Nu vreau sa ma transform in mama!

10.09.2008, 23:59 . Actualizat 21.08.2013, 16:58

Homepage / Psihologie

O afirmatie radicala, care socheaza deseori. In spatele ei se ascund multe suferinte si frustrari. Din fericire, spun psihologii, relatia mama-fiica are sanse de reabilitare…

„Stiu ca ar trebui sa-i fiu recunoscatoare – si chiar ii sunt”, adauga Diana grabita, de teama de a nu fi gresit inteleasa, „dar, din pricina ei si a felului in care si-a trait viata, numai gandul casatoriei a ajuns sa fie suficient ca sa mi se faca pielea de gaina. Nu cred ca am ajuns sa fiu o feminista inraita, insa auzul cuvantului
ma face sa ma crispez.”

Oare din cauza experientei mamei sale si a felului in care a influentat-o aceasta experienta, Diana va rata experienta de mama si sotie? „Nu cred ca se va ajunge acolo, desi, recunosc, uneori ma tem ca voi amana la nesfarsit pasul asta. Alteori imi dau seama ca visez si eu, ca orice om, sa am un camin, sa am pe cineva care sa ma astepte acasa, care sa ma inteleaga, cu care sa impart totul.”

De ce se teme Diana cel mai mult? „Ma tem ca, daca nu sunt atenta, m-as putea transforma in mama mea. Ma tem ca, odata ce m-as vedea , cu un sot iubitor si indatoritor, m-as resemna si eu si m-as transforma intr-o gospodina. Imaginea asta imi provoaca cosmaruri.”

RECOMANDAREA NOASTRĂ:

Richard Chamberlain a murit. Celebrul actor din "Pasărea Spin" avea 90 de ani

Dar oare ce se ascunde in spatele acestei spaime de a deveni o ‘familista’? Psihologul Catalina Cristescu crede ca, pe de o parte, Diana se simte coplesita de sentimentul datoriei fata de mama ei. „Atunci cand cineva iti ofera totul si nu-ti cere nimic, datoria pe care ti-o incumba este imensa. Chiar daca nu realizezi lucrul acesta, el te apasa si iti influenteaza deciziile de viata. Cu atat mai mult cu cat o percepi pe persoana respectiva ca pe o persoana sacrificata, care a renuntat la foarte multe lucruri, ba chiar la propria viata, pentru ca tu sa ti-o traiesti pe a ta.

Prin definitie, biologic vorbind, mama este o persoana care renunta, care daruieste: renunta la confortul egoist al unei existente fara griji, poate chiar la silueta ei, daruieste viata, daruieste hrana. Atunci cand concretul se impleteste cu biologicul, cand mama e o persoana de o generozitate pana la sacrificiu, situatia poate deveni, in unele cazuri, destul de greu de suportat.”

RECOMANDAREA NOASTRĂ:

Reacția iubitei lui Cătălin Botezatu, după ce a fost comparată cu Bianca Drăgușanu: „Eu am 18 ani”

Asa sa stea lucrurile in cazul Dianei? Ea nu neaga faptul ca mama ei i-a lasat mostenire o datorie imensa, dar indreapta discutia spre sechelele pe care le are acum, cauzate de modelul de familie pe care i l-a oferit mama sa. „Daca asta inseamna sa fii casatorit, sa ai o viata de familie, mai bine ma lipsesc. Nu vreau sa devin accesoriul unui barbat, accesoriul copiilor mei, oricat de mult i-as iubi…”

La originea acestor convingeri se afla insa, dupa cum sustine Catalina Cristescu, ideea eronata ca familia inseamna doar corvezi si rutina, sacrificii si renuntari, obligatii si constrangeri. „Deseori, pentru a amana intemeierea unei familii, femeile construiesc astfel de fictiuni care sa le justifice comportamentul si alegerile.

Ele stiu ca familia poate insemna si altceva – pentru ca, de ce sa nu o recunoastem, exista in prezent multe femei care impaca cu succes viata de familie cu profesia fara sa se priveze de nimic din ceea ce inseamna o existenta implinita. Da, sigur, fac sacrificii, fac compromisuri, dar sunt compromisuri acceptabile, care le permit sa functioneze in ambele universuri aparent disjuncte.

