„Depinde de fiecare dacă vrea să fie albină sau muscă… ” Interviu cu părintele Hrisostom Filipescu (partea a II-a)

Discursurile inspirate, documentate și pline de har ale părintelui Hrisostom Filipescu, egumen la Schitul Sfânta Maria Magdalena din Țibucani, aduc lumină în cele mai neîncrezătoare și cârcotașe minți și emoție în cele mai tulburate și împietrite suflete.

Multa lui știință de carte, împletită cu iubirea și smerenia, îl fac să vibreze în rezonanță cu trăirile omului contemporan. Află care sunt acestea în interviul pe care părintele ni l-a acordat în Postul Adormirii Maicii Domnului.

Femeia este zâmbetul lui Dumnezeu pe Pământ

Părinte, eu lucrez pentru o revistă dedicată femeilor. Am remarcat că în predicile Dvs. vorbiţi foarte mult despre rolul femeii în lume. Multe femei, de toate vârstele şi statutele sociale, vă caută şi vă cer îndrumare. De, altfel, schitul pe care îl păstoriţi este unul dintre foarte puţinele care au hramul Sfintei Maria Magdalena. Vă inspiră cumva această apartenenţă spirituală în misiunea Dvs?

Citește și...

Adriana Bahmuțeanu face apel după ce instanța a refuzat să îi dea copiii. Ce se întâmplă cu Maximus și Eduard: „Mergem la atac'

Sarmale după rețeta lui Chef Sorin Bontea. Ce ingredient secret folosește

Femeia este superioară bărbatului deoarece naște prunci. Ea este Mamă în primul rând, iar modelul suprem rămâne Maica Domnului. Să nu își uite condiția de mamă, să nu își îngroape maternitatea și feminitatea pentru că acolo mustește viața care, dacă este reprimată, ne vom răni ca societate. Femeia este mamă, soție, prietenă și partener de mântuire, este zâmbetul lui Dumnezeu pe pământ. Femeia este și soție, iar prin rolul ei echilibrează homeostazia familiei. Mama este purtătoare de mir, de sfințenie în casă, de sensibilitate, de puritate.

Să fim atenți să nu facem proiecții în copii: să realizeze ei ce nu am reușit noi să realizăm. Dacă eu am vrut să fiu medic și am reușit să fiu doar asistent medical, copilul meu musai trebuie să fie medic! Unde scrie asta? Poate el vrea să fie arhitect.

Revenind la întrebarea dumneavoastră, pentru mine Sfânta Mironosiță Maria Magdalena este un exemplu de fidelitate atât în răstignire cât și în înviere. La fel și celelalte femei mironosițe din preajma lui Hristos: Suzana, Ioana, Maria – mama lui Cleopa. Maria Magdalena a fost împreună cu Hristos în timpul predicilor Lui, a fost martoră la moartea și Învierea Sa și a răspândit Porunca Iubirii, fiind prima persoană care a susținut că Hristos a înviat!

Stăm singuri adeseori, dar nu stăm cu noi înșine

La recenta Dvs predică aţi pornit de la nevoia omului de a se admira zilnic în oglindă, de a se aranja şi de a se înfrumuseţa. Foarte subtil şi diplomat aţi ajuns la nevoia, mult mai puţin exprimată, de a ne contempla şi din punct de vedere spiritual. Cam aşa procedăm şi noi cu cititoarele noastre – le captăm interesul cu recomandări legate de frumuseţea şi îngrijirea exterioară, pentru ca apoi, treptat, să ajungem şi la frumuseţea interioară, la cultivarea spirituală.

Citește și...

Cadouri care vorbesc despre eleganță: Pachetele promoționale de pe Notino.ro

Sarmale după rețeta lui Chef Sorin Bontea. Ce ingredient secret folosește

Oamenii vă ascultă îndrumările tocmai pentru că nu intraţi cu bocancii în sufletul lor, fără a-i ameninţa cu pedeapsa divină, ci ştiţi să le vorbiţi pe limba şi nevoile lor, captându-le treptat interesul, atrăgându-i cu blândeţe în procesul de evoluţie spirituală. Şi faceţi acest lucru cu o pricepere şi naturaleţe de excelent comunicator. Cum reuşiţi?

