EXCLUSIV AVANTAJE Berti Barbera: “Când ai asimilat suficient de mult, ești dator să împărtășești cu ceilalți”

Berti Barbera

Un paradox în alcătuirea sa artistică, Berti Barbera este, la 46 de ani, un muzician cosmopolit, iubind oamenii și animalele până dincolo de esență. Copil-minune, îndrăgostit de muzică și cu un instinct ritmic singular, solist împătimit al boemului muzical, actor, compozitor, publicist, prezentator TV și om de radio, Berti este, în egală măsură, un intelectual de erudită formație ebraică, iar cultura i-a oferit valențe și elemente unice.

Un dialog cu el, fără false clișee, este ca un drum tainic într-un labirint pe care îl știe perfect, unde nu-l poți decât urma și dincolo de care rămâne doar sufletul unui mare muzician.

Berti Barbera oscilează între blues și metal

Berti se bucură de tot ceea ce face. Nu vrea să fie un star și nu e un om sofisticat, deși a avut intuiția să abordeze complexități muzicale. La 46 de ani, e la vârsta la care nu-l mai interesează să demonstreze ceva sau să confirme: „Sunt într-o perioadă bună din punct de vedere profesional. Am lansat un DVD cu Alexandru Andrieș, de care sunt foarte mulțumit pentru că a ieșit foarte bine, am lansat apoi un album de debut, «Rising World», cu o trupă de metal, Crossing Eternity. Lucrez cu Nicu Patoi la un album nou de blues, vrem să abordăm diverse estetici și să prezentăm din această formă muzicală, în imensa ei platformă, câteva elemente reprezentative, genuri, abordări…'

Berti Barbera, artistul căruia îi pasă de omul din fața lui

Stilul Barbera este natural-seducător: te îmbracă într-un soi de răsfăț livrat împreună cu sentimentul că omului din fața ta îi pasă de tine. Muzica sa „dezbrăcată' de modernitate păstrează un farmec atemporal. În spatele ei se află mereu o evadare din canoane, în care disciplina notelor complexe e suprapusă peste libertatea improvizației: „Eu admir complexitățile… Mie îmi place cuvântul ăsta… complexitate, și îl urmez de-o viață.

În această notă, Frank Zappa este unul dintre muzicienii mei preferați. Instinctul m-a dus mereu către complexitate, excelență, spre oameni care fac foarte bine ceea ce fac, admir profesioniștii de înaltă ținută, plini de talent și calități, de articulare, cum sunt piloții, oamenii de știință, capacitățile intelectuale, oamenii care se mobilează și contribuie la literatura de specialitate. Asta înseamnă talentul cu care te naști plus o muncă pe care nu o consideri niciodată un sacrificiu, ci o datorie.'

Berti Barbera

Datele fizice cu care ne naștem ar trebui dublate de o evoluție corespunzătoare

Geniul său se datorează enorm talentului, da, însă mai are până la echilibrul puternic, căutat între disciplina cu logică strictă și libertatea totală: „Te naști cu niște date, te poți naște cu niște degete mai lungi, pentru a fi un chitarist bun, cu umeri mai lați, pentru a fi un sportiv mai ușor de antrenat… dar la aceste date adăugăm caracterul, rezultatul educației și al evoluției noastre. Din momentul în care pornești la drum cu datele respective, mă interesează ce faci și cine ești.

Dacă te-ai născut înalt și frumos, ai toată admirația mea, dar dacă rămâi necioplit și loază, îmi pare rău pentru tine că nu ai făcut nimic în direcția asta. Poți fi un bun vocalist, dar dacă ajungi la o vârstă respectabilă așteptând venerație și respectul semenilor, tu nemaiscoțând și nemailucrând nimic de 20 de ani, păi n-am de ce să te respect. Mai ales dacă ești și un gomos care îmbătrânește urât.

Dacă ești un om care toată viața s-a gândit la cum să evolueze frumos sau să-și îmbogățească bagajul interior, calitățile, anvergura… acestea sunt lucrurile care îmi atrag admirația. În plus, admir foarte mult oamenii echilibrați, eu nefiind unul dintre ei… Echilibrul – pe care eu îl aflu în propria experiență de viață – este felul în care reușești să ții în balanță egală, într-o proporție cât de cât avantajoasă, ceea ce folosești în viață.'

 

O personalitate complexă, dar simplă

Ca și muzica lui, Berti Barbera pare un amestec de polifonie a personalității, cu un filon profund de simplitate: „Ne raportăm la ceilalți pentru că foarte mult din ceea ce facem este în funcție de ei, n-ai cum altfel. Noi, oamenii, suntem foarte capabili să facem lucruri împreună, spre deosebire de…  alte animale… Ele nu pot sta în grupuri foarte mari.

