Crezi ca ai putea sa faci diabet?

Daca esti supraponderala si sedentara, intrunesti deja doua din conditiile dobandirii diabetului zaharat. Vestea buna este ca poti sa scazi riscul de a te numara printre pacienti daca pastrezi sau adopti un stil sanatos de viata.

diabet

foto diabet via Shutterstock

Diabetul zaharat de tip 2 este o boala cronica. Apare frecvent dupa 40 de ani, dar si la tineri peste 20 de ani. El reprezinta un factor major de risc cardiovascular (70%-80% dintre bolnavi mor de boli cardiovasculare).

In plus, diabetul zaharat este cauza cea mai frecventa a orbirii, insuficientei renale si amputatiei membrelor inferioare. In anul 2000, in lume, existau 160 milioane de persoane bolnave de diabet, peste 90% dintre acestea avand diabet de tip 2. In ritmul actual de crestere, in anul 2025 vor fi peste 300 de milioane de diabetici.

In Romania, in 2002 erau inregistrate 400.000 de persoane cu diabet, dar probabil ca exista cam tot atatea persoane nediagnosticate, specialistii estimand totalul la aproximativ 1 milion. Cifrele sunt ingrijoratoare, la fel ca si acelea care privesc speranta de viata redusa a celor afectati de aceasta boala.

Diabetul de tip 2 poate scadea durata vietii cu pana la 16 ani la pacienti cu varsta intre 20 si 29 ani, cu 11 ani la grupa de varsta 30-39 ani, cu 10 ani, daca apare intre 40 si 49 de ani si cu 6 ani cand e diagnosticat dupa 50 de ani. Analiza datelor epidemiologice din Bucuresti arata o prevalenta usor mai mare la femei (52%) fata de barbati (48%).

Ce este diabetul

Diabetul zaharat este o tulburare complexa a metabolismului energetic al organismului, strans legata de stilul nesanatos de viata: aport caloric crescut (in special grasimi si dulciuri concentrate sau bauturi dulci) si activitate fizica scazuta (sedentarism).

Diabetul nu este o boala in sensul traditional al termenului, apropiindu-se mai mult de definitia de sindrom ale carui componente au ca element comun hiperglicemia. Diabetul este clasificat in diabet de tip 1, diabet zaharat de tip 2, diabet gestational si alte tipuri specifice, care includ boli ale pancreasului exocrin (pancreatita, traumatisme pancreatice), boli ale glandelor endocrine (hipertiroidism, acromegalie), diabet indus de medicamente sau substante chimice (hormoni, glucocorticoizi etc.).

Boala evolueaza, de regula, pe fondul excesului ponderal si initial poate fi echilibrata prin dieta, cresterea activitatii fizice si tratament medicamentos oral.

Ucigasul tacut

“Veneam la spital sa iau medicamentele antidiabetice pentru tata, dar nu m-am gandit niciodata ca o sa fac si eu diabet.”

Mariana Voicu are 49 ani, locuieste in Bucuresti si este profesoara de constructii si informatica la un liceu si la Scoala de Arte si Meserii. Are doua fiice: Alexandra, 21 de ani, si Teodora, de 19. Si-a descoperit diabetul in urma cu 11 ani, in 1996, un an foarte dificil pentru ea: “In ianuarie tata a murit de cancer ganglionar, in octombrie a murit si fratele meu, la 46 de ani.” In decembrie, Mariana avea deja mari probleme de sanatate, fara simptome evidente.

Stiindu-se dintr-o familie cu diabet – tatal ei, fratii acestuia si o sora a mamei au avut diabet de tip 2, Mariana s-a hotarat sa-si faca analizele si a descoperit ca avea glicemia 137 mg/dl (la un pacient sanatos, glicemia dimineata, pe nemancate, trebuie sa fie sub 100 mg/dl).

