După atâția ani în luptă cu cel mai frecvent tip de cancer la femei, cancerul de sân, ce vă motivează an de an să luptați alături de aceste paciente?
Răspunsul poate avea mai multe nuanțe și poate fi influențat de anumite stări prin care trec… Experiența trăită recent cu această pandemie mi-a adăugat motivații noi, dar hotărâtor este istoricul meu personal alături de aceste paciente și toate rezultatele obținute până acum. Cancerul de sân nu seamănă de la femeie la femeie. Există cazuri care solicită o atenție aparte sau un interes deosebit din punct de vedere al frecvenței cu care este întâlnit. În profesia aceasta sunt multe lucruri care te motivează și oricât ai spune că ai văzut cazuri deosebite, tot nu poți afirma că le-ai văzut pe toate. Săptămânal apare câte un caz care este altfel decât celelalte.
Care sunt noile arme ale chirurgului?
Tehnicile minim invazive și indicațiile personalizate pentru fiecare caz sunt de luat în seamă în prezent. Este destul de greu să treci de la teoria Halstediană, cea radicală, la chirurgia oncoplastică și reconstructivă, pentru multe persoane, dar pentru noi este o regulă să trăim în timp cu progresele chirurgicale.
Cum simțiți progresul adus de noile tehnologii în chirurgia sânului?
Din punct de vedere profesional acest progres este înălțător, dar el mai trebuie înțeles și de paciente. Ne bucurăm foarte tare când primim aprecieri din străinătate de la clinici de renume atunci când o pacientă pleacă de la noi pentru o altă opinie și se întoarce cu un răspuns favorabil și satisfăcător din punct de vedere al abordării și tehnicii chirurgicale alese de noi. Aș menționa că prin 2011 am efectuat în premieră pentru România biopsia/excizia tumorilor mamare vaccum asistată (VABB) cu un dispozitiv ultra modern și apoi excizia tumorilor cu radiofrecvență prin incizii foarte mici. Am văzut la momentul respectiv utilitatea acestor metode pentru paciente/pacienți (pentru că există și bărbați care pot avea tumori mamare) dar am perceput o dificultate din partea pacientelor de a înțelege cu exactitate ce reprezintă acest progres, aceste tehnici noi. Foarte greu s-a înțeles că pentru tumorile maligne aceste proceduri sunt folosite doar pentru diagnostic și nu sunt suficiente ca metode de tratament. Din cauza acestor dificultăți de înțelegere am renunțat să mai efectuez aceste proceduri și am rămas la stadiul de „o intenție frumoasă' așa că acum recomand pacientelor centre de referință din străinatate unde se pot face.
Vă amintiți începuturile dumneavoastră în această supraspecializare?
Îmi amintesc destul de des și foarte frecvent atunci când în echipa noastră vine un coleg nou care acum își începe drumul în chirurgie și îi povestesc cu plăcere cum a fost prima mea disecție axilară cu domnul profesor, în spate, simțindu-i respirația și urmărindu-mi fiecare mișcare și nu în ultimul rând remarcile pentru fiecare gest și tremor (din cauza emoțiilor) al mâinilor.
Cum va arăta viitorul în terapia cancerului de sân?
Sper ca viitorul va aduce tratamente mai puțin traumatizante, cu efecte secundare mai reduse, cu toleranță bună și rezultate la distanță foarte bune.
Șanse în plus pentru diagnosticul precoce adus de noile tehnologii?
Da, sunt șanse în plus dacă folosești tehnologie/aparatură de ultimă generație și mă refer în special la mamografele de ultimă generație care în ultimul timp s-au înmulțit și la noi în țară și care pot descoperi leziuni foarte mici, în stadii incipiente, lucru care poate salva cazul de consecințele evolutive neplăcute ale bolii și de ce nu, și de efectele neplăcute ale tratamentului chiar și al unei operații radicale.
Medicație inovatoare, în speță chimio-prevenție?