E adevărat, celebrul mascul alpha poate domina 20-30 de elemente, dar grupurile formate în funcție de afinități țin de o capacitate extraordinară a oamenilor. Uite, de exemplu, trabantiștii… se întâlnesc, se ajută, își cunosc familiile, fac grătare împreună… Au o pasiune comună și asta îi leagă într-o comunitate. Eu sunt un om sociabil, dar nu agreez dansul, mă mișc pe muzică, dar nu dansez… Sunt dizgrațios!'

Facultatea de teatru, pretext pentru a studia muzica

Cu sinceritate spus, nu a mers la facultatea de teatru ca să facă actorie de teatru, ci muzică: „Primii doi ani am fost la clasa lui Florian Pittiș – Radu Panamarenco, apoi, ultimii doi, la Florin Zamfirescu – Coca Bloos, Doru Ana. Am intrat la teatru fiind mai capabil în acel moment decât să intru
la Conservator. Eram foarte pasionat de muzică, eram maniac. De când mă știu ascult foarte multă muzică.'

Berti Barbera

Care este mania lui Berti Barbera

Munca sa e, într-un fel, ca a unui arhitect. Singuratică şi laborioasă. O construcție pas cu pas a liniilor melodice, ca la o clădire, de la schelă şi piloni, până la culoarea pereților şi a acoperişului. Inima muzicii, însă, bate în mediu natural, iar în fața unei creații bune, publicul e mereu același: „Sunt genuri care nu-mi plac poate pentru că nu le-am pătruns foarte mult.

Nu ascult fado, flamenco cu voce, polka. Muzica europeană e mai rigidă. Sunt fascinat, în schimb, de muzica indiană clasică, de cea braziliană și, bineînțeles, de tot ce a pornit de-acolo, din Louisiana, New Orleans… Acolo a luat naștere o școală bună de muzică. Eu nu citesc în fiecare zi, nu fac sport în fiecare zi, nu cânt și nu iubesc în fiecare zi… dar ascult muzică în fiecare zi. Este mania mea.'

„Vorbesc tot timpul cu mine însumi și-mi spun lucruri pe care nimeni nu îndrăznește să mi le spună”

Depinde de perioadă și context. Dar, uite, ăsta e un aspect important legat de mine, eu tot timpul îmi spun ceva… Nu-mi dau liniște, vreau o permanentă tensiune de comunicare. Am discuții clare, tăioase, mă cert… bine, nu mă bat, dar, da, mă cert! Și-mi spun lucruri pe care nimeni nu îndrăznește să mi le spună'.

Îndrăgostirea este caraghioasă

Iubirea este pentru el un „job' pe care îl ia foarte în serios: „În același timp însă, vreau să trec cât mai repede peste partea incipientă, puerilă, caraghioasă de îndrăgostire. După aceea încerc să simt legătura strânsă care mă face să trimit sentimente aprofundate către o persoană anume, ceea ce înseamnă empatie, protecție, aprecierea feminității. Cel mai important este ceea ce devii în momentul în care iubești'.

Despre profunzimea culturii ebraice

Ceea ce oferă cultura ebraică lumii e o profunzime diferită. E o cultură unică în lume prin originalitate: „Eu nu cred că a fi evreu te face special… nu cred în stereotipurile care se spun despre evrei. Eu, ca evreu în România, mă simt bucuros că am primit în familie o educație care m-a ajutat să dezvolt anumite lucruri; pe de altă parte, ceea ce dezvolt este strâmb privit aici. Ca să aprofundez acest palier al existenței mele am făcut un master în studii ebraice, acolo am învățat să fiu imparțial în privința identității și istoriei evreiești'.

“Sunt dislexic”

Moștenirea sa genetică este un dat pe care nu-l idealizează: „Mi-ar fi plăcut să fiu multe, dar eu nu sunt un om cartezian, sunt dislexic, deci nu pot fi medic. Eu sunt un muzician intuitiv, dislexia mea nu-mi permite să citesc foarte bine partituri, deci trebuie să le învăț altfel. Cunosc teorie muzicală și sunt foarte bucuros când întâlnesc oameni mai buni ca mine… Chiar vreau să-i am în jur, mă simt bine cu ei'.

Ar merge să le cânte bătrânilor de la azil și i-ar aplauda

Dacă ar merge să cânte undeva, într-un cămin de bătrâni… „Cred că aș încerca să le ofer un moment de divertisment de calitate, o bucurie de moment… un recital de blues prin care să trec prin toate glumele pe care ei le-au trăit în viață, cu texte cu care să creez o satiră. Iar la sfârșit, o să-i rog să nu aplaude pentru că o să-i aplaud eu...'