“Doi ani am tinut regim alimentar: 100-150 g de paine graham, fara cartofi, mancam foarte multe fructe, am slabit vreo 7 kilograme. Daca dau jos cateva kilograme, scade si glicemia. Apoi m-am simtit mai bine, nu am mai avut starea groaznica de oboseala si am inceput sa mananc… Mai scapam si o prajiturica, o inghetata…

Bineinteles, glicemia a inceput sa creasca. Si trigliceridele si colesterolul. Apoi am trecut pe tratament medicamentos. Iar din septembrie 2006, pe insulina. Atunci, cand am ajuns la doctor, aveam glicemia 490! Incepusem sa slabesc, in 2-3 saptamani slabisem vreo 10 kilograme, desi mancam ca de obicei. Si ma simteam foarte, foarte obosita. Dar ma gandeam la cancer, in nici un caz la diabet!”

De cand se stie, Mariana a fost mare amatoare de dulciuri. “In copilarie furam borcanul de dulceata de la mama si il mancam pe ascuns. Si acum imi plac dulciurile, la nebunie… Gras nu prea mananc. Si dintotdeauna am fost rotunjoara. Plus ca sunt cadru didactic si cand ma suparam la scoala sau aveam examene de grad, ajungea si la 300 glicemia.”

Cu insulina sau fara?

Dr. Luana Sebestyen, medic specialist in diabet, nutritie si boli metabolice, spune ca pacientii sunt foarte reticenti cand vine vorba despre tratamentul cu insulina.

Si asta nu atat din teama de a-si administra singuri injectiile, cat din impresia – gresita, de altfel – ca insulina este un argument al faptului ca boala i s-a agravat foarte tare. “Exista o indicatie clara pentru tratamentul cu insulina si ea trebuie urmata, intotdeauna. Pe de alta parte, tratamentul cu insulina asigura un control glicemic mai bun…”

Dupa primul soc al schimbarii tratamentului, Mariana a fost si ea de acord ca acum poate sa-si controleze mai bine dieta si viata. “Sunt mai multumita cu insulina decat cu medicamentele. Sunt mult mai sigura… La inceput am avut un soc. Ca orice om – vai, sa nu fac insulina, sa nu ma injectez! A fost foarte greu timp de 2 luni de zile. Cred ca era bine sa vorbesc cu un psiholog intai.

Prima data a fost foarte greu – de 3 ori pe zi, inainte de fiecare masa. La insulina trebuie sa fii foarte atenta la ce mananci, pentru ca daca mananci prea putin, poti sa faci hipoglicemie, cum mi s-a intamplat – aveam tremuraturi, stare de lesin. Si e important sa-ti faci testul de glicemie, la inceput de cateva ori pe zi. Astfel, stii ce trebuie sa mananci si mai ales cum!” Cu exercitiul fizic recunoaste ca nu prea se omoara, desi stie ca miscarea ii face foarte bine.

Fie ea si doar una dintre muncile casnice: “Am un covoras mic, il bat ca sa-mi scada glicemia! Sunt sedentara, e adevarat. Desi locuiesc in preajma stadionului Lia Manoliu, nu prea ma invrednicesc sa ies la plimbare, decat duminica si atunci asa, incetisor. Si recunosc ca imi place sa mananc… Dar din 2006, regimul meu alimentar s-a schimbat foarte tare. De-atunci mi-am putut verifica continuu glicemia si am vazut ce inseamna sa mananc o bucatica de kaizer, de exemplu. Sau chiar branza de oaie, care este grasa.

Acum glicemia mea este tot timpul pana in 170. Daca mananc o inghetata, nu mai mananc paine sau orez sau cartofi. Daca imi e pofta de o bucatica de ciocolata, stiu ca trebuie sa scad din celelalte. Daca totusi depasesc caloriile, stiu ca pot sa cresc cu 1-2 unitati cantitatea de insulina, dar de obicei am grija mare la ce mananc. N-a murit nimeni de pofta! Acum m-am mai obisnuit… Dimineata mananc o felie, doua de paine unse cu margarina si o cana de lapte.

La ora 10, neaparat, un mar. La pranz, o ciorba sau supa si felul doi, care de obicei este un piure de cartofi, orez sau zarzavat. Eu nu sunt amatoare de carne, iar seara mananc cam ca la pranz. Asta e regimul de vacante. In timpul scolii, locul pranzului e luat de doua sandvisuri cu branza sau cascaval, iar cina devine masa de pranz, ceea ce nu e bine, pentru ca mancand seara mai mult, ma ingras.”