Sufletul este unitatea cu care se măsoară oamenii… În loc să ne băgăm nasul în treburile altora, mai bine scormonim într-o carte sau la noi în suflet, în minte, în inimă să facem curat. Stăm singuri adeseori, dar nu stăm cu noi înșine. Nu sondăm în noi, nu facem puțină arheologie interioară să vedem ce e acolo.

Așa cum stăm cu trupul în fața oglinzii și avem grijă de el și nu ieșim oricum nu casă, la fel ar trebui să ne așezăm în fiecare dimineață și seara cu sufletul în fața oglinzii și să îl îngrijim. Iar cea mai fidelă oglindă a sufletului este icoana! Cine tace în fața unei icoane îi vine să se roage și cine se roagă simte nevoia să tacă, să se retragă din zgomotul lumii din când în când.

Faceți acest exercițiu în care o dată pe săptămână să vă retrageți din zgomotul lumii exterioare care tulbură liniștea interioară. Fără muzică, fără internet, fără telefon, fără televizor, doar cu oamenii și cu natura. Prea multă informație creează dezordine în sistem. Și asta o demonstrează și fizica cuantică. Preluăm multă informație, dar nu o putem prelucra pe toată. Cine receptează mult, reflectează puțin….

Fiind foarte pasionat de neuroștiințe, vă mărturisesc că spiritualitatea se recunoaște în activitatea cerebrală ca fiind distinctă de judecățile obișnuite. Orice informație creează un flux de date în conștiință. Un mistic se simte legat și de o piatră. Nu lasă nimic în afara lui neiubit…

Nu orice jertfă este bineplăcută înaintea lui Dumnezeu. Și diavolul are martirii lui

Sunteţi unul dintre puţinii preoţi care abordează curajos fenomenul violenţei domestice, al abuzurilor emoţionale, sociale şi de tot felul. Care este mesajul Dvs. către victimele acestui flagel? Cum e să constaţi că cel mai cumplit agresor al vieţii tale este cel care ar trebui să îţi fie cel mai important sprijin?

Iubirea nu are nevoie de timp. Ori este, ori nu este! Însă e  e nevoie de timp când vrei să te obișnuiești cu ideea că iubești. Iubirea înseamnă „o dată pentru totdeauna'. Iubirea se cuvine să fie sursă de fericire, de vitaminizare, nu de suferință și decepție. Dar sunt și situații în care violența domestică face victime. Nu orice jertfă este bineplăcută înaintea lui Dumnezeu. Și diavolul are martirii lui.

E nevoie să înțelegem dacă suntem într-o poveste de iubire bazată pe creație sau pe supraviețuire emoțională în care ne lingem rănile unul altuia. Atașament bolnăvicios, toxic sau dragoste? Triunghiul codependenței (victimă – călău – salvator) este cel mai des întâlnit în ultima perioadă. Uneori să păstrezi doare mai tare decât să renunți… Nu fugi de emoțiile tale. Mai bine invită-le lângă tine și vezi ce au să-ți spună…

Nimeni nu ne face rău așa cum ne facem noi înșine

Vă aud deseori vorbind despre bolile trupului ca fiind somatizări ale suferinţelor emoţionale, ale traumelor şi abuzurilor de tot felul. Cancerul, de pildă, a devenit atât de des întâlnit, încât aproape că nu e familie care să nu aibă pe cineva drag bolnav. Ce le spuneţi pacienţilor, ce le spuneţi aparţinătorilor? Unde să căutăm resursele de înţelegere şi vindecare a acestei boli?

Adeseori, bolile sunt țipătul corpului că facem ceva ce ne face rău (comportamente, gânduri, emoții). Corpul pune la vedere ceea ce facem noi în ascuns și cum dăm cu noi de pământ. Nimeni nu ne face rău așa cum ne facem noi înșine.

Trăim disfuncțional în gândurile noastre negative, în neiertări, în ură, furie, invidie, gelozie, agresivitate și ne îmbolnăvim. Psihic, fizic, emoțional. Vrem să ne fie mai bine, dar nu facem nimic. Trăiește viața cât mai frumos, fiecare secundă din ea contează! Zâmbește, râzi, plângi, bucură-te, îmbrățișează, ascultă-ți sufletul, toate au un rost pe lume!

