De ce avem nevoie de sare și care este cantitatea optimă pe care trebuie s-o consumăm

De ce avem nevoie de sare

Sarea este, în prezent, unul dintre cei trei mari „inamici' albi, alături de făină și zahăr. Este însă justificată această alăturare? În timp ce unii o aprobă, alții se luptă să arate că sarea nu este vinovată de toate relele care i se atribuie.

Când a trecut sarea de la a fi „aurul alb', atât de necesar în unele zone ale lumii pentru supraviețuire, la inamicul principal al sănătății?

Când s-a transformat din minereul prețios, folosit chiar ca plată a soldaților romani (de la termenul „sale' provine și denumirea de salariu), într-un aliment blamat și făcut vinovat pentru apariția sau agravarea unor afecțiuni serioase, precum bolile cardiace?

De unde această controversă din jurul unui element de care corpul are atât de multă nevoie pentru a funcționa?

De ce avem nevoie de sare. Scurtă lecție de chimie

Corpul are nevoie de sare pentru a funcționa optim. Cum? Prin faptul că sarea stă la baza principalelor mecanisme din organism. Organism care, însă, nu poate produce sare, și atunci caută resurse la exterior, în alimentație.

Citeste si Cum mai poți folosi sarea, altfel decât în bucate

Sarea sau clorura de sodiu (NaCl) se transformă în electroliți după ce este dizolvată în sânge sau în alte fluide ale corpului. Sarea ajută la menținerea echilibrului acid-alcalin din corp și a echilibrului de electroliți care stau la baza funcționării normale a proceselor fiziologice. În plus, contribuie la sinteza hormonilor, la contracțiile musculare, la digestia grăsimilor, la detoxifiere și la funcționarea creierului, iar lista continuă.

Și acum, urmează întrebarea-cheie. Dacă sarea este atât de necesară, de ce ni se recomandă, în mod constant, prudență?

Natural sau procesat?

Moderația în ceea ce privește sarea este legată în mod direct de sarea rafinată și iodată, un produs care se distanțează, din toate punctele de vedere, de sarea „adevărată'. Sarea rafinată este rezultatul unui proces chimic de recristalizare, prin care sunt eliminate celelalte minerale pe care sarea le conține.

În plus, se adaugă aluminiu și agenți de separare, necesari în procesul de deshidratare, care s-a dovedit că pot fi periculoși pentru sănătate. Și, ca și cum toate acestea nu ar fi suficiente, s-a hotărât și adăugarea iodului, prin care s-a dorit combaterea afecțiunilor tiroidiene, fapt de asemenea combătut de experți în nutriție.

Toate acestea, pentru ce? Pentru un produs extrafin și extrastrălucitor, evident mai ușor de folosit decât sarea brută, grunjoasă.

Moderația este cheia

Așadar, problema nu este sarea în sine, sarea aceea veritabilă care se găsește și în minele de sare de la noi, ci în produsul rafinat pe care, ca orice produs rafinat, avem oricum tendința de a-l folosi în exces.

În plus, dacă luăm în considerare faptul că alimentele, și ele, furnizează o cantitate consistentă de sare (untul, brânzeturile, șunca, sosul soia sau cel de roșii, măslinele, caperele, alimentele marinate, în general, mâncărurile procesate au un conținut ridicat de sare adăugată, pentru conservare), vei ajunge singură la concluzia că nici nu trebuie să adaugi prea multă sare în mâncare.

Câtă sare le dăm copiilor?

În primii doi ani de viață ai copiilor, mamele sunt sfătuite să nu adauge sare și zahăr în mâncăruri. Care este explicația acestei recomandări? Dr. Florin Ioan Bălănică explică pe blogul său, www.doctorbalanica.ro, faptul că un nou-născut are nevoie de circa 1 g/zi de sare, cantitate acoperită prin laptele furnizat de mamă.

„Un copil preșcolar, cu vârsta cuprinsă între 1 și 3 ani, are nevoie de aproximativ 1,5 g sare/zi (0,05 g/kilocorp/zi), cantitate acoperită din alimente, fără adaos suplimentar de sare. Un copil cu vârsta între 4 și 6 ani are nevoie de
3 g/zi, cantitate care este încă acoperită din hrana în stare naturală, iar începând de la 7 ani, cantitatea de sare se mărește până la 5-6 g/zi.

Conform Organizației Mondiale a Sănătății, necesarul de clorură de sodiu al unui adult sănătos este acoperit de aceste 5-6 g de sare pe zi. Practic, o linguriță rasă de sare', concluzionează medicul. Iar lingurița aceasta de sare înseamnă o cantitate foarte mică de sare în plus, adăugată în timpul gătitului.

Zahărul, adevăratul inamic

Până acum, lucrurile par a fi clare. Însă nu se opresc aici. Medici precum dr. James DiNicolantonio, autor al cărții „Sarea, mit și realitate. Experții s-au înșelat: consumul de sare nu dăunează sănătății' (tradusă la noi de Lifestyle Publishing), trec chiar și peste diferența dintre natural și rafinat, sugerând că teoria conform căreia sarea în exces este vinovată pentru creșterea tensiunii arteriale este nefondată, și că nu sarea, ci zahărul este cauza afecțiunilor trecute în dreptul sării.

Citeste si Ce trebuie să știi despre consumul de zahăr și apariția cancerului

Autorul, doctor în farmacologie și cercetător în domeniul bolilor cardiovasculare la Institutul Inimii Saint Luke din Kansas City, Missouri, sugerează, de asemenea, că limitarea cantității de sare nu este justificată, întrucât organismul are propriul termostat de reglare a sării.

„Termostatul pentru sare îi semnalizează creierului să caute mai multă sare când avem nevoie pentru satis-facerea nevoilor fiziologice, precum și să se oprească atunci când avem suficientă', spune acesta.

Iar concluzia pe care se bazează, de fapt, întreaga lucrare a cercetătorului este următoarea: „Dacă ai obiceiul să adaugi sare la mâncare, cel mai rău lucru care se poate întâmpla este ca papilele gustative să se obișnuiască cu acel nivel de sărat, dar, chiar dacă se întâmplă să faci exces de sare, știm că rinichii tăi vor reabsorbi o cantitate mai mică. Nu se întâmplă nimic rău'.

Concluzia? În ceea ce privește sarea, există două tabere, ambele cu opinii susținute de studii de specialitate legate de consumul corect de sare. Se pare că nu se poate ajunge la o părere unanimă, așa încât cel mai bine este să înveți să asculți ce îți transmite propriul organism.

Citeste si Făina albă, nocivă pentru sănătatea noastră. Adevăruri șocante

Și asta pentru că există persoane care se încadrează în teoria lui DiNicolantonio, care pot consuma sare în exces, fără ca aceasta să aibă vreun efect negativ, așa cum există și persoane cu sensibilitate la sare, cărora li se recomandă o cantitate mai mică.

Autor: Cătălina Chiricheș

Foto: shutterstock

Urmăreşte cel mai nou VIDEO incărcat pe avantaje.ro
Recomandari
Libertatea
Retete
Baby
Doctorul Zilei
Sfatul parintilor
Mai multe din Sanatate