O intreb daca i se pare ca ar fi putut face ceva care sa impiedice sau sa amane imbolnavirea si imi spune ca nu s-a gandit niciodata la asta. In schimb, crede ca, daca ar fi fost mai atenta, ar fi putut evita agravarea bolii. “Am o prietena care acum a descoperit ca are diabet si nu vrea sa mearga la doctor! I-am spus ca regimul alimentar e de baza! Pe langa medicamente, trebuie sa-ti spuna cineva ce si cum sa mananci…”

Sprijinul familiei e important

Fiica cea mica, Teodora, are 19 ani si este studenta la doua facultati: limbi straine (italiana-germana) si geografie – turism. Chiar daca este inca foarte tanara, stie multe despre diabet si poate spune ca boala mamei le-a schimbat tuturor stilul de viata. “Este ceva destul de serios, ne este teama cand ii este rau mamei sa nu pateasca ceva. Eu chiar o mai oblig sa manance mai slab, mai multe salate, fara paine, ii cumpar paine graham ca sa nu-i creasca glicemia. Uneori mananc impreuna cu ea ca sa manance mai putin, o mai ponderez.”

Familia incearca sa o protejeze si mananca pe ascuns din alimentele interzise Marianei: “Cand dorm la pranz, duminica, povesteste ea, ei merg sa-si cumpere o inghetata sau altceva bun. In rest, tin si ei cu mine acelasi regim. Imi este teama pentru Alexandra, care a avut 4,100 kg la nastere si stiu ca bebelusii cu peste 4 kg la nastere din parinti diabetici sunt predispusi la diabet la maturitate. Le verific si fetelor glicemiile.

Cea mare mananca si foarte multe dulciuri. I-am spus ca nici eu n-am ascultat si uite ce mi s-a intamplat, dar ea nu ma ia in serios – spune ca ea n-o sa faca diabet niciodata! Nici eu n-am crezut ca o sa fac. Veneam la spital sa iau medicamente pentru tata, dar nu m-am gandit niciodata ca o sa fac si eu diabet…”

De ce atat de multi bolnavi?

Dr. Luana Sebestyen, medic specialist in diabet, nutritie si boli metabolice, spune ca avem de-a face cu o adevarata epidemie de diabet. “Numarul bolnavilor de diabet a crescut foarte mult in ultimul an si continua sa creasca. In medie, apar 110-120 cazuri noi pe saptamana.”

In schimb, numarul de paturi in spital a ramas acelasi. O alternativa la tratamentul in spitalele supraaglomerate este, fireste, un sistem imbunatatit de consultatie in ambulatoriu. Bolnavii de diabet trebuie sa aiba acces la informatie extinsa asupra bolii lor, sa primeasca diete si sfaturi personalizate.

“In spital avem cursuri pentru cei internati – 150 pe saptamana, dar ce se intampla cu restul de o suta de mii?” spune dr. Sebestyen. “Marea problema este ca majoritatea pacientilor nu au mijloacele de a-si achizitiona un glucometru, care costa in medie 200 lei, si o cutie de teste, la 10 zile.

In loc de 7-8 glicemii pe saptamana, cate ar trebui sa faca pentru cel putin un profil glicemic complet, pacientul are la dispozitie una la trei luni! Iar nivelurile glicemice mari cresc progresiv riscul complicatiilor: retinopatia diabetica, nefropatia, neuropatia, hipertensiunea, boala cardiaca ischemica, arteriopatia.

Profilaxia primara este foarte importanta. Inainte de a trata diabetul descoperit sau neglijat ori complicatiile lui, ar trebui sa prevenim aparitia acestuia. De aceea, programul national de evaluare a starii de sanatate a populatiei si cuponul de analize primit prin posta este o initiativa foarte buna. La fel, semnarea de contracte cu casa de asigurari, inclusiv pentru policlinicile private, care pot astfel sa degreveze situatia de la Centrul de diabet.

