EXCLUSIV AVANTAJE Monica Davidescu: „Am învățat să fac bine lucrurile până la capăt”

monica davidescu

Despre pragurile vârstei de 40 de ani, probleme și rezolvări, dar și despre desăvârșire, stil și suflet, cu una dintre cele mai frumoase actrițe din România, Monica Davidescu.

Monica, îți propun un joc: închide ochii și hai să facem o călătorie în trecut. Cum era fetița Moni în copilărie? Cânta, dansa, recita, spunea poezia cu Zdreanță, cel cu ochii de faianță? 

Și nu doar atât. Cânta, recita, dialoga cu personaje imaginare, se urca în pomi, alerga enorm, se juca în ograda cu animăluțele pe care le așeza ca pe elevi în bănci, se certa cu pisica, se lua la întrecere cu cățeii, culegea fructele din pom de pe cele mai înalte crengi, făcea fânul și cel mai tare îi plăcea să calce fânul din căpiță, citea, se juca mult cu surorile, sărea coarda, juca șotron… etc.

Te regăsești în fetița ta? Ți se întâmplă să rămâi absolut nemișcată urmărindu-i reacții familiare? 

Pe Dora o regăsesc în ambiția pe care o aveam și eu de a face lucrurile bine din prima încercare. Mie nu-mi ieșeau, nici ei. Îi urmăresc reacțiile, evident, dar doar pentru a-l recunoaște pe Aurelian. Ea seamănă foarte mult cu tatăl ei.

E adevărat că viața unei femei se desăvârșește după 40 de ani?

E adevărat că până la 40 capeți experiență, mai ales dacă ești curios să descoperi cât mai multe, iar după aceea te poți bucura de cât de frumos se așază lucrurile în viață. Și dacă te și bucuri de întâmplările acestei călătorii minunate numită viață, atunci e perfect. După 40 te bucuri pe deplin.

Și totuși, pragurile pe care le trecem odată cu atingerea unei anumite înțelepciuni aduc și provocări, nu doar satisfacții… Care au fost ale tale?

Provocările mele….. hm…. grea întrebare… Una din principalele provocări este să fiu copil odată cu Dora, dar să îmi păstrez și autoritatea de adult.
Dora îmi spune că sunt foarte inventivă și distractivă, mai ales când îi spun povești adevărate din copilăria mea. Le mai îndulcesc pe unele sau le mai adaug povești amuzante din cărți, iar ea se distrează foarte tare.

Pe tine anii te șlefuiesc și-ți oferă o noblețe princiară. Nu pot să nu observ cât de bine îți stă cu ochelari. Ți-au adus un plus de stil, dar chiar aveai nevoie de ochelari?

Mulțumesc, ești drăguță, mă faci să roșesc la compliment. Îmi plac ochelarii mei chiar dacă eu credeam că îmi va fi greu să mă obișnuiesc cu ei. Am urmat sfatul înțelept cum că după 40 de ani mergi obligatoriu la oftalmolog. Și iată cum, după câțiva ani trecuți de 40, am nevoie de lentile pentru litere mici și pentru claritatea imaginii la distanță.

Te-ai acomodat cu ei? Îi porți ca și cum i-ai avut dintotdeauna. 

După puțin timp de acomodare cu lentile simple heliomate și lentile cu dioptrii pentru citit, am constatat că îmi e greu să schimb mereu ochelarii. Acum am doar o pereche de ochelari cu care văd și la distanță, și aproape. Acomodarea a durat 3 zile fiindcă nu mai eram obișnuită să văd așa clar tot timpul, și faptul că am ales lentilele heliomate care se închid și când sunt în interiorul mașinii ca răspuns de protecție la razele soarelui de afară, m-a încântat foarte mult.

Te-ai gândit vreodată că lentilele ochelarilor îi vor împiedica pe oameni să-ți citească sufletul? Trăirile, emoțiile…

Nu port ochelarii pe scenă sau în filmări decât dacă definesc personajul. Lentilele alese îmi lasă ochii descoperiți destul de mult încât să nu pară că mă ascund în spatele ochelarilor. Doar ochelarii de soare îmi ascund ochii, dar îmi oferă și claritate maximă și protecție în același timp.

Viața unui actor este un tăvălug de senzații, toate așezate într-o tolbă secretă. Familia Temișan-Davidescu cum își găsește tihna?

Am intrat în vâltoarea acestui tăvălug acum 27 de ani și îmi place activitatea continuă. De 23 suntem împreună în acest vârtej și ne ținem încă de mâini. De relaxare nu uităm. Ne găsim timpi comuni și plecăm să descoperim locuri noi, oameni diferiți cu care comunicăm, ne odihnim, ne plimbăm, ne jucăm împreună, ne transformăm timpul în distracție relaxantă de familie.

monica davidescu

Îți amintești monologul cu care ai intrat la UNATC?

Monologul Altei din Act Venețian, de Camil Petrescu. Îmi amintesc cum dl Mircea Albulescu mi-a cerut să schimb sentimentul și situația, dar să spun același lucru. A fost o provocare pe care am îmbrățișat-o imediat și cred că am convins din moment ce am trecut examenul. Făcusem multe exerciții de acest fel la liceu când încercam să îmi depășesc profesorul de română la expunerea lecției atunci când mă asculta. Mereu voiam să povestesc mai frumos, mai personal, cu mai multe citate sau să recit altfel decât alții o poezie.

Tu ai o frumusețe specială, unică. Te-a ajutat în carieră sau a fost mai mult un examen al destinului? Femeile frumoase se străduiesc să convingă că sunt mai mult de atât…

Am învățat de la bunica să mă bazez mai mult pe ce știu să fac, să învăț să fac bine lucrurile până la capăt și mai ales să le înțeleg. Faptul că mi-a plăcut să citesc și să mă confund cu personajele în bucățile lor de viață înșirate în cuvinte pe hârtie m-a făcut să mă maturizez și să înțeleg viața altfel decât la suprafață.

De frumusețea fizică nu am fost conștientă decât când am fost luată în prezentări de modă sau ședințe foto. Eu am considerat-o pe soră-mea mai mare mult mai frumoasă decât mine întotdeauna. Tot ce am ține de genă și e darul divin pentru mine.

Citeste si

EXCLUSIV AVANTAJE Rona Hartner: În 2018, nu am putut controla nimic, iar viața mea a luat o cu totul altă direcție'

Berti Barbera: Când ai asimilat suficient de mult, ești dator să împărtășești cu ceilalți'

Urmăreşte cel mai nou VIDEO incărcat pe avantaje.ro
Recomandari
Libertatea
Retete
Baby
Doctorul Zilei
Sfatul parintilor
Mai multe din Interviurile Avantaje