Plânge atunci când interpretează piese idiș

Este acolo un alt raport față de Dumnezeu. Cântecul său preferat este „Ose Shalom', o sculptură în muzică a unui profund ritual ebraic: „Eu mizez mult pe legătura care se creează între mine și public. Sunt un interpret foarte egoist, totuși… mă gândesc să-mi placă mie întâi, că dacă mie nu-mi
place… Eu cânt repertorii total diferite. Ceea ce cânt trebuie simțit și înțeles. Piesele idiș abia le pot cânta pentru că îmi vine să plâng. Da, această muzică este specială, este sinceră, «Ose Shalom» este un text sacru, e o muzică purificată de profan, eliberată de asperitățile lumii contemporane'.

Ascultând cuvintele sacre ale rugăciunii ebraice, te simți înfiorat ca şi cum un val de răcoare ar fi pătruns brusc în înăbușeala unei zile toride. Vocea muzicianului, limpede şi luminoasă urcă vibrant spre înălţime şi se întoarce la fel de clară, ca un mesaj trimis către eternitate.

Berti Barbera

Este complexat de faptul că s-a născut în România

Sufleteşte, însă, căutarea perfectului devine uneori disperată şi dureroasă. Simți că acolo trebuie altceva, mai mult sau mai puțin, dar e foarte greu să
descoperi ce anume. E ca un drum, ca un labirint. Urcă, coboară, se înfundă sau se întoarce și nimeni nu are o hartă pentru o astfel de călătorie a simțurilor.

Poate că nici unul dintre marii muzicieni nu o are. Poate că toți trebuie să-şi găsească singuri calea: „Din cauza anumitor evenimente care au avut loc în viața mea am o oarecare teamă de abandon. Apoi, faptul că sunt născut în România este un complex major la mine. Trebuie totuși să
fac o precizare… sunt foarte mulți artiști ajunși la anumită vârstă care, în aroganța lor, pronunță cuvântul «sacrificiu»… «Eu m-am sacrificat, am renunțat la nu-știuce… ». Mai bine ar tăcea. Aici nu e vorba de sacrificiu: ți-ai făcut datoria sau nu. Atât. Când ai talent și muncești, și faci ce-ți
place, nu există sacrificii. Există doar datorie. Fără alte discuții… În muzică, dacă nu studiezi o săptămână, cânți prost o lună'.

Oamenii pot face lucruri minunate împreună

Acolo, la capăt, însă, trebuie să fii singur. Nimic nu poate îmblânzi singurătatea celui ce a ajuns la capătul căutării. Nici onorurile, nici mângâierile, nici banii, nici măcar dragostea. E ca o singurătate cosmică, trăită într-o limbă necunoscută. E poate limba în care Dumnezeu i-a vorbit lui Adam în Rai:

În momentul ăla te simți atât de bine, că nu-ți mai pasă dacă unii te plac sau nu. Ești eliberat de foarte multe constrângeri și puțin indiferent la reacții. Sunt conștient de faptul că orice-aș face, nu pot să împac pe toată lumea. La mine, firescul ține foarte mult de propria încredere în sine. Când nu mai ai grijă să fii atent că te vede cineva, că ești judecat… asta în timp ce poți să porți cu plăcere și să te reprezinți fără teamă.

Oamenii au calități extraordinare în momentul în care acestea se însumează, în momentul în care ei fac ceva împreună. Singur ești doar pentru tine… ceea ce de multe ori e bine. Fără a fi adeptul radical sau convins al vreunei ideologii de stânga sau dreapta, cred foarte mult în ce pot face oamenii împreună în grupuri. Dar asta pe baza unei selecții foarte atente, nu orice, nu oricum.'

“Când ai asimilat suficient de mult, ești dator să împărtășești cu ceilalți

Da, probabil că sunt elitist. Dar cred în elitele autentice, în oamenii pregătiți și devotați. Nu e suficient să fii antrenat. Înainte de a fi antrenat, trebuie să fii antrenabil, asta spune multe despre tine. Și-apoi, când ai asimilat suficient de mult, asemenea unui burete, trebuie să devii altruist pentru a împărtăși cu ceilalți.'

Autor: Florentina Mușsat

Foto:  arhiva personală

Urmăreşte cel mai nou VIDEO incărcat pe avantaje.ro
Recomandari
Libertatea
Retete
Baby
Doctorul Zilei
Sfatul parintilor
Mai multe din Interviurile Avantaje