şi mie”, ţipă un puşti tuciuriu, apucându-mă de mână. Am părăsit tărâmul liniştii. Aici, pe străduţa îngustă, alături de Dumnezeu, Preacuvioasa e la concurenţă cu economia digitală.

Sursa foto: libertatea

Urmăreşte cel mai nou VIDEO incărcat pe avantaje.ro
Loading...

EVA.RO
Recomandari
Doctorul Zilei
Baby
Sfatul parintilor
Mai multe din Spiritualitate