EXCLUSIV AVANTAJE Andra Covaleov: „Viața unui artist este grea dacă baza este construită pe nisip”

Andra Covaleov

Cu un talent nativ și cu o voce atent și îndelung cultivată, absolut specială, Georgia Andra Covaleov i-a fermecat pe toți cei prezenți la Gala Femeia Anului. A vrut să urmeze Medicina dar are o carieră universitară în Construcții și Arhitectură. Pe o scenă serioasă a împins-o, la maturitate, fosta ei profesoară de canto, Ozana Barabancea. Și foarte bine i-a făcut. Iar la Vocea României a înscris-o un prieten. Și foarte bine i-a făcut, și el.

Ai terminat facultatea de construcții și lucrezi în acest domeniu, însă care este legătura ta cu muzica? De fapt care este povestea din spatele carierei tale artistice?

Sunt vocal singer dar și cadru didactic universitar. Știu că cele două joburi nu prea au legătură între ele, dar ce părere ai că am și o a treia slujbă, cea de designer de interior? Să zicem că al doilea cu al treilea se apropie ca zonă de interes, având în vedere că predau la Universitatea de Construcții și Universitatea de Arhitectură.

Dar, recunosc, cred că cel mai mult îmi place să vorbesc despre partea muzicală. Este și cea mai veche pasiune din punct de vedere al ADN-ului. Ambii părinți au avut legătură cu muzica. Dacă stau mai bine și mă gândesc este și primul meu domeniu cu care am intrat în contact, după joaca din fața blocului sau de la grădiniță.

Prima dată am început să cânt pe la vreo 5 ani. Liceul l-am făcut la Colegiul Național Spiru Haret, iar pe vremea aceea nici prin gând nu-mi trecea că aș deveni cândva inginer civilist. Mai plauzibile păreau zonele de tip avocatură ori actorie, medicină sau psihologie. Am o gură mare și tot timpul argumentez, încât toată lumea îmi spunea, de mică, să mă fac avocat.

Am făcut aproape tot liceul cursuri de actorie, dar ai mei au ajuns la concluzia că nu e de viitor „artisticăria' și că mă pot manifesta și în alte domenii. Cum ar fi fost Medicina. Mă luase valul cu biologia, dar fiind „semipunkistă' și mai rebelă, profesoara de biologie m-a sabotat până am renunțat la acest plan.

Ce puteam eu să fac în clasa a 12-a, cu un profil real, dintr-un liceu de top, cu colegi de la geniali în sus? Am dat la „trio Grigoriu', adică la Româno-Americană, ASE și Construcții, în ideea că văd eu pe urmă. Cum la construcții mi s-a părut că sunt cei mai drăguți băieți, am rămas acolo. Glumesc!

Și uite așa am finalizat studiile și am rămas să lucrez la UTCB, fiindcă îmi place de mor să fiu pedagog, să explic, să predau și să încerc să schimb sistemul. Apropo, sistemul românesc de învățământ mi se pare că șchioapătă de la nivel de grădiniță până la nivel universitar.

Când ai urcat prima oară pe scenă, îți mai amintești prin ce stări ai trecut?

Prima dată am urcat pe o scenă la vârsta de 5 ani și ceva, când m-am dus să dau examenul pentru a începe cursurile de pian. Îmi aduc aminte că aveam un buchet mare de gladiole și nu știam cui trebuie să le dau. A venit la mine profesoara care era deja pe scenă, m-a ajutat să urc, a luat florile și m-a așezat lângă ea, la pian.

M-a întrebat dacă pot să fac ce face și ea și a bătut câteva ritmuri cu degetele, în pian. Am făcut și eu ca ea, a râs toată lumea și… m-am apucat de treabă. Am mai urcat pe scene prin intermediul învățătoarei mele, care era membră a corului Madrigal. Ea m-a încurajat să continui cu muzica. Între timp am suferit un accident la ochi – am fost lovită cu o piatră – și am fost operată, așa că am lăsat-o mai ușor cu partiturile la pian, ca să nu-l solicit. Iar între timp am lăsat-o de tot.

