De ce lasam fostii sa ne mai bantuie gandurile

Hai sa recunoastem: macar o data ne-a trecut prin minte sa incercam reluarea unei relatii cu un fost iubit. Diminetile de duminica in bratele care ne tineau atat de comod psihicul, fac ravagii intr-o inima inca singura. De ce ne intoarcem uneori la trecut?

de Iulia Gherghe

Avem mai jos cateva motive si povestirile unor fete care au reluat vechi relatii. Daca au facut bine sau rau, stabiliti voi.

De dragul amintirii suntem gata sa mai acordam o sansa in numele iubirii. Al iubirii si al sexului ocazional cu o persoana in care avem incredere. Dupa o despartire si toate fazele prin care trecem, in imediata apropiere a momentelor in care i-am urat pentru tot ce ne-au facut, vine momentul in care rememoram mai des amintirile placute.

Acesta este momentul periculos pe care el, daca sta la panda, va sti sa il exploateze. In multe cazuri, nici nu este nevoie de ajutorul lui. Sunt destule femei care isi cersesc momentele de fericire inapoi, pe la usi care nu li se mai deschid…

Ca sa revenim, realitatea nu este tocmai diplomatul perfect, dar este poate cel mai bun prieten pe care il avem si de care, daca am sti sa ascultam, ne-ar da cele mai bune sfaturi… prin prisma obiectivitatii ei, desigur.

Dar cum realitatea este interpretabila, deseori vrem sa vedem doar ceea ce ne dorim si ne fabricam realitati care ne convin. Asa ca ce am evitat sa acceptam, la un moment dat va lovi inzecit. Problemele din trecut exista: el a ramas la fel de egoist, nepriceput sau excesiv de gelos. Si totusi, de ce ne intoarcem la vechile relatii?

Psihologii spun ca…
…o facem atunci cand, de fapt, nu ne despartim niciodata cu adevarat de celalalt.

Mariana Radulescu, psiholog: "Pentru ca, de fapt, nu ne-am despartit niciodata cu adevarat de acel individ. Cand te hotarasti sa rupi relatia, e bine sa-ti acorzi macar cateva luni de pauza totala inaintea unei noi idile. Acest timp este util atat pentru a-ti ventila emotiile si in special pe cele negative (indoieli, regrete, sentimente de vinovatie, vina, mila,etc), cat si pentru a te obisnui cu ideea de a fi complet independenta si bineinteles, gata pentru o noua relatie. Cu un partener nou sau cu cel vechi".

Oamenii nu se schimba. It’s a fact!

Daca vrem sa reluam o legatura care ne-a facut rau la un moment dat, ne asumam riscul de a trece din nou prin tot ce ne-a dus la despartire. Oamenii nu se schimba, iar sperantele ca noi ii putem schimba sau ca, in numele iubirii, cele mai deranjante defecte vor disparea ca prin farmec, sunt in general SF-uri ieftine.

Cristina, de exemplu, una dintre femeile care a crezut ca oricine merita o a doua sansa, a revenit la fostul ei iubit, cel mai bun furnizor de placeri fizice din viata ei. El, fire pasionala, ea, mimoza usor inocenta. O imbrancire care i-a aprins Cristinei instinctele de autoconservare ca un girofar in misiune, i-a spus ca mai poate urma si altceva. Ceva tot a urmat, intr-adevar, dupa impacarea atat de implorata de el: o bataie zdaravana, si un dosar penal. Al lui, desigur. Asta ca sa incheie ceea ce incepuse inaintea despartirii…

 

 

"Ma bate. Dar il iubesc."

Specialistii au numit comportamentul victimelor care se indragostesc de proprii calai, sindromul Stockholm. In termeni simpli, Adela se intorcea cu spor, de fiecare data, la cel care o tortura la propriu. Pentru ca il iubea bolnavicios, dupa cum singura recunostea. Pentru ca era aproape sigura ca nu va mai gasi unul la fel de bun ca el. Sa fie clar: prin "bun" Adela intelegea bogat si frumos. Si daca tot vorbim despre calitati, si gelozia care o invinetea era o calitate.

Sau mai degraba, decurgea dintr-una: iubirea lui pentru ea. In putinele momente in care si ea recunostea ca nu este in regula ce i se intampla, reusea sa se convinga repede insa, ca ea era de vina si deh, cine ar mai fi suportat-o, asa cum o face el? Pana la urma, asta era felul lui de a reactiona: mai…extrovertit. Iar Luiza se intorcea de fiecare data la Bogdan, pentru ca se simtea vinovata.

Nici nu-i gasise inlocuitor si nici nu-i venea sa se desparta de omul care se purta asa frumos cu ea, doar pentru ca nu mai simtea vreo pasiune pentru el. Si la cat i-a fost el alaturi, la cate dovezi de dragoste i-a dat si la ce relatie excelenta are cu familia lui, e pacat sa ii dea cu piciorul. Si nu ca era neaparat de acord cu ce ii impuia capul mama ei, ci se gandea si ea ca la 35 de ani n-o sa-l gaseasca pe Fat-Frumos care sa o ia rapid de nevasta, inainte de a-i suna ceasul biologic a menopauza.