Ele pot constitui nuclee in care medicul specialist poate sa ofere consultatii unui numar mai mic de pacienti, dar un timp mai indelungat si cu rezultate mai bune. In SUA exista echipe multidisciplinare care se ocupa de pacienti. Si la noi in spital exista 3-4 psihologi pentru consiliere, dar cum pot ei sa faca fata valului urias de bolnavi? La noi, medicul este si asistent de dietetica, si sfatuitor, si asistent social…”

Motivul principal al “invaziei” de diabet este schimbarea stilului de viata, in care mancarea traditionala cu sarmale grele a fost suplimentata, daca mai era necesar, cu produse fast food, bogate in calorii. Or bolnavii de diabet zaharat (de tip 2) sunt in proportie covarsitoare (peste 85%) supraponderali sau obezi.

“Schimbarea stilului de viata in cazul lor este un lucru esential – pacientul slabeste, ii scade tensiunea, glicemia, isi imbunatateste profilul lipidic. Dintre toate, efortul fizic pare cel mai greu de facut. Toti spun ca sunt prea ocupati, prea obositi dupa o zi de lucru ca sa mai alerge pe strazi, printre masini sau in parc, urmariti de caini.”

Pe de alta parte, medicul nu este de acord nici cu dietele alese si urmate la intamplare, din surse neautorizate de specialisti. Pentru ca “nu exista formule matematice, aici vorbim despre reactivitatea individuala la un anumit aliment, de felul cum e preparata mancarea, daca e calda sau rece, de ceea ce face pacientul dupa ce mananca… Un pacient mi-a spus recent ca a mancat o pruna de 150 grame si stiind ca ii va creste glicemia, a facut o plimbare!”

Cu diabetul mai avem un sac de griji in plus, pe langa celelalte zilnice – trebuie sa mancam cu cantarul. Daca nu, ajungi cum am ajuns eu in toamna, cu glicemia la 490!”

 

 9 factori de risc pentru diabetul de tip 2

Oricare dintre elementele urmatoare prezinta un risc pentru aparitia bolii, dar la un cumul de trei, patru sau mai multe, ar fi bine sa-ti faci un test al glicemiei…

  1. Varsta peste 45 de ani
  2. Supraponderalii, obezii
  3. Rude de gradul I cu diabet zaharat
  4. Femeile care au nascut copii cu greutate mai mare de 4 kg sau care au avut diabet gestational.
  5. Persoanele cu valorile HDL (colesterolul bun) sub 35 mg/dl si/sau cel al trigliceridelor egal sau mai mare de 250 mg/dl
  6. Sedentarismul
  7. Glicemii mari in antecedente (80-90 mg/dl pe nemancate)
  8. Ovare polichistice
  9. Boala vasculara (accident vascular cerebral, boala cardiaca ischemica, arteriopatie etc.)

Semnale de alarma

Mai mult de jumatate din cazurile de diabet debuteaza fara simptome evidente. Ele includ sete mai mare decat de obicei, gura uscata, urinare frecventa, furnicaturi la nivelul membrelor inferioare, predominant nocturne, scadere progresiva in greutate, oboseala, tulburari de vedere, rani cu evolutie prelungita. Intrucat “nu doare”, diabetul poate fi diagnosticat tarziu, uneori chiar prea tarziu, atunci cand trec 5, 10 si chiar 20 de ani intre debutul bolii si depistarea sau tratarea ei.

Uneori pacientul poate ajunge la medic din cauza unei complicatii cronice a diabetului (boli coronariene acute, tulburari de vedere, rani ce intarzie sa se inchida), care ar fi putut evitata in cazul diagnosticarii ei. Riscul mortalitatii la pacientii cu diabet zaharat este 3-4 ori mai mare comparativ cu restul populatiei. Bolile cardiovasculare reprezinta cam 75% din cauzele de deces fata de 60% la populatia generala. Nediagnosticat la timp, diabetul zaharat scade calitatea vietii si reduce speranta de viata.

Dieta, dar nu de orice fel

Mijloacele terapeutice in diabetul de tip 2 sunt dieta, efortul fizic, medicatia orala si insulinoterapia. Folosirea lor presupune educarea a pacientului, educatia nefiind o simpla componenta a tratamentului, ci tratamentul insusi.