Chimioprevenție nu prea există, chimioterapicele nu dezvoltă imunitate ele acționează la momentul injectării, își fac treaba apoi sunt metabolizate și eliminate din organism. În prezent tratamentul pentru cancerul mamar este foarte standardizat, administrându-se chimioterapicele în funcție de tipul bolii, de agresivitatea acesteia. Acest lucru este posibil datorită apariției medicamentelor inovatoare ce acționează diferit în funcție de cât de diferită este celula tumorală.
În materie de screening al populației, au dat roade eforturile de conștientizare și de prevenție prin diagnostic precoce?
Am inițiat screeningul mamar prin anul 2007 și acum „culegem roadele'. Acest screening ne-a ajutat să urmărim un lot semnificativ de cazuri (cele care au conștientizat că descoperirea precoce poate salva vieți) care au putut fi diagnosticate în stadii precoce, cu tumori foarte mici, de 5-6mm, sau chiar doar cu microcalcificări maligne. Este util un program de screening ecografic pentru pacientele tinere, cu vârste între 30-40 ani și unul mamografic pentru femeile cu vârsta peste 40 ani pentru a putea descoperi din timp un cancer mamar.
De ce se tem româncele de aceste testări și ca o consecință, ajung la chirurg atât de târziu?
Cred că această întrebare trebuie să ne-o punem fiecare. De ce nu merg la medic? Poate că de teamă, poate de necunoscut, poate că descoperă ceva de care nu știu și nu vor să știe, sau poate că de teama să nu fie „certată', apostrofată de medic că nu o interesează starea de sănătate sau, de ce nu, mai nou, teama de infecția cu COVID-19.
Este ceva din stilul de viață al femeii moderne ce ar trebui schimbat pentrua reduce incidența acestui tip de cancer?
Cred că doar reducerea stresului ar fi un factor util pentru a reduce riscul într-un stil de viață modern.
Determinismul genetic este o cauză demonstrată a cancerului mamar. Sunt încriminate mutații genetice patogene la nivelul genelor BRCA1 și BRCA2. Sunt aceste testări disponibile în România, se pot face la cerere sau trebuie să ai o indicație?
Aceste testări genetice sunt foarte utile în cazul pacientelor cu antecedente în familie. Așa cum spuneam mai sus dacă putem elimina stresul din viața noastră ar fi un lucru bun. Să nu uităm că transmiterea genetică este responsabilă de apariția cancerului mamar într-un procent de 10%. O persoană care are în familie un caz de cancer mamar poate efectua această testare pentru a scăpa de stresul că moștenește această boală. Lucrurile se schimbă atunci când gena este pozitivă și mai sunt și alți factori de risc asociați. În acest moment intervine sfatul genetic care poate evalua un risc relativ de a dezvolta un cancer mamar și de a aproxima când este bine să se facă o mastectomie profilactică astfel încât să reducem semnificativ riscul de apariție al cancerului mamar.
La cazurile tinere cu cancer mamar, 20-35 ani, ne putem gândi că există o componentă genetică ce a dus la apariția de la această vârstă a bolii. Prezența mutațiilor genetice la această categorie de vârstă ne poate obliga la efectuarea unei mastectomii bilaterale, desigur cu acordul pacientei și în același timp cu informarea existenței posibilității efectuării reconstrucției mamare.
Determinarea stadiului cancerului mamar este un factor esențial în a stabili prognosticul și cele mai bune opțiuni de tratament. Ce se poate mai poate face pentru stadiile tardive, III, IV?
Stadializarea bolii este elementul principal pe baza căruia se construiește strategia terapeutică. Există stadii operabile, care au ca primă intenție terapeutică intervenția chirurgicală și aici mă refer la stadiul 0, I, II și o parte din stadiul III, și există cazuri care au ca primă intenție terapia sistemică și apoi de intervenție chirurgicală (stadiul IIIB, IIIC și IV – stadiul IV are indicații limitate pentru intervenție chirurgicală).
Terapia oncologică se aplică pentru fiecare stadiu, nu sunt pierdute speranțele nici în stadiul IV, existând posibilitatea extinderii supraviețuirii cu aceste terapii moderne.
Ce ne puteți spune despre chirurgia conservatoare, căror tipuri sau stadii de tumori li se adresează?
