“Depinde de fiecare dacă vrea să fie albină sau muscă…” Interviu cu părintele Hrisostom Filipescu (partea I)

A consemnat Daniela Palade TEODORESCU

Discursurile inspirate, documentate și pline de har ale părintelui Hrisostom Filipescu, egumen la Schitul Sfânta Maria Magdalena din Țibucani, aduc lumină în cele mai neîncrezătoare și cârcotașe minți și emoție în cele mai tulburate și împietrite suflete.

Multa lui știință de carte, împletită cu iubirea și smerenia, îl fac să vibreze în rezonanță cu trăirile omului contemporan. Află care sunt acestea în interviul pe care părintele ni l-a acordat în Postul Adormirii Maicii Domnului.

Parintele Hrisostom

A nu recunoaște o suferință, înseamnă a perpetua acea suferință

Formaţia Dvs este și cea de psiholog, fapt care îşi pune o amprentă unică în abordarea Sfinţiei Voastre, ca teolog, duhovnic, monah. Ce aduce special această formaţie profesională, în combinaţie cu cea de teolog?

Mulțumesc Bunului Dumnezeu pentru toți oamenii minunați pe care mi-i scoate pe Cale! Milostivirea lui Dumnezeu nu are granițe sau distanțe. Ca psiholog clinician reușesc să fac un diagnostic diferențial al bolilor modernității, ca psihoterapeut sistemic de cuplu și familie înțeleg homeostazia familiei, granițele, lupta de putere, alianțele.

Chiar mă întreba cineva cum de pot vedea de deasupra, ca observator complexitatea familiei, nefiind căsătorit, ci monah. I-am răspuns că sunt duhovnic și iau contact cu temperatura emoțională a familiei mult mai intens ca un căsătorit, având o paletă diversă, o cazuistică complexă…  Iar ca duhovnic îl așez pe om în brațele lui Hristos și îl susțin să rămână pe Cale.

Suferința umană are atât o componentă fizică, dar și una psihică, sufletească. Adeseori dăm atenție doar durerilor fizice (medicale, biologice) și nu și celor psihice (nedreptate, pierderea cuiva drag, abandon, invidie, gelozie, dependențe, respingeri, doliu). A nu recunoaște o suferință, înseamnă a perpetua acea suferință. Iar durerea negată, reprimată, devine rană, boală…

[caption id="attachment_316491" align="aligncenter" width="586"]Sf Maria Magdalena Icoana Sfintei Maria Magdalena

Sunteţi unul dintre foarte puţinii preoţi care în predicile sale vorbeşte despre forţa constelaţiilor familiale, despre psihologie transgeneraţională – concepte care au mare căutare acum printre cei care se străduiesc să se înţeleagă mai bine prin prisma familiei, a strămoşilor.

De fapt, fondatorul constelaţiilor familiale e tot un preot, Bart Hellinger, care după ani de experienţă ca duhovnic, a pus cap la cap experienţa acumulată şi a realizat că familia are o influenţă covârşitoare în evoluţia spirituală a fiecărei persoane. Cum vă ajută pe Dvs aceste concepte în înţelegerea şi desţelenirea complexelor suferinţe umane ale omului contemporan?

Sunt un susținător al dialogului dintre știință și religie și consider că cele două nu sunt într-o luptă de putere, ci într-o lucrare comună pentru creșterea calității vieții. Omul contemporan este suspus provocărilor. Să nu uităm că Bucuria lui Dumnezeu este iertarea! Cea mai bună pastilă pentru societate este familia.

Dacă resuscităm familia, avem o societate sănătoasă. Rănile emoționale, neglijența se produc în familie. Sub ochii noștri acum în familie se formează preotul de mâine, medicul de mâine, profesorul de mâine, brutarul de mâine. Și mâine nu avem dreptul să ne plângem că nu am fost atenți, prezenți astăzi.

E important să ne cunoaștem arborele genealogic și să înțelegem povestea neamului nostru și lecțiile de viață de acolo. Cum au iubit bărbații din neamul meu? Dar femeile? Ce povești de iubire au fost interzise? Ce autoritate exterioară le-a înecat? Cine nu și-a încheiat misiunea? Cine s-a sinucis? Ce sarcini au fost ascunse? Dar avorturi? Dacă acele suflete ar avea glas ce ar spune?…

Au nevoie de identitate, de iubire, de recunoaștere. Poate bunica nu te-a recunoscut pentru gestul pe care l-ai făcut, dar eu te iubesc, te binecuvântez, te recunosc că faci parte din neamul meu și mă rog Domnului să îți găsești liniștea. Binecuvântează-mă de acolo! Vreau să trăiesc povestea mea de viață, nu povestea bunicului, unchiului, tatălui etc.

Spunem cuiva astăzi „te iubesc”, iar mâine rostim „te iubesc” altcuiva. Nu mai descoperim sufletul celuilalt, ci doar trupul. Să ne armonizăm sufletele înaintea trupurilor. Să dăruim copiilor noștri iubire și nu răni. Ar fi trist să fim nevoiți să vindecăm pe copii de copilărie.

„Dumnezeu este iubire și Acolo ne cheamă Domnul cu toate păcatele noastre… Iar iubirea nu rabdă să piară nici măcar un suflet”, ne învață Sfântul Siluan Athonitul.

VA URMA

Citește și partea a doua a interviului cu părintele Hrisostom Filipescu

Foto: www.facebook.com/hrisostom.filipescu si Daniela Palade Teodorescu pentru avantaje.ro

Urmăreşte cel mai nou VIDEO incărcat pe avantaje.ro

Citeste continuarea pe pagina urmatoare: 1 2 3

Recomandari
Publicitate
substantial.ro
Libertatea
CSID
Descopera.ro
Life.ro
Retete
Baby
Doctorul Zilei
VIVA!
ELLE
Diva Hair
Sfatul medicului
Sfatul parintilor
TV Mania
Shtiu.ro
Mai multe din Spiritualitate