Aceasta este o iluzie: ca universurile acestea, familia si cariera ar fi incompatibile. Bineinteles, nimic pe lumea asta nu se poate face fara sacrificii, dar sacrificiul nu trebuie sa fie total, adica sa renunti la un lucru in favoarea altuia.”

„Da, poate ca in cele din urma o sa imi fac si eu o familie a mea”, conchide Diana, cumva mai concesiva. „Dar n-o sa ma port cum a facut mama, n-o sa devin o casnica disperata”, glumeste ea. „Aceasta e o generozitate cu dus-intors. E un cadou care il obliga foarte mult pe celalalt, cu atat mai mult cu cat e foarte greu sa oferi la randu-ti ceva care sa aiba o greutate la fel de mare.”

Ce se intampla atunci cand lucrurile stau exact pe dos? Sa luam cazul Ioanei, a carei mama a abandonat-o la bunici la scurta vreme dupa nastere si a mai luat-o de acolo dupa ce a implinit sase ani. „Mama a vrut sa-si traiasca viata si putin i-a pasat de mine, de tata, de bunici… Pana am intrat la facultate, s-a recasatorit de doua ori. Eram plimbata de colo-colo, dupa bunul ei plac. Cand o sa am copii, n-o sa-i las pe mana altora, o sa le ofer toata dragostea din lume.”

Mama Ioanei a avut si are o cariera de succes. Detine o pozitie manageriala importanta si reprezinta, probabil, un model de reusita pentru multe tinere. „Tocmai asta e paradoxul”, spune Ioana mahnita, „ca daca cei din jurul ei ar sti ce fel de om e, nu ar mai adula-o atat. Sincer, ma apuca uneori furia cand vad cum o ridica toti in slavi si numai bunul simt ma impiedica sa le spun ce fel de om e mama de fapt.

Practic, nici nu stiu de ce-i spun mama, pentru ca mai degraba bunica a fost mama mea… Cred ca intr-o zi voi rabufni si le voi spune tuturor ce m-a costat pe mine cariera de succes a mamei. Eu n-am stiut ce e acela un parinte, n-am stiut cum e sa pleci cu familia in vacanta ori cum e sa iti faca cineva sandvisurile cand te duci la scoala. Vara eram expediata la bunici, iar in timpul anului o aveam pe Nana, o vecina care statea cu mine pana se intorcea mama si cu… sotul din momentul respectiv.”

Ioana a fost traumatizata de relatia cu mama ei, pe care o acuza de incapacitatea de a nutri sentimente autentice, profunde, fata de cineva. Se teme sa isi intemeieze o familie, pentru ca nu vrea sa mai treaca prin momente penibile, nu vrea sa mai sufere si nu vrea sa faca, la randul ei, pe altcineva sa sufere. „Ma tem ca as putea ajunge sa fiu ca mama, rece, insensibila, indiferenta, prefacuta, interesata doar de opinia celor din jur”, spune Ioana si priveste cu amaraciune.

„Avem din nou de a face cu o atitudine defensiva, nu cu o decizie bine cantarita, luata in urma unui proces rational, constient. Ioana stie prea bine ca are nevoie de o familie tocmai pentru a-si vindeca ranile din trecut, pentru a reabilita imaginea unei mame bune, capabile sa renunte la narcisismul ei funciar”, remarca psihologul Catalina Cristescu.

Pe de alta parte, Ioana are o cariera care se anunta promitatoare. Lucreaza intr-o mare companie de telefonie mobila, a absolvit doua facultati. „Da, stiu ca in aparenta urmez modelul mamei mele, dar de fapt nu e asa. Toti ceilalti colegi care s-au angajat odata cu mine au avansat mult mai repede in firma. Uneori ma simt nedreptatita, dar poate ca nu sunt eu dispusa la atatea compromisuri si amabilitati gratuite cate sunt necesare ca sa te pui bine cu sefii si sa fii promovat rapid.