Chirurgia conservatoare a început să fie practicată mai consistent în România începând din anii `90, perioadă care a corespuns cu începuturile mele chirurgicale și oncologice și am asistat la discuții aprinse legate de radicalitate și tratament conservator. Trecerea timpului a reușit să convingă și lumea chirurgicală din România că tratamentul chirurgical este o alternativă viabilă pentru tratamentul cancerului mamar dacă se respectă indicațiile medicale existente în protocoalele internaționale și naționale.
Sunt situații când tratamentul conservator nu are indicație medico-legală dar dorința pacientei de a păstra sânul trece peste indicațiile ghidurilor medicale. Am întâlnit și paciente care au refuzat tratamentul conservator deși îndeplineau toate criteriile pentru a alege această variantă chirurgicală, dar teama de a nu recidiva boala le-a făcut să apeleze la mastectomie și nu de puține ori și la mastectomie profilactică.
Există paciente care refuză reconstrucția mamară post-chirurgie, de teama ca după o reconstrucție de sân, cancerul poate recidiva. Adevărat sau fals?
Reconstrucția mamară nu reprezintă o indicație medicală, este o dorință a pacientei. Din punctul meu de vedere, nu medicul stabilește cine are dreptul să facă reconstrucție ci pacienta decide dacă vrea sau nu. Medicul informează în ce constă reconstrucția, care sunt riscurile, tipurile de reconstrucție și care sunt repercusiunile asupra tratamentelor oncologice care mai urmează și care este impactul asupra bolii.
Reconstrucția mamară este un proces, un număr relativ de proceduri chirurgicale, care poate fi mai scurt sau mai lung și care la sfârsit trebuie să satisfacă nevoile estetice ale pacientei. Există situații rare în care reconstrucția mamară poate satisface dintr-o singură intervenție aspectul estetic. Reconstrucția mamară nu favorizează reapariția bolii, indiferent ce procedeu reconstructiv este ales, dar poate impiedica descoperirea precoce a unei recidive locale.
La noi a funcționat și s-a răspândit o idee preconcepută că dacă deranjezi un cancer (o tumoră) cu o puncție sau îl operezi, nu faci altceva decât să îl răspândești în corp. O ipoteză 99% falsă. Procedura de diagnostic prin puncție biopsie a tumorilor mamare fiind implementată încă din anul 1900 la Clinica Mayo, ulterior făcându-se multiple studii în a observa dacă un cancer mamar se poate răspândi prin această procedură.
Există un număr limitat de tumori mamare care nu trebuie puncționate, ele nefiind cancere mamare ci tumori de părți moi care diseminează la distanță prin cale sangvină, nu limfatică așa cum face cancerul mamar. Este un drept egal pentru fiecare dintre noi de a alege locul de unde luăm informația, dar tot timpul va exista întrebarea dacă este și cea mai bună.
Este indicată reconstrucția mamară a fi făcută în aceeași intervenție cu mastectomia sau este necesară o perioadă de recuperare după îndepărtarea tumorii?
Atunci când se poate realiza reconstrucția imediată este bine să se facă pentru că se obține un rezultat estetic convenabil, nefiind necesare reintervenții de amploare pentru corectarea defectelor.
Recontrucția tardivă (la un oarecare interval după mastectomie) se poate realiza după terminarea tratamentului oncologic și remiterea efectelor secundare ale tratamentului și în special cele ale radioterapiei.
După operație, pacientele se confruntă frecvent cu dureri locale, senzații de amorțeală la nivelul brațelor, inflamare locală, uneori apare limfedemul. Când și de ce apare această complicație?
Introducerea în protocoale a exciziei ganglionilor santinelă, pentru cazurile considerate operabile, a reușit să selecteze cazurile care au nevoie de limfadenectomie axilară și cele care nu au nevoie de o astfel de operație. Până nu de mult timp, tratamentul pentru cancerul mamar era standard, se efectua mastectomie cu limfadenectomie axilară completă, histerectomie totală cu anexectomie bilaterală, chimioterapie, radioterapie și hormonoterapie. În prezent lucrurile s-au schimbat și operațiile sunt făcute după o indicație medicală bine stabilită, fiecare caz beneficiind de schema de tratament corespunzătoare stadiului bolii și biologiei bolii.
