Paul Ipate: “Tata m-a convins că latura spirituală va fi mai importantă decât cea financiară” EXCLUSIV
:contrast(8):quality(75)/https://www.avantaje.ro/wp-content/uploads/2025/08/paul-ipate-6.jpg)
Cu o carieră construită cu răbdare, talent și alegeri asumate, Paul Ipate este unul dintre acei actori care nu au alergat niciodată după lumina reflectoarelor, dar au reușit să o atragă prin autenticitate. De la roluri puternice în film și teatru până la apariții care i-au adus zâmbetul publicului, Paul a demonstrat că succesul real vine din sinceritate și muncă. În spatele scenei, este un tată dedicat și un partener de viață discret, pentru care familia este centrul universului. Am stat de vorbă cu el despre echilibrul fragil dintre viața personală și cea profesională, despre alegeri dificile, bucurii simple și curajul de a rămâne fidel propriei identități.
Avantaje: Paul, ne bucurăm să te avem în paginile revistei! Dat fiind că anul acesta ai schimbat prefixul, profit pentru a face o scurtă incursiune în viața ta personală și profesională. Așadar, cum e la 40 de ani?
Paul Ipate: Ca la 20, doar că mai stresat și cu mai multe fire albe. Și în cap, și în barbă.
Cu ce te mai ocupi în perioada asta? Știu că ești ocupat cu multe proiecte. Mi-ar plăcea să ne spui mai multe despre asta, publicul adoră comediile romantice…
Da. Ne-am făcut propria companie de teatru care se numeste Teatrul Maidan. Și începem cu spectacolul Mireasă fără voie'. Este o comedie romantică la care veți râde garantat. Pe scurt, o mamă îi livrează, prin curier, fetei ei, un barbat, pentru că aceasta stă de prea mult timp nemăritată. Cred că e suficient ca să vă faceți o idee cam ce conflicte pornesc de aici. Actorii sunt minunați (Carmen Tănase, Cătălina Grama, Doru Bem, Irina Antonie, Andrei Mateiu) și ne distrăm foarte tare la repetiții. Vă așteptăm pe 4 aprilie, la sala Dalles.
Deși joci teatru de la vârsta de 9 ani, paradoxal, spuneai că nu ți-ai dorit să devii actor… Cum ai ajuns, totuși, pe scenă, la o vârstă așa de fragedă și care a fost prima ta experiență ca actor?
La 8 ani m-a dus tata la Palatul copiilor, la Marian Marinescu, la cercul de teatru. Și apoi la 16 ani am dat o probă la Teatrul de comedie pentru spectacolul Iarinei Demian, A fost odată în Brooklyn'. Și de acolo lucrurile s-au legat și am renunțat la ideea de a da la Academie.
Te rog să ne povestești câte ceva și despre copilăria ta, despre relația cu părinții, care, din câte știu, te-au susținut din plin, chiar dacă nu aveau mari posibilități. Cum erai tu pe atunci și mai ales la vârsta adolescenței? Ai fost genul de puști rebel sau tocilar?
Am avut noroc de niște părinți iubitori, care m-au susținut în tot ce am făcut. Întotdeauna au știut să comunice cu mine, au avut răbdare cu mine, chiar dacă uneori în adolescență hormonii o luau razna și era mai greu să-mi dau seama ce se întâmplă cu mine. Dar au fost tot timpul alături de mine și le mulțumesc pentru asta. N-am fost un copil problemă. Am știut să ascund asta bine. (râde)
Cu toate că ai dovedit reale aptitudini pentru actorie, în liceu ai decis să dai la Academia Militară. De ce nu la Teatru și când s-a produs schimbarea? Care a fost momentul în care ai realizat că asta îți dorești să faci?
Voiam bani la vârsta aia. Actoria nu era atunci o meserie cu perspective bănoase. Tata m-a convins că de la un punct încolo latura spirituală va fi mai importantă decât cea financiară. Și că e mai important să fac ceva care-mi aduce bucurie.
La admiterea la UNATC cum a fost? Dacă nu mă înșel, era cât pe ce să nu intri la examen din cauză că ai încurcat grupele… Cum a fost să fii admis din prima și printre primii? Care sunt amintirile care ți-au rămas din ziua aceea?
Inițial am aflat de la un coleg că am intrat primul. A doua zi am aflat de la același coleg că el nu știe exact dacă am intrat sau nu. Eram plecat din București, nu aveam pe cine să trimit să verifice, și am stat câteva zile cu stres pentru că apucasem să le zic părinților că am intrat primul. După vreo patru zile, când am ajuns la facultate, am văzut că sunt al treilea, mama s-a supărat că am mințit-o, tata era fericit că am intrat pentru că nu avea bani de facultate privată. 🙂
Viața de student cum a fost? Îmi imaginez că ai povești memorabile de pe vremea facultății… Care au fost mentorii tăi în perioada aceea?
Cei mai frumoși ani din viața mea. Acolo am învățat multe. Am legat prietenii pe viață, am iubit, am învățat, am citit, m-am format. Profesorii mei, oamenii la care am ținut și încă țin și astăzi, iar cu unii am ajuns să și lucrez: Ion Cojar, Adrian Titeni, Mihai Brătilă aka Iță.
Primul tău rol important a fost în studenție, când ai jucat în „Hârtia va fi albastră”, din 2006. Dacă tot n-ai mers la Academia Militară, providența ți-a oferit ocazia să joci rolul unui soldat. Ce a însemnat experiența asta pentru tine?
