Dana Viișoreanu, manager Institutul Sânului: Lecție de viață pentru oameni mari

04.04.2020, 17:17 . Actualizat 04.04.2020, 18:51

Am cunoscut oameni mai mereu nemulțumiți de viața lor, vânători neobosiți de umbre și întunecimi, oameni cărora nimic nu le este suficient. Din fericire, Dumnezeu mi-i scoate în cale și pe cei care prin simplul fapt că fac bine celor din jur este o reușită uriașă. Așa e Dana Viișoreanu. Cea care a văzut ani în șir durerea femeilor lovite de o boală cutremurătoare. Dana Viișoreanu este genul acela de om rar care suferă mocnit pentru pierderi, dar o vezi apoi zâmbind cu ochii când boala aceea „ducă-se-pe-pustii' se vindecă prin ajutorul lui Celui de Sus și cu participarea extraordinară a omului ei.

Interviu realizat de Florentina Mușat, redactor șef Avantaje

Cândva, Dana a îngenuncheat în tăcere, fără să știe nimeni, când suferința ei era prea mare și a cerut șoptit, curaj și putere. Nu vorbește despre asta dar a învățat atunci că fericirea nu este ceva abstract. Că ea vine din lucrurile mărunte ce ne alcătuiesc viața, din visele și speranțele pe care le întreținem și le păstrăm, din faptele bune pe care le facem, zilnic, fără să așteptăm ceva în schimb, din dragostea împărtășită și încrederea în familie. Apoi, alături de soțul ei, a înființat Institutul Sânului', centrul medical de elecție împotriva cancerului mamar, un loc unde ajutorul pentru femei se materializează zi de zi în victorii fără preț. Acum, indiferent de problemele pe care le-a traversat, se consideră o femeie fericită. Fără pretenții, fără invidii și răutăți meschine. Un om simplu care își iubește semenii și care, împreună cu soțul ei, a decis să ofere o nouă șansă femeilor bolnave de cancer de sân.

Ce-ai vrea să știe cititoarele Revistei Avantaje despre tine?

Eu am încercat întotdeauna să se știe despre mine cât mai puțin, și nu pentru că aș avea ceva de ascuns ci pentru că mă simt mai bine în umbra discreției. Vorbesc foarte puțin despre mine, mai mult despre realizările celor din jur. Am mers prin viață cu capul sus, dar undeva pe margine și în liniște, fără să deranjez, deși atunci când am simțit că limitele corectitudinii și ale dreptății îmi sunt încălcate m-am apărat cu toată forța mea de femeie lovită.
Nu sunt nici pe departe perfectă. Am pierdut mult în viață. Pentru că nu am știut să mă strecor, să manipulez, să mint, pentru că nu am știut să copleșesc persoanele din jur pentru a-mi atinge un scop, pentru că am spus lucrurilor mereu pe nume. Cine a fost în situația mea, știe despre ce vorbesc… În rest, încerc cu fiecare nouă zi să fiu un om bun și atât.

Noi, femeile, când ne gândim la realizări și minuni, punem pe primul loc copiii. Ce urmează după ei?

Cred că tot ceea ce facem se raportează la copii. În viața unei femei până să apară copiii există o mulțime de realizări personale. Când apare un copil totul se schimbă. Nu mai sunt realizările ei, sunt ale copilului. După asta cred că nu mai urmează nimic. Ești un om împlinit si, poate, dacă ai șansa, vei găsi timp doar pentru a admira un răsărit de soare și a-ți umple sufletul de frumos. Eu m-am trezit într-o bună zi, ascultând ciripitul păsărilor. Era poate pentru prima dată când îl conștientizam. Și atunci mi-am dat seama cât de mult am pierdut, cât de magnifice sunt frumusețile din jurul nostru și ce păcat că nu ne facem timp să îi învățăm și pe copii să le descopere și să le aprecieze la timp.

Destinul nostru este un dat sau ni-l scriem singuri cu fiecare alegere pe care o luăm?

„Iată Eu astăzi ţi-am pus înainte viața şi moartea, binele şi răul, binecuvântare şi blestem. Alege viața ca să trăiești tu şi urmașii tăi'. (Deuteronom 30, 15-19). Cred că ne naștem toți egali, cu aceleași șanse. Mai apoi, Dumnezeu ne lasă libera alegere, un drum pe care să îl urmăm după propria conștiință, asumat. Lucrurile depind de noi, însă trebuie să admitem faptul că viața ne rezervă și situații limită, independente de deciziile sau de acțiunile noastre pe care ar trebui să le acceptăm fără a ne împotrivi. Probabil, fac parte din planul lui Dumnezeu.