Să nu uităm faptul că nu experiențele ne schimbă, ci învățătura pe care o tragem prin reflecție, capacitatea noastră de a reflecta la ceea ce am trăit. Că poți să faci cancer, apoi ești operat, urmează terapie, te echilibrezi emoțional, psihologic și spiritual, dar după ceva timp ai uitat și revii la stilul vechi de viață. Și iar e nevoie să țipe corpul? De ce omul se trezește doar în suferință?

Preotul, psihologul și medicul trebuie să fie colegi, nu concurenți

La fel de des vă aud vorbind şi despre un alt flagel al secolului, depresia. Cu toate manifestările şi formele ei. Cum vede teologul-psiholog acest fenomen, tot mai des întâlnit chiar şi în rândul copiilor şi adolescenţilor?

Trăim vremuri în care preotul, psihologul și medicul (psihiatrul, oncologul) trebuie să fie colegi, nu concurenți. Sunt multe cazuri în care un domeniu vine în slujba celuilalt, și-l completează spre binele omului.

Să fim atenți ca omul să nu devină un bun de consum utilizat și apoi aruncat. Adeseori depresia are la bază o criză spirituală și nu neapărat una chimică, organică. Depinde de la caz la caz.

Dacă nu este un dezechilibru al neurotransmițătorilor este important să intrăm într-un program duhovnicesc de recunoștință: Nu-mi ajung zilele să-I mulțumesc lui Dumnezeu. Nu-I mai cer nimic, doar mă minunez și Îi mulțumesc din toată inima pentru toate! Slavă Ție, Doamne! Îți mulțumesc, Doamne, pentru apă, pentru pâine, pentru aer, pentru căldură, pentru viață, pentru sănătate, pentru că m-ai trezit dimineață, pentru că m-ai adormit aseară, pentru cele arătate și pentru cele nearătate, pentru că ne dai vreme de pocăință, pentru oamenii pe care ni-i scoți pe Cale, pentru toate pe care le știm și pe care nu le știm!

Bucurați-vă de tot ceea ce vă înconjoară! Cea mai frumoasă poveste de viață este a ta! Bucură-te, ești o minune, omule! Fă pe cineva să zâmbească astăzi. Oferă o îmbrățișare. Sună persoana aceea pe care vrei să o suni de mult. Scrie o scrisoare sau un e-mail. Uită-te în oglindă și iartă-te! Atunci era valabil, Acum nu mai e valabil gândul. Acum e altceva!

Părinte, sunt din ce în ce mai mulţi preoţi şi monahi, cu educaţie complexă, care îmbină teologia cu psihologia, cu matematica, medicina, filosofia, fizica. Discursul lor teologic este unul foarte complex, cu implicaţii profunde şi care ating mai cu seamă intelectualul reticent, confuz, foarte sceptic la valorile religioase ori chiar ateu. Cât de necesară şi eficientă este o astfel de abordare?

Domnul știe! Pentru fiecare om există o bucățică de cer pe pământ….

Duminica fără internet, duminica în familie!

Ce şi cum le-aţi vorbi copiilor din şcoli care spun, în majoritate, că se plictisesc la orele de religie?

Le-aș asculta tăcerea lor, suspinul, glasul inimii. Hristos nu se bagă pe gât cu forța într-un limbaj de lemn, ci Hristos se simte din lucrurile mici. Cred că e nevoie să învățăm mai întâi alfabetul iubirii, al iertării, al bunului simț. Invitație la o întâlnire personală cu Hristos. Credința se predică mai întâi prin exemplul personal și apoi prin cuvânt. Să ne gândim fiecare ce facem cu viața noastră! Eu aș propune o campanie de genul: Duminica fără internet, duminica în familie! Și vom avea ce povesti la ora de religie fără să ne plictisim…

Copilul de astăzi absorbit de tabletă este același copil care se refugia în lectură când părinții se certau sau nu se puteau conecta emoțional la membrii familiei. Așa că nu poți lua ceva, fără a da altceva la schimb. Te întrerup de la stat pe internet pentru că te invit în parcul de distracții. Avem nevoie de alternative, nu să ne plângem nefăcând ceva în loc. Bogățiile omului sunt amintirile frumoase din inima lui…

Mai mult ca niciodată să ne rugăm pentru pace! Iar pacea începe din interior…

Vorbiţi atât de des despre divorţul dintre minte şi suflet – marea problemă a fiecăruia dintre noi, marea alienare a omului modern. În contrapartidă, propuneţi imaginea, atât de plastică, a cununiei între minte şi suflet pentru fiecare persoană. Cum e posibilă realizarea acestei fuziuni?

