Medeea Marinescu („Bani negri (pentru zile albe”): Noi confundăm adesea feminitatea cu tinerețea

Medeea Marinescu („Bani negri (pentru zile albe”): Noi confundăm adesea feminitatea cu tinerețea

Inteligentă, sexy și extrem de ambițioasă – rolul Evelinei din filmul „Bani negri (pentru zile albe)' i se potrivește mănușă binecunoscutei actrițe, care ne uimește cu fiecare dintre interpretările sale. Interviu în exclusivitate cu Medeea Marinescu.

Evelina, personajul principal feminin din „Bani negri (pentru zile albe)', cel mai recent film semnat de Daniel Sandu și disponibil pe HBO și HBO GO, a însemnat nu doar o interpretare de excepție, ci și o schimbare de look pentru Medeea Marinescu, care i-a accentuat frumusețea, personalitatea puternică și forța interioară.

Ce au în comun Evelina și Medeea?
Întrebarea asta mă pune în situația de a mă lăuda pe mine, prin asemănările cu Evelina. Atunci când vorbești despre personajul pe care îl joci, fie că e unul pozitiv sau negativ (deși eu nu cred că personajele pot fi doar „albe' sau doar „negre'), te transformi în avocatul lor. Trebuie să le iei apărarea. Trebuie să le vezi părțile bune, acelea prin care să ți le poți apropia, să înțelegi motivațiile care le fac să acționeze. Acesta e un principiu de bază al actoriei. Categoric Evelina e o femeie inteligentă și cerebrală. E o personalitate puternică, cu un simț excelent de a-și evalua rapid adversarii. Fiind o personalitate puternică, nu acceptă ideea de a deveni vreodată victimă. Și atunci, acționează în consecință. Mi se pare că are un umor subtil și cinic, pendulează voit între naivitate și șiretenie, vulnerabilitate și forță. Nu-și lasă datoriile neplătite.

Cu ce vine nou acest rol printre celelalte importante din carieră?
Evelina e un veritabil animal de pradă. Șireată, stând mereu la pândă, jucând vulnerabilitatea doar pentru a se putea apropia de pradă… Primele două episoade au fost proiectate în vară, la TIFF. Și foarte multă lume a fost surprinsă de noua mea înfățișare. Într-adevăr, noua tunsoare, culoarea părului și costumele excelent create de Ina Izbășescu m-au ajutat mult să mă rup de vechea mea imagine și să creez una nouă, neașteptată și care a dat un plus de forță personajului meu.

Ce presiune aduce lucrul în echipă cu partenerul de viață, directorul de imagine al filmului?
Trebuie să spun că nu sunt la prima „întâlnire' pe platoul de filmare cu George Dăscălescu, soțul meu. De fapt, pe platou ne-am cunoscut acum 13 ani. La filmul domnului Stere Gulea, „Weekend cu mama'. Apoi, am mai lucrat la două scurtmetraje, unul al regizorului acestui serial, Daniel Sandu, „Vocea a doua', apoi la scurtmetrajul de debut al lui Anghel Damian, „Michelangelo'. Sincer, nu simt o presiune (poate că soțul meu ar răspunde altceva, deși nu sunt o actriță fițoasă cu care să ai de luptat pe platou), dimpotrivă, am mare încredere și chiar o relaxare că îmi va face observațiile legate de mișcare, de lumină, care să mă ajute. Fac aici o paralelă care mă flatează: Florin Piersic, alături de care joc în „Străini în noapte', povestește adesea de prietenia pe care a legat-o cu tatăl meu, Ion Marinescu, începând cu filmul „Pintea', unde tata era operator (acum se zice DOP, director of photography), tocmai pentru că avea mare încredere în observațiile legate de imagine, de relația cu camera de filmat, care erau atât de importante pentru personajul său. În rest, uitându-mă în urmă, îmi dau seama că, dacă lumea n-ar fi știut pe platou că suntem căsătoriți, nu s-ar fi prins că avem o relație. De obicei, el petrecea timp cu echipa lui de imagine, eu cu echipa mea de la machiaj, costume și actori. Și cred că ăsta a fost un lucru bun.