Ce regreți?

Nimic. Nimic din ceea ce am trăit, decis și experimentat. Poate doar că investesc de cele mai multe ori încredere în oameni, dau totul necondiționat și mi se întâmplă să fiu dezamăgită. Și este îngrijorătoare lipsa de oameni valoroși, onești, curați sufletește. Câteodată mă înspăimânt când văd că lucrurile scapă de sub control, că nu mai există morală, educație primară, când văd răutatea care ia forme incredibile, invidia, pizma și uitatul peste gard la celălalt pentru ca mai apoi să râzi a batjocură de tot ce face. Dar eu… iubesc incurabil oamenii. Nu am ce face!

Ți se întâmplă să te gândești că viața unei femei este infinit mai grea decât a bărbaților? Uite, cancerul de sân… Ne decimează.

E mai complexă, mai complicată, mai intensă. Facem de multe ori mai mult decât am putea duce. Și da, într-adevăr, nu cred că bărbații ar avea capacitatea să ducă' cele trei job-uri – de mamă, soție plus profesia. Este foarte dificil să te focusezi pe ceea ce faci la job-ul tău de zi cu zi, să dai randament în timp ce te gândești la ce-ți face copilul acasă sau la școală, dacă și-a făcut temele sau dacă este bine, dacă pe seară aprovizionarea este făcută și cam cum ar trebui să arate încântătoarea cină în familie. Dacă ne referim la cancerul de sân, ai dreptate, statisticile nu sunt de partea noastră. Cancerul de sân răpește mama de lângă puiul ei, soția de lângă iubirea vieții ei, cancerul de sân lasă cuibul gol, lasă o umbră în casa unde a fost odată mama sau soția. Umbra aia rămâne pe vecie în sufletele celor rămași în urmă. De aceea mă lupt cu tot ce-mi stă în puteri să salvez femeile aducându-le din timp la control.

Ce te sperie cel mai mult?

Incertitudinea, nesiguranța, necunoscutul. Atunci când nu știi cu cine ești față în față, cu cine sau cu ce te lupți, atunci când trebuie să iei o decizie și nu cunoști toate elementele.

Care e cea mai frumoasă vârstă a femeii?

Aceea pe care o are. Fiecare femeie este frumoasă și trăiește frumos dacă ea vrea cu adevărat să o facă.

Proiectul Institutul Sânului. Când a luat naștere această idee? Cum a fost trecerea de la vorbe la fapte?

Am lucrat la acest concept ani buni, ne doream ceva complet și complex care să ne definească. A fost foarte greu, fiecare pas înainte a însemnat o muncă enormă. Au fost vremurile acelea tulburi când sistemul de valori era complet defazat, când tot ce conta era crearea unui business de succes și nu un sistem sănătos și durabil, după principiul las că merge și-așa… cantitate să fie, nu calitate! Așa că inițial am gândit totul la nivel virtual. Să facem un site gen hub în care toate femeile să primească răspunsul la întrebările lor privind afecțiunile sânului. Brusc, am realizat că erau din ce în ce mai multe femei cu probleme de sănătate, interesate de întreaga patologie mamară.
De aici și până la momentul în care am decis să punem bazele unui sistem integrat pentru paciente, cu un spațiu dedicat, nu a fost decât un pas. Au urmat apoi procedurile, partea cea mai grea. Am vrut să creăm un sistem multidisciplinar pentru pacienta afectată de cancer mamar. Pentru că această boală afectează viața femeii pe toate palierele ei și trebuie să-i anticipezi fiecare nevoie. Trebuie să fii în permanență pregătit, și nu doar profesional ci și uman. Trebuie să încerci să găsești răspunsuri pentru fiecare caz în parte și să te asiguri că ai la îndemână toate mijloacele necesare pentru a putea găsi o soluție imediată. Au fost perioade în care am avut senzația că timpul îmi e cel mai mare dușman. Eram obișnuită să lucrez într-o echipă, acum m-am trezit singură încercând să le organizez pe toate. Și aici vorbesc despre proceduri medicale și logistice, despre achiziții, marketing, HR, IT etc. Le-am făcut pe toate și am încercat să le fac bine. Voiam pe cât posibil să îl las pe soțul meu (n.r – chirurgul Cristian Gabriel Viișoreanu) să se focuseze pe ceea ce era important, pe momentul lui din cabinet împreună cu pacientele și pe deciziile pe care le vor lua împreună, pe actul medical în sine.
Acestea au fost începuturile INSTITUTULUI SÂNULUI cu preocuparea noastră constantă de a le asigura femeilor un serviciu integrat în care să poată veni pentru screening-ul genito-mamar, să primească un diagnostic corect sau un second opinion, și nu în ultimul rând să poată intra într-un program de follow-up prin care să fie monitorizate ulterior. Am investit în aparatură, în cursuri, și ne-am îmbunătățit în fiecare zi prin feedback-ul femeilor care ne-au ales. Este plăcut să ți se spună că la noi se simt ca într-o familie.

