Nu vreau sa ma transform in mama!

Ce se intampla atunci cand lucrurile stau exact pe dos? Sa luam cazul Ioanei, a carei mama a abandonat-o la bunici la scurta vreme dupa nastere si a mai luat-o de acolo dupa ce a implinit sase ani. "Mama a vrut sa-si traiasca viata si putin i-a pasat de mine, de tata, de bunici… Pana am intrat la facultate, s-a recasatorit de doua ori. Eram plimbata de colo-colo, dupa bunul ei plac. Cand o sa am copii, n-o sa-i las pe mana altora, o sa le ofer toata dragostea din lume."

Mama Ioanei a avut si are o cariera de succes. Detine o pozitie manageriala importanta si reprezinta, probabil, un model de reusita pentru multe tinere. "Tocmai asta e paradoxul", spune Ioana mahnita, "ca daca cei din jurul ei ar sti ce fel de om e, nu ar mai adula-o atat. Sincer, ma apuca uneori furia cand vad cum o ridica toti in slavi si numai bunul simt ma impiedica sa le spun ce fel de om e mama de fapt.

Practic, nici nu stiu de ce-i spun mama, pentru ca mai degraba bunica a fost mama mea… Cred ca intr-o zi voi rabufni si le voi spune tuturor ce m-a costat pe mine cariera de succes a mamei. Eu n-am stiut ce e acela un parinte, n-am stiut cum e sa pleci cu familia in vacanta ori cum e sa iti faca cineva sandvisurile cand te duci la scoala. Vara eram expediata la bunici, iar in timpul anului o aveam pe Nana, o vecina care statea cu mine pana se intorcea mama si cu… sotul din momentul respectiv."

Ioana a fost traumatizata de relatia cu mama ei, pe care o acuza de incapacitatea de a nutri sentimente autentice, profunde, fata de cineva. Se teme sa isi intemeieze o familie, pentru ca nu vrea sa mai treaca prin momente penibile, nu vrea sa mai sufere si nu vrea sa faca, la randul ei, pe altcineva sa sufere. "Ma tem ca as putea ajunge sa fiu ca mama, rece, insensibila, indiferenta, prefacuta, interesata doar de opinia celor din jur", spune Ioana si priveste cu amaraciune.

"Avem din nou de a face cu o atitudine defensiva, nu cu o decizie bine cantarita, luata in urma unui proces rational, constient. Ioana stie prea bine ca are nevoie de o familie tocmai pentru a-si vindeca ranile din trecut, pentru a reabilita imaginea unei mame bune, capabile sa renunte la narcisismul ei funciar", remarca psihologul Catalina Cristescu.

Pe de alta parte, Ioana are o cariera care se anunta promitatoare. Lucreaza intr-o mare companie de telefonie mobila, a absolvit doua facultati. "Da, stiu ca in aparenta urmez modelul mamei mele, dar de fapt nu e asa. Toti ceilalti colegi care s-au angajat odata cu mine au avansat mult mai repede in firma. Uneori ma simt nedreptatita, dar poate ca nu sunt eu dispusa la atatea compromisuri si amabilitati gratuite cate sunt necesare ca sa te pui bine cu sefii si sa fii promovat rapid.

De cate ori imi vine sa fac vreun compliment prea dragut cuiva, imi amintesc de imaginea mamei si de expresia ipocrita pe care o avea pe fata ori de cate ori voia sa se puna bine cu cineva. Atunci prefer sa-mi inghit cuvintele si sa ma retrag in cochilia mea. Stiu ca, pe termen lung, nu e o strategie de succes, dar simt ca nu pot face altfel. Cel putin deocamdata…" Ioana se teme ca succesul ei profesional ar transforma-o subit in propria-i mama, lucru pe care il evita din toate puterile.

"Sunt foarte multe femei care au cariera de succes, acesta nu e doar apanajul mamei Ioanei", atrage atentia Catalina Cristescu. "Ea asociaza in mod artificial aceste doua idei: succesul in cariera si ipocrizia, fatarnicia, lipsa de afectiune. De fapt, ceea ce isi refuza Ioana este dreptul de a fi fericita: nu isi da voie sa reuseasca in cariera ei, in viata particulara. E ca si cum regimul spartan la care a supus-o mama ei i-a indus convingerea ca nu merita mai mult, ca trebuie sa se multumeasca cu firimituri: firimituri de afectiune, de reusita sociala."

Exista sperante pentru Ioana ca ea sa se impace intr-o zi cu trecutul ei si sa aleaga sa traiasca frumos, din plin? "Uneori – mai ales de la o vreme, de cand mama a inceput sa mai imbatraneasca, sa isi mai piarda din vigoare – am impresia ca lucrurile nu sunt definitiv pierdute intre noi doua. Cred ca simte ca nu mai e pe val, ca in tinerete, si poate ca, cine stie, se gandeste sa imi predea mie stafeta. In orice caz, daca o sa-mi intemeiez vreodata o familie, n-o sa fac asa cum a facut ea. O sa fiu alaturi de ei in toate incercarile prin care or sa treaca si o sa-i iubesc neconditionat!"

Urmăreşte cel mai nou VIDEO incărcat pe avantaje.ro

Citeste continuarea pe pagina urmatoare: 1 2 3

Recomandari
Huff
VIVA!
Libertatea
Retete
Baby
Doctorul Zilei
Sfatul parintilor
Mai multe din Psihologie