La maturitate, Ozana Barabancea m-a urcat prima dată pe o scenă serioasă. Este o profesoară de canto nemaipomenită, te pune la treabă de te trezești performer vocal înainte să-ți dai seama că ai devenit așa ceva.

Ce anume te-a determinat să participi la concursul Vocea României'?

La Vocea României am participat efectiv „la mișto'. M-a înscris un prieten. Eu abia mă apucasem de cântat cu vocea (nu cred că aveam un an de când începusem) și au apărut în același an cele două concursuri: X Factor și Vocea României. La X Factor m-am dus din proprie inițiativă la preselecții, dar la Vocea României m-a înscris cineva.

Am luat ambele preselecții. Într-o zi m-am trezit cu cei de la Vocea României la ușă, plini de entuziasm, să mă anunțe că am trecut respectiva etapă. Mare dezamăgire a fost pentru ei să vadă o față lungă, pentru că deja mă apucase panica. Eu ce aleg? Aș fi preferat să pic la una din ele. Până la urmă am ales să mă duc la Vocea României.

Cred că dacă aș mai merge acum, mi-ar plăcea mai mult. Atunci încă eram sub influența atitudinii mele, așa mai „underground', și mi se părea prea „pentru popor'. Mă enerva și că toți cântau de o viață iar eu abia mă apucasem, toți se știau între ei, eu nu cunoșteam pe nimeni. Chiar mi s-a părut SF că eram singura admisă fără să știu măcar un om din tot staff-ul. Nu că ar fi contat, dar îmi dădea un sentiment de „stinghereală'.

Andra Covaleov

Unde te simți mai confortabil, pe scenă sau în fața studenților?

Clar pe scenă! Și, culmea, cu cât e scena mai mare și cu cât sunt mai mulți oameni, cu atât mă simt mai bine. În schimb, nu sunt în largul meu când mă pun oamenii să cânt la masă, că au aflat că eu cânt frumos. Pe o scenă mare, cu mult public, mă simt genial. Parcă iese un alt om din mine. Este un schimb energetic fantastic.

Simt și la cursuri treaba acesta, dar nu se compară intensitatea. Pe scenă este FOC! Dacă mai este și un concert care să curgă bine, la care sunetul să fie impecabil iar trupa să fie cu chef, iese efectiv o NEBUNIE. Am avut chiar unele concerte de jazz unde s-a dorit să fie mai mult ambiental în background, principala atracție fiind lansarea unui produs, și fără să vrem am transformat momentul în superconcert.

La lansarea unui model de la Huawei, CEO-ul din China ne-a dat mână liberă să cântăm ce vrem, cum vrem. Și când este fără impuneri… iese crazy. La un moment dat s-a și „supărat' că nu trebuia să fie concertul nostru ci lansarea telefonului. În concluzie… PE SCENĂ, 100.000%.

Ce muzică asculți, ce stil preferi să cânți și ce artiști te-au inspirat?

Muzică ascult de mică, multă. Tata asculta rock, mama jazz sau operă. Mă duceau des la concerte. După Revoluție, când a apărut TVR2, dădeau mult Anca Parghel, noaptea. Stăteam efectiv lipită de televizor. Am intrat în casă, de la maternitate, pe Pink Floyd. Am înnebunit când a apărut Bjork. Mi se părea că toată muzica la care mă gândeam eu când eram mică, o exprima Bjork.

De la rock clasic, Pink Floyd, Deep Purple, Led Zeppelin, mai târziu AC/DC, Metallica, am început să ascult alternativ. De cântat, am început să cânt jazz, piese compuse de Gershwin. Apoi oamenii au vrut să mă asculte cântând și ceva mai „comestibil'. Am cântat acum niște ani într-un club de rock. Păi când am cântat ceva de la Maria Tănase, s-a dezlănțuit publicul. Ador folclorul românesc!

