Rugăciunea către Sfânta Parascheva pentru noroc și liniște în viață
Pe 14 octombrie românii o prăznuiesc pe Sfânta Cuvioasă Parascheva, cunoscută drept ocrotitoarea Moldovei. Până în pandemie, an de an, la Iași credincioșii mergeau la racla cu moaștele Sfintei ca să se roage pentru o viață mai bună, sănătate și noroc.
O rugăciune pentru Sfânta Cuvioasă Parascheva, spusă de enoriași în ziua prăznuirii acesteia, se spune că ne ajută în viață.
'Doamne, Dumnezeul nostru, Tu, Cel ce ai zis și s-a făcut toată făptura, nu întoarce fața Ta de la noi păcătoșii, ca să nu vină asupră-ne mânia cea groaznică și înfricoșătoare a durerilor, care este rodul păcatelor noastre, ce în toată ziua, nenumărate, cu nesocotință le săvârșim. Noi suntem păcătoși, netrebnici și plini de răutate; iar Tu ești izvorul vieții și al milostivirii. Nu ne lăsa, Doamne! Nu trece rugăciunea noastră, a păcătoșilor, nici ne răsplăti nouă după nelegiuirile noastre, ci pentru că nu suntem vrednici a câștiga milostivirea prin sârguința cea de toate zilele, dăruiește-ne-o Tu ca un îndurat mult-Milostiv.
Doamne, pentru rugăciunile Cuvioasei Maicii noastre Parascheva, dăruiește-ne nouă sănătate și viață ferită de toată răutatea și ne întărește cu Duhul Tău cel stăpânitor, ca din adâncul inimilor, cu bucurie să slăvim preasfânt numele Tău în veci. Amin.'
Acestea sunt cuvintele pe care trebuie să le rostești cu sinceritate și smerenie în fața icoanei Sfintei Parascheva.
Preacuvioasa Parascheva, cunoscută drept și Sfânta Paraschiva, este cunoscută drept ocrotitoarea Moldovei, după ce în 1641 au fost adyse de domnitorul Vasile Lupu. Acestea au fost duse la biserica Sfinții Trei Ierarhi, ctitorită de domnitor, și au fost dăruite de Patriarhul Partneie I și a membrilor Sinodului Patriarhiei Ecumenice de la Constantinopol ca semn de recunoștință pentru plata datoriilor către Patriarhia ecumenică.
Parascheva s-a născut la Epivata, în prezent Boia-dos, pe malul Mării Marmara, în apropiere de Constantinopol, ulterior devenit Istanbul. Familia ei a fost una înstărită, educată și cu credință în Dumnezeu. Încă de mică, Parascheva a fost educată în spiritul binelui, al milostivirii și al rugăciunii. Unul dintre frații ei, Efitmie, s-a călugărit și a devenit episcop la biserica din Madite.
Legenda spune că Parascheva, pe când avea 10 ani și se afla biserica a auzit în timpul slujbei următoarere cuvinte: „Oricine voiește să vină după Mine, să se lepede de sine, să-și ia crucea sa și să-Mi urmeze Mie' (Marcu 8, 34)'. Aceste vorbe din Evanghelie au fost pentru Cuvioasa ca o chemare, încă de pe atunci începându-și misiunea în numele Binelui. Parascheva a împărțit imediat după slujbă toate hainele săracilor. A repetat aceste fapte și cu alte ocazii, în ciuda certurilor primite de la părinți.
După ce aceștia n-au mai fost, Cuvioasa a primit o avere uriașă de la ei, pe care Parascheva a dăruit-o săracilor. S-a retras în pustietate, îndreptându-se spre Mănăstirea Maicii Domnului din Heracleea. A pornit apoi spre Țara Sfântă, din dorința de a rămâne în locurile unde și-a petrecut viața Mântuitorul Iisus Hristos și Sfinții Apostoli. A ajuns într-o mănăstire de călugărițe în pustiul Iordanului, unde postit și s-a rugat. La 25 ani, în vis i s-a arătat un înger care a sfătuit-o să se reîntoarcă în locurile părintești: „Să lași pustia și la moșia ta să te întorci, că acolo ți se cade să lași trupul pământului și să treci din această lume către Dumnezeu, pe Care L-ai iubit', i-ar fi spus îngerul, conform site-ului doxologia.ro. S-a îndreptat sprelocul unde se născuse, însă aici nu a spus nimănui cine este și de unde vine. Conform Mitropolitului Varlaam al Moldovei, în Cazania sa, Cuvioasa nu s-a mai interesat de nimic altceva decât de curățenia sufletului ei, lepădându-se de tot ce era pământesc. „Acolo trudă cătră trudă și durere cătră durere adăugă, cu post și nedormire pe sine se înfrumuseța…, cu lacrimi pământul uda și se ruga: Doamne Iisuse Hristoase, caută din lăcașul Tău cel sfânt; am lăsat toate și după Tine am călătorit în toată viața mea. Și acum, îndură-Te Doamne, spune îngerului blând să ia cu pace sufletul meu'. Acestea au fost, se pare, cuvintele rostite de Parascheva înainte de a-și da sfârșitul.
Sursa: doxologia.ro