Lene + frica = sex + ex

Practic, ce ne face pe noi sa revenim in bratele unui fost, este un mix periculos de lene si frica. Ne este lene sa repetam exercitiul periculos al increderii, jocul de-a v-ati ascunselea sentimentelor cand relatia este intr-un stadiu incipient. Siguranta este mult mai confortabila si…sigura! Nu mai pazim telefonul si nu mai cautam explicatii de genul: a fost linia ocupata, nu am avut acoperire, nu a avut timp (asta e chiar patetic, un minut se poate gasi oricand!), a patit ceva (posibil, dar mai putin probabil decat "nu a avut chef").

Alegi pana…culegi!

Dupa o anumita varsta, intervine un soi de oboseala in cautarea lui "Mr. Perfect". Iti doresti sa te asezi la casa ta si sa ai caminul la care visai cand erai scolarita si vedeai filme cu happy-end. Aici intervine si primul prag psihologic al femeii, la 30 de ani. Subiect al cartilor lui Balzac, femeia de 30 de ani incepe sa se gandeasca mai serios la familie.

Daca pana atunci si-a "permis" sa zburde, acum vrea sa se aseze. Daca distractia a fost pe primul loc pana la 30, siguranta si linistea oferita de o familie, trece in locul acesteia. Dar in timp, devii si mai pretentioasa din pacate si alegi pana…culegi. Saruti atatia broscoi asteptand sa ajungi si la print, incat ajungi sa il saruti chiar pe regele broscoilor de disperare ca printul nu mai apare…Si ramai langa cel mai raios broscoi, doar pentru ca pare a fi printre ultimii care mai vor sa te sarute…

Cand spunem DA?

Ca tot vorbeam despre extreme, NU trebuie sa raspunzi cu DA de la prima oferta, decat daca simti ca el este alesul. Stim, stim, usor de spus, dar greu de facut! Cum iti dai seama ca EL este ACELA?

Greu de cuprins in cuvinte, insa, in principiu, ai cam face orice de dragul lui si cand te gandesti la tine in viitor, il vezi si pe el alaturi. Se mai pot simti si fluturasi prin stomac, se mai pot pierde priviri tampe prin parbriz, in zarea plina de masini blocate in trafic, dar, ce conteaza, apusul de la capatul lor, e minunat! Simptomele de mai sus, nu sunt obligatorii, iar partea cu probarea prenumelui tau alaturi de numele lui, nici nu se mai pune.

Iar concluzia este ca…

…teama de a ramane singure, ori ne arunca in bratele primului venit, hotarat sa isi imparta numele de familie cu noi, ori varsta ne grabeste decizia, ori teama…ne intoarce la greselile din trecut. In principiu, TEAMA este cuvantul de ordine care ne impinge la actiuni prea putin cugetate. Iar respectul de sine joaca si el un rol foarte important in deciziile pe care o femeie le ia in viata ei.

O femeie care stie cat valoreaza si este sigura de ea, va fi mereu increzatoare ca se poate si mai bine, ca daca barbatul de langa ea nu o mai multumeste, va exista mereu un altul care sa il inlocuiasca pe acesta cu succes, pentru ca multi barbati din lumea asta ar fi fericiti sa o aiba…Si ii va inlocui fara prea multe remuscari, pentru ca se va iubi atat de mult pe sine, incat va alege sa ii fie bine cu orice pret…chiar si cu cel al schimbarii de care se TEM cele mai multe dintre noi.

De ce exista de obicei un raport invers de forte?

Barbatii ne dau lectii importante: detasarea pe care o au cei mai multi intr-o relatie este un adevarat afrodisiac pentru noi. Ne subjuga indiferenta lor, ne mentine indragostite asteptarea unui semn de dragoste din partea lor, iar obtinerea lui este castigarea unei batalii.

Dar "razboiul" continua… Legea echilibrului universal in care unul da mai mult, iar celalalt mai putin, pare a functiona mereu. Cu cat unul va oferi mai mult, cu atat se va simti celalalt ori sufocat si va bate in retragere, ori va fi mai sigur in relatie, deci prea detasat. Cert este ca unul va oferi tot mai mult si mai mult, pana cand va claca unul dintre ei.

Ori cel coplesit de atentie, ori cel care nu va primi suficienta. Sunt si cazuri de reciprocitate, ideale ca echilibru, dar de obicei, femeile sunt cele care stiu sa ofere mai mult, pentru ca ele asteapta mai mult… Cert este ca raportul de forte se poate schimba oricand…

Asa ca, fetelor, nu priviti in urma! Daca ati decis la un moment dat sa lasati ceva in trecut, nu va intoarceti. Viitorul poate aduce ceea ce v-ati dorit mereu. Tineti-va ochii deschisi pentru ce urmeaza, nu pentru a cauta explicatii si solutii trecutului care… a trecut!

Cele mai frecvente motive pentru care ne intoarcem la EI

  • Nostalgia (sau sentimentele confuze inca)
  • Iluzia ca el e va schimba.
  • Dependenta bolnavicioasa dezvoltata fata de un EL
  • Teama unui nou inceput. Ce va fi, cum va fi, cat va fi. Si daca nu va mai fi?
  • Sexul sigur. Stie ce-ti place, stii ce vrea si e un partener alaturi de care mergi mai departe si daca nu aveti prezervativ.
  • Ceasul biologic care ticaie amenintator in fundal.

Autor: Iulia Gherghe

Urmăreşte cel mai nou VIDEO incărcat pe avantaje.ro

Citeste continuarea pe pagina urmatoare: 1 2 3

Recomandari
Libertatea
Publicitate
Huff
VIVA!
Retete
Baby
Sfatul parintilor
Mai multe din Dragoste & Sex