„Un om pe care te poți baza', spunea un jurnalist. Pe Wikipedia, „film actress', eu completez cu „theatre actress'. Cu ce completează Medeea Marinescu?
Mama a doi băieți super simpatici, Luca (11 ani) și Filip (4 ani).

Ați devenit recent imaginea unui brand de cosmetice, cu o reclamă care am simțit că vă definește foarte bine. Cum priviți feminitatea în acest punct al vieții?
O privesc cu mai multă relaxare decât o priveam la 25, 30 de ani. Pentru că am înțeles cum sunt, pentru că m-am acceptat cu defectele mele și pentru că am învățat că ceea ce dă contur cu adevărat frumuseții (care este un atribut al feminității), îi dă strălucire și valoare, e doar personalitatea. Am 46 de ani și, privind în urmă, îmi dau seama că feminitatea nu e ceva ce trebuie arătat, sculptat cu bisturiul sau încărcat cu silicon sau gene false. Noi suntem feminine, așa ne naștem, doar că nu avem încredere, că alergăm după o recunoaștere sigură și rapidă, confundăm adesea feminitatea cu tinerețea și alegem de cele mai multe ori șabloane, omorând firescul, naturalul, autenticul. Feminitatea înseamnă discreție și delicatețe.

V-am văzut cântând pe scenă, la spectacolul Ilonei Brezoianu&Marius Manole. Vă vom vedea mai des în această ipostază?
Deocamdată mă puteți vedea din 22 noiembrie pe HBO și HBO GO în acest nou serial, „Bani negri (pentru zile albe)'. Nu cred că vom reveni pe scenă prea curând. Aveam și un proiect cu Emy Drăgoi, numit Cineacordeon, bazat pe teme muzicale din filme celebre, începând cu „Luminile orașului' a lui Chaplin până la „Maria Mirabela' a lui Eugen Doga. Însă, toate proiectele sunt blocate în acest moment. Sigur, mă tentează din ce în ce mai mult să cânt. E o veche pasiune. Și cum e o pasiune comună cu soțul și fiul meu cel mare, cine știe, poate că, la un moment dat, vom cânta chiar împreună. Până atunci, muzica e refugiul meu intim, îmi place să cânt și, în aceeași măsură, să ascult muzică.

În această perioadă ați jucat mult în aer liber. Se simt diferit partenerul, publicul, textul în acest cadru?
Categoric că e altceva atunci când joci în aer liber. Mai mult, sunt spectacole care se potrivesc, altele care în mod normal nu s-ar putea juca afară. Dar, acum, noi nu trăim vremuri normale. Am încercat să adaptăm spectacole care au nevoie de intimitate (cum e „Străini în noapte'), sau care se petrec într-un tren (cum e „Fă-mi loc'), sau care se petrec noaptea într-un dormitor (cum e „Pe o pânză de păianjen'), sau unul cu multe videoproiecții (cum e „UFO') și s-a putut. Pentru că s-a întâmplat ceva. Și public, și actori, și tehnicieni am vrut să fim împreună. E ca într-un război, într-un oraș asediat, când oamenii își dau mâna și încearcă, măcar pentru o clipă, să uite ca sunt sub asediu. A fost o emoție specială în fiecare spectacol jucat. Vedeam la aplauze oameni cu măști pe față, dar ochii le râdeau, unii aveau și lacrimi în ochi. Iar noi, de pe scenă, la fel. Am fost gâtuiți de emoție.

Există oboseală sau senzație de sațietate pentru cineva care a început actoria la 4 ani?
Cred că „lehamitea' intervine atunci când faci ceva ce nu îți place. Ori mie îmi place enorm ceea ce fac. Iar dacă se întâmplă, pentru că se mai întâmplă uneori să nu te simți bine făcând ceva, marea provocare ca actor e să reușești să faci să-ți placă. Da, sigur, mai obosești când alergi prin turnee, te trezești dimineața și nu mai știi în ce oraș te afli, sau după ce filmezi de la 6 dimineața până noaptea, câteodată în frig, sau pe călduri de 40 de grade, însă e o oboseală pe care o accepți cu plăcere, pentru că totul se subordonează muncii pe care o faci cu sacrificii.