Puterea femeilor de a renaște după furtuni sau din propria cenușă este uluitoare. Sufletul greu încercat se reface întotdeauna? Vezi zilnic femei la granița dintre aici și dincolo…

Sufletul greu încercat devine mai puternic. Undeva în noi, poate începând de la momentul maternității sau mai devreme, există o forță lăuntrică nepieritoare care ne ajută să trecem peste toate.
Eu încerc pe cât posibil să nu pătrund mult prea adânc în viața lor pentru că descopăr foarte multă suferință și la un moment dat simt că cedez. M-am aflat de multe ori în preajma lor la momentul aflării diagnosticului de cancer. Se prăbușesc efectiv… pentru o clipă timpul se oprește în loc, însă de cele mai multe ori își îndreaptă spatele, îl privesc în ochi pe medic, se scutură ca de o povară mult prea grea și găsesc forța în ele ca să întrebe : Ce este de făcut în continuare domnule doctor?'. Și o iau de la capăt! Asta mi se pare senzațional și cutremurător.
Dar nu aș renunța vreodată să plec de lângă pacienții oncologici. Cred că menirea mea este să rămân acolo, printre aceste femei. Îmi găsesc timp, prea puțin pentru cât aș vrea să dăruiesc, și încerc să intru în saloane pe la pacientele noastre, cât mai des.

De ce nu vin femeile din timp la un control al sânilor? Ce le reține? Teama de diagnostic? Ce nu știi nu te doboară?

Vorbim despre mai multe aspecte. Atunci când prioritar în viață îți sunt nevoile materiale, acelea de a fi bine îmbrăcat, de a bifa destinații scumpe, de a avea o locuință mult peste cea a vecinului și toate acesta în detrimentul unei vizite medicale într-un centru specializat, sistemul de valorizare a propriei sănătăți este complet greșit. Când nu faci din sănătate o prioritate, mai devreme sau mai târziu vine și nota de plată. Pe de altă parte există o categorie însemnată de femei copleșite de griji, probleme și neajunsuri care mai întotdeauna se gândesc la ceilalți, ele nefiind în capul listei. Speră în sufletul lor că poate totuși nu li se va întâmpla nimic.

Care e cel mai mare dușman al femeii românce?

Falsa perfecțiune. Lipsa eleganței, înlocuirea feminității și a misterului cu grobianismul și superficialul vulgar. Expunerea cu orice preț a universului ei, puzderia de fotografii retușate care o arată cât mai aproape de o perfecțiune desenată cu tușe din desene Disney. Totul este la vedere, cât mai expus și la îndemâna oricui ar putea să le asigure un dram de mulțumire, căci despre fericire nu poate fi vorba. Româncele sunt niște femei superbe, sunt femei pe care te poți baza.

Foto: Ionuț Staicu

Citeste și:

EXCLUSIVITATE AVANTAJE, medic român în Franța: Imunizarea în masă implică asumarea unor pierderi imense de vieți omenești'

Medicii români despre Covid-19: Dr. Rubin Munteanu În cazul infectării, pacienții oncologici vor avea puține șanse să supraviețuiască'

EXCLUSIV AVANTAJE: Andra și Cătălin Măruță, La noi unul gătește, altul cântă, celălalt dărâmă ceva, al patrulea plânge că vrea bomboane…'

Urmăreşte cel mai nou VIDEO incărcat pe avantaje.ro