De cate ori imi vine sa fac vreun compliment prea dragut cuiva, imi amintesc de imaginea mamei si de expresia ipocrita pe care o avea pe fata ori de cate ori voia sa se puna bine cu cineva. Atunci prefer sa-mi inghit cuvintele si sa ma retrag in cochilia mea. Stiu ca, pe termen lung, nu e o strategie de succes, dar simt ca nu pot face altfel. Cel putin deocamdata…” Ioana se teme ca succesul ei profesional ar transforma-o subit in propria-i mama, lucru pe care il evita din toate puterile.

„Sunt foarte multe femei care au cariera de succes, acesta nu e doar apanajul mamei Ioanei”, atrage atentia Catalina Cristescu. „Ea asociaza in mod artificial aceste doua idei: succesul in cariera si ipocrizia, fatarnicia, lipsa de afectiune. De fapt, ceea ce isi refuza Ioana este dreptul de a fi fericita: nu isi da voie sa reuseasca in cariera ei, in viata particulara. E ca si cum regimul spartan la care a supus-o mama ei i-a indus convingerea ca nu merita mai mult, ca trebuie sa se multumeasca cu firimituri: firimituri de afectiune, de reusita sociala.”

Exista sperante pentru Ioana ca ea sa se impace intr-o zi cu trecutul ei si sa aleaga sa traiasca frumos, din plin? „Uneori – mai ales de la o vreme, de cand mama a inceput sa mai imbatraneasca, sa isi mai piarda din vigoare – am impresia ca lucrurile nu sunt definitiv pierdute intre noi doua. Cred ca simte ca nu mai e pe val, ca in tinerete, si poate ca, cine stie, se gandeste sa imi predea mie stafeta. In orice caz, daca o sa-mi intemeiez vreodata o familie, n-o sa fac asa cum a facut ea. O sa fiu alaturi de ei in toate incercarile prin care or sa treaca si o sa-i iubesc neconditionat!”

Vocatia mamei mele e sacrificiul

„De cand ma stiu, mama robotea prin casa si se ocupa de noi. Pentru ea, noi eram viata ei”, spune Diana, asistent manager, in varsta de 25 de ani. In vocea ei se simte mahnire si revolta mocnita. Chiar daca incearca sa-si ascunda sentimentele si sa prezinte situatia obiectiv, se vede ca isi stapaneste cu greu emotiile.

Ce anume o deranjeaza cel mai tare? Faptul ca mama ei s-a sacrificat pentru ea si fratii ei, ca nu si-a construit o cariera, ca s-a lasat dominata de sot (care a si parasit-o in cele din urma), ca a renuntat sa se intrebe ce vrea ea de fapt, ce rost are in viata, multumindu-se sa fie de ajutor copiilor si familiei.

Doua extreme, o solutie rezonabila
Aceste doua tipuri de justificari aduc in discutie cazuri diametral opuse: o mama care renunta la propria ei viata si o mama exclusiv preocupata de propria-i persoana. Ca atare, reactiile sunt si ele extreme, spune psihologul Catalina Cristescu.

Solutiile aparent logice gasite de Diana si Ioana nu sunt neaparat functionale si benefice, ci sunt „copilaresti”, menite sa le protejeze de suferinte ulterioare. Ioana si Diana trebuie sa inteleaga ca exista si alte modele materne si familiale decat cele pe care le-au avut ele. De fapt, gama variatiilor este foarte mare. Ele trebuie sa renunte la o justificare de genul „nu vreau sa fac x, pentru ca si mama a facut x” in favoarea unui ideal de genul „voi face x, dar altfel decat l-a facut mama”.

La fel, nu e constructiv sa iti propui sa obtii rezultate diametral opuse, ci ideal este sa incerci sa faci „x” asa cum e mai bine, renuntand la a face in permanenta comparatii. Poti descoperi cu surprindere ca nu tot ce facea mama era gresit, iar asta te poate ajuta sa gasesti o punte de legatura cu cea care iti este mama si de care credeai ca te leaga doar bagajul genetic.

Text: Sabina Dorneanu

Urmăreşte cel mai nou VIDEO incărcat pe avantaje.ro