Excizia doar a ganglionilor santinelă, pentru cazurile fără invazie ganglionară, a salvat un număr mare de cazuri de la apariția limfedemului. Limfadenectomia axilară efectuată pentru toate cazurile cu cancer mamar, indiferent dacă sunt sau nu afectați ganglionii axilari, nu mai reprezintă o operație salvatoare. Dacă ganglionii santinelă sunt sănătoși, studiile spun că dincolo de ei nu există boală și atunci restul ganglionilor rămân la locul lor, exercitându-și funcțiile.
Pentru cazurile care au indicație de limfadenectomie (cazuri cu ganglioni santinelă afectați de boală, ganglioni axilari descoperiți clinic și imagistic cu invazie tumorală) se recomandă să se efectueze această operație pentru că aduce beneficiu în controlul local al bolii. Radioterapia este un factor important în creșterea riscului de limfedem de braț atunci când se asociază limfadenectomiei.
Sunt situații când radioterapia se asociază unor cazuri care au doar excizați ganglionii santinelă și la nivelul lor s-au găsit doar câteva celule tumorale. În astfel de cazuri nu este necesară limfadenectomia axilară ci doar asocierea radioterapiei. Această asociere s-a dovedit a fi eficientă în controlul bolii, se reduce riscul de limfedem al brațului și crește calitatea vieții.
Ce opinie aveți despre chirurgia preventivă' de tip mastectomie profilactică?
Dacă există o testare genetică la bază (BRCA 1 și 2 pozitive) sau există leziuni precursoare cu risc mare de malignitate, sunt total de acord. Văd frecvent indicatii de mastectomie profilactica pentru doua chisturi minuscule sau trei fibroadenoame iar cand intreb pacientele de ce s-a stabilit aceasta operatie raman putin uimit – preventiv sa nu apara ceva mai grav. Indicatia medicala de mastectomie profilactica trebuie sa aiba la baza un document medico-legal justificativ care sa sustina aceasta recomandare.
Un diagnostic de cancer de sân sună ca o condamnare'. Este important este suportul psihologic în acest tip de cancer? Pot femeile trece singure, folosind propria resursa de motivare sau este necesar suport specializat?
Factorul psihologic este foarte important. Nu numai diagnosticul de cancer dar si vestea ca trebuie sa piarda un san este foarte demoralizanta. De multe ori pacientele ma lasa (sa nu zic obliga) pe mine sa aleg ce operatie sa fac. Pentru mine aceasta povara ma obliga la multe lucru dar imi este foarte greu sa fac acest lucru, nestiind statusul emotional al fiecarei persoane din fata mea, problemele fiecareia de acasa sau de la serviciu. Incerc de fiecare data se fac pacienta din fata mea sa inteleaga ca in acest scenariu ea este personajul principal iar noi, toti din jur, (medici, rude, prieteni, etc) suntem doar niste sustinatori, mai mult sau mai putin importanti si ca trebuie sa aleaga ea pentru viitorul ei, cunoscand aspectele esentiale ale bolii si drumul pe care il are de parcurs pentru a invinge boala.
Un mesaj pentru pacientele dvs… Cele care au fost supuse unui stres dublu în această perioadă pandemică. Cancerul de sân este un diagnostic ce poate fi amânat?
Indiferent de situație există întotdeauna o soluție, nu trebuie decât să o cauți și o vei găsi. Noi am funcționat în perioada pandemiei și am ajutat cazurile cu tumori mamare, clinic și mamografic, maligne, renunțând doar la controalele periodice (pentru acestea am acordat doar suport on line).
Au fost cazuri de paciente care au început investigațiile pentru tumori mamare suspecte înainte de pandemie iar apoi au așteptat până la trecerea acesteia dar, rezultatele, în unele cazuri, au fost dezastruoase. Cazuri care inițial, în urmă cu 4-5 luni erau în stadiul II, după ridicarea restricțiilor de deplasare, au revenit pentru finalizarea investigatiilor, au ajuns în stadiul III.
Foto: Sorin Cioponea
Citeste și: