„Depinde de fiecare dacă vrea să fie albină sau muscă…” Interviu cu părintele Hrisostom Filipescu (partea I)

A consemnat Daniela Palade TEODORESCU

Discursurile inspirate, documentate și pline de har ale părintelui Hrisostom Filipescu, egumen la Schitul Sfânta Maria Magdalena din Țibucani, aduc lumină în cele mai neîncrezătoare și cârcotașe minți și emoție în cele mai tulburate și împietrite suflete.

Multa lui știință de carte, împletită cu iubirea și smerenia, îl fac să vibreze în rezonanță cu trăirile omului contemporan. Află care sunt acestea în interviul pe care părintele ni l-a acordat în Postul Adormirii Maicii Domnului.

Citește și...

Marius Elisei nu și-a căutat fiica de Crăciun. Oana Roman rupe tăcerea. „Nu i-a dat niciun mesaj. A plâns foarte tare'

Imagini noi cu băiețelul lui Theo Rose și al lui Anghel Damian. Ce au observat fanii la Sasha, care are un an și jumătate: „Ce frumos!'

Schitul Țibucani

Ca foarte multă lume, şi eu am aflat de Părintele Hrisostom Filipescu mai întâi pe pagina personală de Facebook, această agora atât de controversată, dar cu o forţă de penetrare şi convingere uriaşe. Apoi am avut surpriza să aflu că părintele este călugăr la Schitul Sfânta Maria Magdalena din Țibucani, județul Neamț, locul în care am copilărit. În locul schitului izolat și destul de părăginit din amintirile mele, am descoperit un loc înfloritor (la propriu!), îngrijit și plin de lume care vine să asiste la slujbe sau să stea de vorbă cu părintele Hrisostom.

Sunt tineri de tot felul, adolescenți în derivă, intelectuali mai mult sau mai puțin sceptici, care găsesc acolo înțelegere, compasiune autentică, răspunsuri la întrebări grele și alinare. Fără nici o aluzie la vreo pedeapsă divină ori alte amenințări anacronice care pe unii creștini i-ar putea pune pe fugă.

Mașini din toată țara se înghesuie tot mai multe în jurul schitului pentru că un călugăr cu adevărat luminat vorbește pe sufletul omului de azi. Pentru nevoile lui, pentru suferințele pe care ritmul vieții de azi le aduce la pachet cu modernitatea. Iar părintele face acest lucru cu o pricepere şi naturaleţe de excelent comunicator.

Citește și...

Avantajele pe care ţi le oferă propria trusă de scule în casă și în curte

Imagini noi cu băiețelul lui Theo Rose și al lui Anghel Damian. Ce au observat fanii la Sasha, care are un an și jumătate: „Ce frumos!'

Nu întâmplător, el poartă numele Sfântului Ioan Hrisostom, supranumit 'Gură de Aur', ocrotitorul celor care se exprimă în public. Iar dacă publicul se mută pe Facebook, atunci și părintele vine acolo.

Părinte Hrisostom Filipescu, v-ați ales un nume de monah care e în deplină concordanță cu misiunea dvs duhovnicească – « Gură de Aur ». Predicile dvs duminicale şi din zilele de sărbătoare sunt adevărate tablete de înţelepciune, « gînduri care ţi se aşază în inimă », care au darul de a pătrunde în cele mai tăbăcite suflete şi în cele mai sceptice minţi. Discursul Sfinţiei Voastre vorbeşte despre un Dumnezeu al omului contemporan, cu frământări specifice. Ce vă inspiră în acest discurs?

Bucurie, suflet drag!

Am fost tuns în monahism în data de 11 august 2011, la Mănăstirea Secu, de către Preasfințitul Părinte Timotei Prahoveanul, Episcop Vicar al Arhiepiscopiei Bucureștilor – în vremea aceea exarh cultural al Arhiepiscopiei Iașilor. A fost cel care mi-a dirijat condeiul de la poezii spre cronici și portrete în cuvinte ale chipurilor de monahi îmbunătățiți duhovnicește. M-a îndemnat cu multă dragoste să scriu și să studiez.

Același îndemn părintesc l-am primit de curând și de la Preasfințitul Părinte Calinic Botoșăneanul, Episcop Vicar al Arhiepiscopiei Iașilor.

Din darul lui Dumnezeu, mi-am așezat la inimă pilda viețuirii Sfântului Ioan Hrisostom (Gură de Aur) al cărui nume, cu nevrednicie, îl port. Remarcabil teolog, neegalat în exegeza Sfintei Scripturi, neîntrecut predicator și un arhipăstor exemplar, Sfântul Ioan a fost numit  ambasador al săracilor datorită milosteniei pe care o făcea; și Gură de Aur pentru cuvintele pline de înțelepciune pe care le revărsa asupra credincioșilor, în scris sau în predicile rostite în Antiohia și apoi în Constantinopol.

Opera sa conţine tratate, omilii, cateheze, comentarii biblice, cuvântări, epistole, precum şi cărţi de cult, dintre care cea mai cunoscută este Slujba Sfintei Liturghii, cea mai celebrată pe parcursul anului bisericesc în Biserica Ortodoxă Universală.

Am învățat de la Sfântul Ioan că Iubirea este esențială, ea fiind virtutea care îl face pe om asemenea lui Dumnezeu, care este iubire. Iubirea față de Dumnezeu trebuie completată și cu iubire față de aproape, iubire ce se caracterizează prin milostenie. Să nu uităm că Sfântul  Ioan Hrisostom este ocrotitorul  celor care trebuie să se exprime în public (oratori, prezentatori, conferențiari etc.).

Îmi doresc să fiu un ambasador al iubirii necondiționate, deoarece lumea este însetată de dragoste. Îmi este bine când știu că ție, suflete, îți este bine,  oriunde ai fi! Iar plânsul tău mă doare… Te duc în inima mea, ia-mă și tu în a ta și va fi sărbătoare pe pământ și în cer!

Ne întâlnim în spațiul virtual și ne invităm în spațiul real…

Ca foarte multă lume, şi eu am auzit de Sfintia Voastră, mai întâi pe pagina personală de Facebook, această agora atât de controversată, dar cu o forţă de penetrare şi convingere uriaşe. Sunt sincer convinsă că aţi ales inspirat acest canal de comunicare pentru a ajunge la mintea şi sufletul unor oameni care au nevoie de Cuvântul lui Dumnezeu, adaptat la ritmul şi specificul vieţii de azi.

Cei care vă citesc mesajele sunt cuceriţi de vorbele de duh, apoi vă caută direct la schit. Aveţi o comunitate impresionantă care vă urmăreşte și vă urmează. Păstorul îşi adună turma şi în comunitatea virtuală acum. E un răspuns firesc la risipirea şi la alienarea omului contemporan?

Prezența Bisericii în spațiul on-line este o mărturie că Biserica este un organism viu care adaptează limbajul și mesajul la modul de viață al omului contemporan, fără să usuce rădăcinile din care își ia seva. Un bun instrument de pastorație modernă, fără să înlocuiască sau să relativizeze importanța și semnificația unor slujbe.

La nivel de parohii, cele mai frecvente forme de comunicare electronică sunt site-urile și blog-urile proprii unde găsim informații utile despre programul slujbelor, galerie foto, date de contact, cuvinte de învățătură, intensificând astfel activitatea sa sacerdotală, educativă și administrativă.

Dacă majoritatea tinerilor sunt prezenți pe rețelele de socializare este important să venim în întâmpinarea lor și să le oferim alternative. Tinerii pot să Îl descopere pe Mântuitorul Iisus Hristos în inimile lor, printr-o tabără de exemplu anunțată în mediul on-line, atunci când caută un ideal sănătos în viaţă, și apoi să simtă lumina, pacea şi iubirea lui Hristos ca fiind conţinutul esențial al vieţii creştine…

Am apreciat, de exemplu, la o biserică soră o modalitate concretă de a sărbători Ziua Tuturor Sfinţilor, îndemnând să schimbe imaginea fiecăruia de profil cu imaginea sfântului pe care îl îndrăgesc, îmbogățindu-și cunoşţintele despre mărturisitorii din întreaga lume şi să își găsească propriul tovarăş de călătorie pe drumul vieții…

Dacă nu era Facebook nu ne găseam. Sau nu am fi putut să ne bucurăm de o conferință a părintelui Constantin Necula sau de o știre din viața Bisericii de pe pagina Basilica a Patriarhiei Române. Sau o fotografie dintr-un pelerinaj, ori un gând al unui om de cultură. Sunt o mulțime de lucruri frumoase acolo. Depinde de fiecare dacă vrea să fie albină sau muscă…

Pentru mine, Facebook înseamnă misiune, comunicare rapidă și metodă modernă de pastorație

Nu sunteţi singura faţă bisericească din România care a devenit « virală » în reţelele de socializare. E un fenomen care creşte exponenţial în ultima perioadă, dovadă a unei nevoi umane uriaşe de a se conecta la spiritualitate. Doar că altfel. Cum comentaţi acest fenomen unic ?

Da, este o frumoasă provocare. Poate fi o formă modernă de evanghelizare a popoarelor pe temeiul lăsat de Hristos: „Mergeţi în toată lumea şi propovăduiţi Evanghelia la toată făptura.” (Marcu 11, 15)

Oamenii se simt singuri și rețelele de socializare oferă alternative. Recomandarea de a fi prezenți în mod sănătos în rețelele de socializare pentru întâlnirea cu omul de astăzi a oferit printr-un comunicat, nu demult, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel care este foarte ancorat la provocările societății contemporane.

Prin rețelele de socializare nu doar ne cunoaștem reciproc tradițiile din diferite comunități de credință, dar și putem comunica mai eficient ajungând acolo unde se află omul de astăzi. Mă bucur că sunt prezente nume sonore în peisajul virtual din spațiul Bisericii, cu o bogată activitate pastoral-misionară: părintele Constantin Necula, părintele Ciprian Grădinaru, părintele Vasile Antonie, părintele Eugen Tănăsescu, părintele Daniil Iacsa, părintele Ioan Danci, părintele Savatie Baștovoi, preot Alexandru Barna, părintele Petru Pruteanu și alții.

Pentru mine, Facebook înseamnă misiune, comunicare rapidă și metodă modernă de pastorație. Nu doar dai copy-paste la citate din Sfânta Scriptură, ci te oferi pe tine însuți prin întrebări și dialog despre dragoste, adevăr și căile vieții. Ne întâlnim în spațiul virtual și ne invităm în spațiul real…

A nu recunoaște o suferință, înseamnă a perpetua acea suferință

Formaţia Dvs este și cea de psiholog, fapt care îşi pune o amprentă unică în abordarea Sfinţiei Voastre, ca teolog, duhovnic, monah. Ce aduce special această formaţie profesională, în combinaţie cu cea de teolog?

Mulțumesc Bunului Dumnezeu pentru toți oamenii minunați pe care mi-i scoate pe Cale! Milostivirea lui Dumnezeu nu are granițe sau distanțe. Ca psiholog clinician reușesc să fac un diagnostic diferențial al bolilor modernității, ca psihoterapeut sistemic de cuplu și familie înțeleg homeostazia familiei, granițele, lupta de putere, alianțele.

Chiar mă întreba cineva cum de pot vedea de deasupra, ca observator complexitatea familiei, nefiind căsătorit, ci monah. I-am răspuns că sunt duhovnic și iau contact cu temperatura emoțională a familiei mult mai intens ca un căsătorit, având o paletă diversă, o cazuistică complexă…  Iar ca duhovnic îl așez pe om în brațele lui Hristos și îl susțin să rămână pe Cale.