Când mintea învață să tacă, bucuria și frumusețea își află locul. Acordă-ți un moment de liniște. Redu viteza și gustă viața! Dacă în inimă este pace, în lume este pace. Stai acasă, inimă, și odihnește-te…

Cea mai proastă decizie este cea pe care nu ai luat-o niciodată. Și câte ai ascuns prin suflet! E magic sa te întâlnești cu tine și să îți spui ce nu ți-ai spus niciodată. Și apoi să te contempli în tăcere… Mai mult ca niciodată să ne rugăm pentru pace! Iar pacea începe din interior…

Multe dintre femeile care ne citesc sunt dintre cele care, după o încercare grea a vieţii – o boală grea, o pierdere a cuiva drag, o cumpănă – se redefinesc, îşi redescoperă resurse interioare pe care nu le-ar fi bănuit, iar apoi aleg să se implice voluntar în ajutorarea semenilor care trec prin experienţe asemănătoare de viaţă. 

Sunt supravieţuitoare ale unor boli grele, ale unor pierderi uriaşe în plan sufletesc ori chiar material, care au puterea de a ieşi din starea de victimă şi de a considera încercările vieţii nu ca pe o pedeapsă divină, ci  ca pe lecţii necesare de evoluţie spirituală.

Sunt persoane care ies din paradigma lui „De ce eu, Doamne?!' şi accepta provocarea lui „De ce nu eu?!' Sunt femei care, având mentori  ca Sfinţia Voastră, reuşesc să îşi transforme crucea de dus în spate într-o coroană de pus pe cap. Şi care reuşesc prin puterea exemplului, să inspire şi alte femei aflate în situaţii similare să îşi găsească liniştea, seninătatea, vocaţia. Pentru ele, aveţi un gând „de lăsat în inimă'?

Sfințenia înseamnă bucurie în Hristos. Sănătatea, bucuria sunt daruri pe care le-am primit de la Dumnezeu și se cuvine să învățăm să împărtășim bucuria cu ceilalți. În orice eveniment în viață este bine să mă întreb: Ce am eu de învățat de aici? Ce am de iubit? Ce am de iertat? Fără „de ce'-ul care ne sufocă!

Lucrurile nu sunt atât de negre cum par la început. Orice lucru putea fi și mai rău. Vă recomand să lecturați „Pollyanna – Taina mulțumirii” de Eleanor H. Porter și „Micul Prinț” de Antoine de Saint-Exupery pentru a vă conecta mereu la starea de mulțumire!

Dar pentru femeile care nu îşi găsesc rostul şi sensul în viaţă? Care rătăcesc în paradigma lui „a avea', în detrimentul lui „a fi'? Care acceptă să fie întreţinute, dependente financiar, abuzate, şi care rămân mereu în situaţia de victimă?

O victimă rămâne o victimă atât timp cât joacă rolul acesteia! Până nu schimbăm și conștientizăm rolurile, întrebările, gândurile, valorile, comportamentele, nu se va schimba nimic.

Mi-ar plăcea, ca la final, să ne împărtăşiţi câteva repere din viaţa Sfinţiei Voastre care să ne inspire şi să ne fie de folos.

De fiecare dată când ne întâlnim învățăm să iubim. Zi de zi, învăț să iubesc până la cer şi înapoi. Cu Dumnezeu în inimă nu te poţi pierde în mulţime. Îmi amintesc un dialog…

– Ce faci părinte?

– Cad și mă ridic.

– De câte ori?

– Până la buza mormântului…

– Și?…

– Și nu divorțez de Hristos!…

Să ne binecuvânteze Dumnezeu pe toți cu ceea ce ne este de folos fiecăruia!

Foto: www.facebook.com/hrisostom.filipescu si Daniela Palade Teodorescu pentru avantaje.ro

Citește și prima parte a interviului cu părintele Hrisostom Filipescu

Sarmale după rețeta lui Chef Sorin Bontea. Ce ingredient secret folosește

Citește și următorul articol:

„Depinde de fiecare dacă vrea să fie albină sau muscă…” Interviu cu părintele Hrisostom Filipescu (partea I)