Primul meu film. În facultate nu prea lucram cu colegii de la regie film și eram foarte frustrat din cauza asta. Îmi doream mult să fac film. După ce am luat proba, am simțit că prind aripi și țin minte că l-am sunat pe tata plângând de fericire.
Au urmat și alte producții importante, precum Visul lui Adalbert, California Dreamin, Portretul luptătorului la tinerețeși Bric-Brac. Ce gen de personaje e mai pe placul tău? Preferi rolurile contre-emploi? E ceva ce ți-ai dori să joci și n-ai avut ocazia până acum?
Îmi iubesc toate personajele. Dar pentru că am făcut mai mult comedie până acum, îmi doresc să fac și roluri mai dramatice. Aș schimba puțin registrul.
Dacă ai fi nevoit să alegi – teatru sau film? De ce?
Teatru. Pentru că e prima iubire.
Te-ai gândit vreodată să pleci din țară? Ai considerat că ai putea să-ți construiești o carieră peste hotare? Apropo, se poate trăi decent, azi, doar din actorie în România? Care sunt provocările cu care se confruntă actorii, și în special cei proaspăt ieșiți de pe băncile facultății?
Am avut niște gânduri să plec când eram mai tânăr, dar am renunțat repede. Se poate trăi foarte decent din actorie, dar e muncă multă. Trebuie să alergi de la o repetiție la alta, dar e ceva normal la actori. Face parte din fișa postului. Cât despre proaspeții absolvenți, cred că provocarea cea mai mare este să aparțină unui teatru. Doar că nu sunt atât de multe locuri în teatre. Dar există teatrul independent care s-a dezvoltat mult în ultimii ani și aici se pot desfășura, se pot descoperi și să-și facă chiar propriile proiecte.
Viața ta personală este legată tot de cea profesională, pentru că soția ta, Cătălina Grama, este tot actriță. Mai mult, v-ați cunoscut pe platourile de filmare. Care a fost prima scenă împreună?
A fost o scenă de dragoste, în filmul lui Florin Piersic Jr. Nimic despre dragoste'.
Reușiți să vă țineți copiii departe de tentațiile lumii virtuale? Au orele de interacțiune cu internetul limitate? Te întreb pentru că acesta, din câte văd, e un subiect recurent, în ultimii ani.
Copiii au limite în privința gadgeturilor și internetului. Facem cumva să existe echilibru. Încercăm cel puțin.
Dacă tot am amintit despre latura ta amuzantă, e musai să ne povestești despre un alt proiect în care ești implicat – emisiunea „Săriți de pe fix!', de la PRO TV. Recunosc că am descoperit emisiunea întâmplător, dar de atunci sunt fan, fiindcă de mult nu am mai râs așa… Cum ai ajuns să faci parte din toată aventura asta simpatică?
Am fost chemat la probe. Noroc că mă știu cu toți și atunci a fost mai ușor să interacționăm. Dar este o distracție continuă. Ne plac foarte mult probele, miștourile sunt continue, dar cred că cel mai important este faptul că am ajuns să fim o echipă. Atmosfera din studio este senzațională și nu cred că am râs atât de mult la vreun proiect.
Care este proba de la „Săriți de pe fix!' care ți-a dat cele mai mari bătăi de cap? De ce te temi cel mai mult?
Planul înclinat. Pe cât de frumoasă e proba, pe atât de dificilă. Pe lângă faptul că dacă nimerești cu Anisia sau Alex Bogdan, nu știi dacă termini proba întreg, uneori avem niște invitați care sunt peste ei și nu știi cum reacționează.
Sunteți o gașcă tare simpatică acolo, așa că sunt curioasă ce se întâmplă și în spatele camerelor. Ți-au făcut colegii vreo farsă, ai fost pus într-o situație inedită?
Deocamdată nu.
Spre final, te rog să-și spui care sunt planurile tale pentru restul anului, atât din punct de vedere profesional, cât și personal. Ce e prioritar pe lista ta de „to do'?
Prioritar, familia. Încerc să fac cumva să petrec mai mult timp cu copiii. Sunt destul de mult timp plecat în turnee. Și acum, sper să reușesc cu Teatrul Maidan să vin cu proiecte frumoase pentru publicul nostru minunat.
Dacă ar fi să te descrii în doar cinci cuvinte, relevante pentru tine, care ar fi acelea?
Hai să lăsăm oamenii să facă asta pentru că aș zice numai prostii. Mi-e greu să mă laud, dar parcă nici să mă biciuesc nu-mi mai place. (Interviu realizat de Oana Pantazi)
:contrast(8):quality(75)/https://www.avantaje.ro/wp-content/uploads/2026/04/loredana-groza-si-fiica-ei.jpg)
:contrast(8):quality(75)/https://www.avantaje.ro/wp-content/uploads/2026/06/mircea-radu-divort.jpg)
:contrast(8):quality(75)/https://www.avantaje.ro/wp-content/uploads/feed/images/17_30ec6c9187670ce4cea292c845a50985.jpg)
:contrast(8):quality(75)/https://www.avantaje.ro/wp-content/uploads/2026/06/emma-1.jpg)
:quality(75)/https://www.avantaje.ro/wp-content/uploads/2026/05/alina-ambrozie-1.png)
:quality(75)/https://www.avantaje.ro/wp-content/uploads/2026/04/andreea-marinescu-sot.png)
:contrast(8):quality(75)/https://www.avantaje.ro/wp-content/uploads/2026/03/andreea-ilie-3-1.jpg)
:contrast(8):quality(75)/https://www.avantaje.ro/wp-content/uploads/2026/03/ioana-cosma.jpg)