Dieta este elementul terapeutic cel mai constant al diabetului zaharat de tip 2. Ea este indispensabila tuturor formelor de boala si reprezinta la unii pacienti singurul element terapeutic. Mai mult de o treime din pacientii cu diabet zaharat de tip 2 nou depistati pot fi echilibrati initial numai prin dieta. Intre anii 1920 -1980, dieta care a dominat practica medicala a fost dieta hipoglucidica (din caloriile totale, 30-40% reprezentau glucide, fata de normal 55-60%).

O astfel de dieta poate fi nociva in timp, intrucat presupune cresterea excesiva a aportului de lipide sau de proteine. Consecintele acestor diete sunt agravarea tulburarilor dislipidemice si accelerarea evolutiei complicatiilor cronice, in special a celor renale. In prezent, s-a ajuns la un consens privind dieta pacientului diabetic, care trebuie sa se apropie cat mai mult de recomandarile nutritionale pentru persoanele nediabetice.

Dieta trebuie individualizata in functie de varsta, sex, activitate fizica, stare de nutritie, obiceiuri alimentare, disponibilitati financiare, precum si de caracteristicile biologice ale pacientului cu diabet zaharat. Pentru ca pacientii sa pastreze in timp o anumita dieta, este important ca ei sa o accepte fara rezerve, fapt de neconceput pentru o dieta prea restrictiva, monotona, costisitoare sau greu de realizat in practica.

Unele diete promovate in mass-media ofera o varietate de metode de scadere ponderala fara o baza stiintifica confirmata. Cele mai multe promit rezultate rapide cu minim de efort. Aceste regimuri se bazeaza pe principii biochimice, fiziologice si nutritionale pentru care nu exista evidenta medicala.

Desi pornesc de la o ipoteza acceptabila, planurile terapeutice pentru scaderea ponderala contin reguli fara fundament stiintific. Daca se obtine scaderea ponderala, aceasta se datoreaza deficitului energetic. Este important sa stim ca nu orice regim hipocaloric este bun sau inofensiv si ca el trebuie prescris de medicul nutritionist si facut sub atenta supraveghere a acestuia.

Teste gratuite

De cel putin doua ori pe an, medicul de familie trebuie sa trimita bolnavul la controlul de specialitate. La randul lui, medicul de familie trebuie sa raporteze lunar medicului diabetolog numele pacientilor carora le-a eliberat retete.

Antidiabeticele orale se distribuie in farmaciile care au contract cu casele de asigurari de sanatate, pentru a evita cozile interminabile la farmaciile din centrele de diabet. Retetele pentru antidiabeticele orale sunt eliberate si de medicul de familie, pentru 90 de zile, pe baza scrisorii transmise de diabetolog, prin intermediul pacientului.

 

Informatii utile

  • Ambulatoriul Spitalului Prof Dr. N. Paulescu, Centrul de diabet si boli metabolice, str. I L Caragiale nr. 12, sector 2, tel. 211.15.08 si str. Grigore Manolescu 22-29, sector 1, tel. 223.33.78
  • Centrul medical “Sanatatea ta”, str. Sarandy Forsa nr. 15A, sector 1, tel. 222.40.74
  • Centrul medical Med-As, str. Gabroveni nr 2, sector 3, tel. 312.50.64, 315.86.23
  • SOS Medical & Ambulance Emergency Services, str. Ioan Voda Caragea nr. 1, sector 2, tel. 212.13.43

In Romania, unul din 40 de adulti (cu varsta peste 20 de ani) este bolnav de diabet, dar se spune ca la fiecare pacient nou descoperit mai sunt alti doi care nu au fost diagnosticati inca.

Text: Mihaela Doina Radulescu.

Urmăreşte cel mai nou VIDEO incărcat pe avantaje.ro

Citeste continuarea pe pagina urmatoare: 1 2 3 4

Urmărește-ne pe Google News
Recomandari
Publicitate
substantial.ro
Libertatea
CSID
Descopera.ro
Life.ro
Retete
Baby
Doctorul Zilei
VIVA!
ELLE
Diva Hair
Sfatul medicului
Sfatul parintilor
TV Mania
Shtiu.ro
Mai multe din Sport si sanatate