Suferința umană are atât o componentă fizică, dar și una psihică, sufletească. Adeseori dăm atenție doar durerilor fizice (medicale, biologice) și nu și celor psihice (nedreptate, pierderea cuiva drag, abandon, invidie, gelozie, dependențe, respingeri, doliu). A nu recunoaște o suferință, înseamnă a perpetua acea suferință. Iar durerea negată, reprimată, devine rană, boală…

Icoana Sfintei Maria Magdalena

Sunteţi unul dintre foarte puţinii preoţi care în predicile sale vorbeşte despre forţa constelaţiilor familiale, despre psihologie transgeneraţională – concepte care au mare căutare acum printre cei care se străduiesc să se înţeleagă mai bine prin prisma familiei, a strămoşilor.

De fapt, fondatorul constelaţiilor familiale e tot un preot, Bart Hellinger, care după ani de experienţă ca duhovnic, a pus cap la cap experienţa acumulată şi a realizat că familia are o influenţă covârşitoare în evoluţia spirituală a fiecărei persoane. Cum vă ajută pe Dvs aceste concepte în înţelegerea şi desţelenirea complexelor suferinţe umane ale omului contemporan?

Sunt un susținător al dialogului dintre știință și religie și consider că cele două nu sunt într-o luptă de putere, ci într-o lucrare comună pentru creșterea calității vieții. Omul contemporan este suspus provocărilor. Să nu uităm că Bucuria lui Dumnezeu este iertarea! Cea mai bună pastilă pentru societate este familia.

Dacă resuscităm familia, avem o societate sănătoasă. Rănile emoționale, neglijența se produc în familie. Sub ochii noștri acum în familie se formează preotul de mâine, medicul de mâine, profesorul de mâine, brutarul de mâine. Și mâine nu avem dreptul să ne plângem că nu am fost atenți, prezenți astăzi.

E important să ne cunoaștem arborele genealogic și să înțelegem povestea neamului nostru și lecțiile de viață de acolo. Cum au iubit bărbații din neamul meu? Dar femeile? Ce povești de iubire au fost interzise? Ce autoritate exterioară le-a înecat? Cine nu și-a încheiat misiunea? Cine s-a sinucis? Ce sarcini au fost ascunse? Dar avorturi? Dacă acele suflete ar avea glas ce ar spune?…

Au nevoie de identitate, de iubire, de recunoaștere. Poate bunica nu te-a recunoscut pentru gestul pe care l-ai făcut, dar eu te iubesc, te binecuvântez, te recunosc că faci parte din neamul meu și mă rog Domnului să îți găsești liniștea. Binecuvântează-mă de acolo! Vreau să trăiesc povestea mea de viață, nu povestea bunicului, unchiului, tatălui etc.

Spunem cuiva astăzi „te iubesc”, iar mâine rostim „te iubesc” altcuiva. Nu mai descoperim sufletul celuilalt, ci doar trupul. Să ne armonizăm sufletele înaintea trupurilor. Să dăruim copiilor noștri iubire și nu răni. Ar fi trist să fim nevoiți să vindecăm pe copii de copilărie.

„Dumnezeu este iubire și Acolo ne cheamă Domnul cu toate păcatele noastre… Iar iubirea nu rabdă să piară nici măcar un suflet”, ne învață Sfântul Siluan Athonitul.

VA URMA

Citește și partea a doua a interviului cu părintele Hrisostom Filipescu

Foto: www.facebook.com/hrisostom.filipescu si Daniela Palade Teodorescu pentru avantaje.ro

Teo Trandafir, dezamăgită de Dani Oțil, după ce a ignorat-o la un eveniment: „Nu cred că mă place foarte tare'

Citește și următorul articol:

Papa Francisc, afirmații memorabile despre femei