Ce-a schimbat în relația cu băieții perioada pe care o traversăm acum?
În toată această perioadă (6 luni de zile eu nu am urcat pe nici o scenă, nu am jucat, nu am repetat, nu am filmat nimic, iar acum, după două luni de „revenire' profesională, istoria se repetă) am câștigat un timp neprețuit cu băieții mei. Pentru că am lipsit mult de lângă ei. Și cred că lucrul pentru care sufeream cel mai mult era că, mai ales seara, nu îi puteam culca eu și nu le puteam citi o poveste. Acum sunt mereu alături de ei și de George, gătim împreună (recunosc, soțul e mai priceput decât mine), ne uităm la filme, ne jucăm de-a v-ați ascunselea, desenăm împreună, cântăm împreună, lenevim împreună. Cu școala, recunosc, e mai complicat, pentru că oricât îmi dau silința, ceea ce se face acasă cu părinții nu poate înlocui deprinderile și socializarea care se întâmplă într-un cadru școlar. Mai ales când copiii sunt mai mici. Filip are 4 ani, școala înseamnă socializare, deprinderea unor reguli și reflexe, ori asta pe zoom nu se poate întâmpla. Luca, cel mare, are 11 ani, a deprins deja regulile școlii, învață, studiază chitara și pianul, e îndrăgostit de muzica rock, dar și de Beethoven. Ne luptăm și noi, ca majoritatea părinților în această pandemie, cu tentația gadgeturilor pe care le folosim pentru școală și comunicare (deci ar fi ipocrit să le negăm utilitatea), dar, dincolo de asta, am bucuria că pot să observ în fiecare zi cum cresc și capătă contur, cum mai descoperă câte ceva, cum se trezesc bucuroși, cum râd cu gura până la urechi, și-mi dau seama că asta îmi dă putere, că îmi umple golurile și neliniștile firești în vremurile pe care le traversăm.

„Actorii mari vin după ei cu o lume', spuneați. Ce nu lipsește din lumea Medeei Marinescu?
Muzica, filmele văzute cu tata, cărțile adolescenței, serile cu oameni extraordinari, actori și regizori, pictori și muzicieni, nostalgia copilăriei lângă bunica și străbunica, concertele la șase mâini cu Ioana și Mădălina (surorile mele), angoasele, eșecurile mele profesionale și amoroase, izbânzile, speranțele, dezamăgirile, iubirea profundă și multe, foarte multe semne de întrebare…

Cum preferați Crăciunul? Pe cel al propriei copilării sau pe cel de acum, cu băieții?
Crăciunul pe care îl sărbătorim acum seamănă mult cu cel al copilăriei mele. E, poate, evenimentul cel mai așteptat din an. Pentru mine și-a păstrat aceeași magie. Suntem o familie mare și suntem împreună (probabil că acesta va fi primul an în care nu vom putea fi cu toții, una dintre surori trăiește în Franța și nu va putea veni cu soțul sau copiii). Moșul sosește seara, masa este frumos aranjată, copiii susțin un mic concert (înainte era la pian, acum e la chitară), ne primim cadourile fiecare și petrecem împreună cea mai frumoasă seară din an.

Cătălina Chiricheș

Foto: Adi Marineci

Citește și:

Sweet Paprika, bloggerița-spectacol: „Nu fac față stresului … clachez și mă ridic'

Prof. dr. Alexandru Blidaru: Cancerul mamar diseminează frecvent pe cale limfatică și în special spre ganglionii axilari'

Urmăreşte cel mai nou VIDEO incărcat pe avantaje.ro
Recomandari
Publicitate
ziareonline.ro
Libertatea
CSID
Descopera.ro
Life.ro
Retete
Baby
VIVA!
ELLE
Diva Hair
Sfatul parintilor
TV Mania
Shtiu.ro
Mai multe din Interviurile Avantaje