Marie Ndiaye: “În literatură nu-mi place când se închide cercul perfect, când sunt rezolvate toate situațiile. Viața reală nu e atât de simplă…”

Marie Ndiaye este scriitoare de origine franceză, câștigătoare a Premiului Femina, Premiului Goncourt și nominalizată la Booker Prize. Scrie romane și piese de teatru de la vârsta de doisprezece ani și este a doua femeie din istorie a cărei muncă a fost inclusă în repertoriul Comediei Franceze.
Cărțile ei sunt traduse în limba română la editura Trei, unde de curând a apărut și cel mai recent volum al ei, „A mea e răzbunarea' (editura Trei, 2023).

VEZI FOTOPOZA 1 / 3

Romanul lui Marie Ndiaye m-a luat cumva prin surprindere prin puterea și franchețea lui. Este o poveste de mici dimensiuni care te absoarbe cu totul în viața avocatei Susane, o femeie care trăiește pentru cariera ei, dar care este luată pe sus de senzații și emoții uneori inexplicabile. Autoarea parcă a potrivit fiecare cuvânt în pagină pentru a obține o scriitură densă, senzorială, care te amețește. Însă în interviul de mai jos a dezvăluit că scrisul este pentru ea o preocupare instinctivă și nu premeditează emoțiile pe care le va trezi în cititor.

„A mea e răzbunarea' (editura Trei, 2023), cel mai recent roman al tău tradus în limba română, și ne face cunoștință cu avocata Susane. O femeie definită de titlul de avocată mai mult decât de propriul său nume de botez. Sunt curioasă dacă și cum te definește pe tine munca de scriitoare?
Într-adevăr, avocata Susane este definită în întregime prin profesia ei, prin munca ei. Încă de la începutul cărții, înțelegem că ea n-are nici un fel de viață în afara muncii sale. Eu, una, nu sunt deloc precum ea. Sunt scriitoare (aceasta este un aspect al vieții mele, unul esențial), însă, atunci când nu scriu, citesc, mă întâlnesc cu oamenii dragi, fac alte lucruri. Nu mă simt definită de munca mea, de faptul de a fi scriitoare.

Citește și...

Blake Lively, discurs emoționant despre soțul său

Anamaria Prodan vrea să dea lovitura cu noua afacere. „Totul trebuie să fie ca în Las Vegas'

Este un roman cu un final deschis, așa cum sunt și alte scrieri semnate de tine. Aș îndrăzni să spun că nu îți place „să rezolvi' viața personajelor tale, dar de ce?
Pentru că n-ar fi nici realist, nici onest. În viață nu există rezolvări – când moare cineva, ia cu sine și secretele, tot tumultul vieții sale intime – și e foarte bine așa. Avem, fiecare, dreptul să avem misterele noastre, să fim ambivalenți în felul nostru. În literatură, nu-mi prea place când se închide cercul perfect, când sunt rezolvate toate situațiile. Viața reală nu e atât de simplă.

Întâlnim și în acest roman acel contrapunct de final, o altă perspectivă asupra faptelor, sau o schimbare de loc, o tehnică pe care eu o asociez acum cu scriitura ta. De ce recurgi la acest artificiu?
Sincer, nu știu. Nu poți controla tot atunci când scrii. Am intuit acest final – dar de ce? N-aș ști să vă răspund.

Literatura ta se situează undeva între real și lumea magiei. Unde își are originea magia din spatele unor întâmplări povestite în carte?
Am impresia că magia apare puțin în această carte, spre deosebire de ce am reușit în romanele anterioare. E posibil ca magia să fie doar pătrunderea viselor noastre în viața noastră diurnă. Sunt momente când avocata Susane nu mai știe dacă a trăit sau dacă a visat anumite evenimente.
De exemplu, micul demon care stă pe stomacul nostru – și care apare în alte romane – poate fi tot ce nu reușim să înțelegem singuri și care nu ne dă pace…

Personajele tale feminine par de multe ori neajutorate, în poziții defavorizate, cum este cazul lui Sharon, femeia în casă din romanul „A mea e răzbunarea'. Însă ele ascund o putere, o forță interioară nebănuită. De unde vine aceasta?
Da, este vorba despre o putere interioară, brută, inconștientă, în virtutea căreia aceste femei își spun: viața mea merită la fel cât a voastră. Ele sunt mândre de acest lucru fără să știe măcar.

Citește și...

Motivul pentru care o mamă și-a lăsat fiul autist singur în Bali

Anamaria Prodan vrea să dea lovitura cu noua afacere. „Totul trebuie să fie ca în Las Vegas'

Toate aceste apariții feminine din carte formează un soi de rețea, de încrengătură de femei. Tu ai parte în viața ta de tribul tău feminin pe care să-l simți alături de tine în orice situație?
Nu, nu am trăit niciodată înconjurată de femei, dimpotrivă – întâmplarea a făcut ca, atât în copilărie, cât și în calitate de mamă, să trăiesc în special alături de bărbați (sunt bucuroasă și ador să fiu mamă de băieți, sunt extraordinari!).
Este un roman foarte senzorial, aproape impudic cu trăirile și senzațiile personajelor care reușesc să se transmită și la cititor. Cauți în mod deliberat să obții această calitate a scriiturii sau vine în mod natural?
Munca mea constă în a încerca să fac cititorii să se identifice cu personajele, chiar dacă diferă mult de ele. Ca cititoare, îmi place să intru cu totul în mintea personajelor, fie că e vorba despre adulți sau despre copii, despre bărbați ori femei. Tocmai din acest motiv încerc, prin scris, să mă apropii cât mai mult de senzații, chiar și de cele mai diafane și mai fugitive.

Tot în sfera senzorială, în roman sunt trecute în revistă multe feluri de mâncare apetisante, un festin care ne umple de senzații. Ce rol are culinarul în literatura ta?
Romanul meu precedent se intitulează La cheffe, roman dune cuisinière și ilustrează viața și cariera unei femei chef bucătar. Mesele sunt deosebit de importante în literatură! La modul simbolic, ele indică un talent: să-i pregătești cuiva un festin înseamnă a-i oferi un dar fără cuvinte.

Ce cărți ai acum pe noptieră?
O biografie a lui Kafka scrisă de Reiner Stach, Aurora boreală (Drago Jancar) și Melancolie americană (Joyce Carol Oates).

Interviu realizat în excusivitate pentru AVANTAJE de Andreea Chebac.

Daniela Zeca: Azi când mă uit înapoi, îmi pare că nu eu am scris, ci o voce tăinuită a dictat tot…'

Citește și următorul articol:

Ana Dumitrache, Managing Director CTP România: “Când domnește incertitudinea, cei mai buni lideri joacă atât în apărare, cât și în atac”