Cum vezi industria muzicală autohtonă? Care crezi că este cel mai dificil lucru din viața unui artist?

Am urât mulți ani industria muzicală autohtonă. Mi se părea inadmisibil ce putea să existe pe piața românească, și totuși câți ascultători. Parcă acum stau altfel lucrurile. Și cei care erau foarte slabi au devenit buni sau foarte buni. Oricum, au mai apărut și alții buni. Nu știu ce e greu în viața unui artist. Pentru unii să facă bani din muzica lor, pentru alții să facă față tentațiilor.

Cred că este greu dacă baza este construită pe nisip. Dacă fundația nu e bine încastrată în rocă (și uite cum ajung la construcții) se surpă tot. Și da, chiar e bine să știi să mai faci și altceva în afară de a fi „artist'. Zona aceasta este atât de efemeră că dacă îți pui toate cărțile aici riști să cazi ușor în zona depresiei. Mă refer strict la zona muzicală modernă, nu la cea clasică.

Muzică, arhitectură, construcții. Și cu designul de interior cum este?

Știam că am acestă calitate, dar am început să o exploatez cu adevărat după un concurs televizat pe care l-am și câștigat și unde am muncit ca un salahor de ajunsesem să fac o semipareză pe partea dreaptă a feței. „Șantier în Lucru' se numea. La televizor nu știu ce s-a montat, dar acolo a fost nebunie curată. Distracție la cote maxime, combinată cu multă muncă. După concurs au început să apară clienții și am avut o mulțime de proiecte de amenajări interioare.

Ce înseamnă pentru tine fericirea?

Pentru mine fericirea însemnă să fiu în orice context, dar cu oamenii dragi mie. Cu prietenii, cu familia mea mică, împreună cu oameni și ființe frumoase. Eu mă simt bine și dacă dorm pe jos și dacă dorm în hoteluri scumpe, dar să nu fiu singură. Sunt dependentă de cei din jurul meu, de prezența lor. Îmi ador prietenii și niciodată nu o să consider un capitol încheiat.

Din fericire încă mai apar în viața mea oameni minunați, pe care mă bucur să-i primesc în sufletul meu. Aș fi vrut să las pentru la final, dar o să spun acum: cel mai mult ador să fiu cu piticania mea de fetiță. Am o fetiță minunatăăăăă!!!

Care este cel mai frumos lucru care ți s-a întâmplat până acum? Dar cea mai importantă lecție de viață?

Cel mai grozav lucru: clar copilul! Ca lecție de viață… în primul rând să nu TRĂDEZI și să fii om de onoare. Și să faci în așa fel încât să nu ai foarte multe regrete.

Ce obiective ai pentru viitorul apropiat? Ai o strategie pe termen lung în ceea ce privește cariera sau iei lucrurile pe măsură ce vin?

Îmi cam place să iau lucrurile așa cum vin. Posibil ca pe ideea asta, de a nu forța destinul, să fi pierdut de-a lungul vieții. Dar uneori mai pun și eu umărul. Adică să zicem că mă las în voia sorții pe drumul pe care mi l-am ales. Ca obiective, vreau să mă focusez mai mult pe muzică.

Vreau să concretizez câteva piese la care lucrez și să fac o trilogie de proiecte care să se preteze în zona hip a Bucureștiului. E o chestie care implică folclorul românesc, jazzul românesc și pe tatăl jazzului – Gershwin. Și mai e o idee, ca urmare a unui concert la Paris. Am un plan cu un saxofonist român-țigan, stabilit acolo, să facem o nebunie de proiect. Cică nu e bine să zici până nu se realizează. Sper să găsim sponsori și susținători ai ideii, ca să se realizeze mai repede.

Autor: Ruxandra Hăbeanu

Foto: arhiva personala

Urmăreşte cel mai nou VIDEO incărcat pe avantaje.ro
Recomandari
Libertatea
Retete
Baby
Doctorul Zilei
Sfatul parintilor
Mai multe din Interviurile Avantaje