Chirurg Ina Petrescu, doctorița care redă zâmbetul, speranța și frumusețea multor femei

Toată lumea spune că doctorița Ina Petrescu este o celebritate. Un nume al chirurgiei estetice, care a redat zâmbetul, speranța și frumusețea multor femei. Unele afectate de nepotriviri ale trupului, altele de durerea cumplită a mastectomiei, a pierderii sânului cauzată de cancer. Vorbindu-i, îi descoperi candoarea cuvântului și felul special de a fi. Un amestec delicat de căldură și onestitate, de sub care nu răzbate deloc rigiditatea poziţiei ci doar pasiunea pentru chirurgia trăită între tehnica medicală desăvârșită și arta liniilor frumuseții perfecte.

Cum se simte o femeie chirurg când reușește să readucă speranța, normalitatea și frumusețea pentru alte femei mutilate de cancerul mamar?

Acum e ceva firesc, însă chiar și după 20 ani de practică medicală, anumite paciente mă surprind cu poveștile lor de viață. Este sigur o mulțumire interioară atunci când vezi rezultatele, iar după câteva săptămâni, aceste femei vin la control complet schimbate – și sunt câteva exemple care m-au uimit, aproape nu le recunoșteam: veniseră îmbrăcate cochet, se aranjaseră, erau incredibil de feminine. Pentru că sunt femeie chirurg, relația mea cu pacientele este una specială pentru că este o empatie feminină acolo – și ele simt nevoia să meargă la o femeie chirurg. Mă bucur mult când aflu cum li s-a schimbat viață în bine, reconstrucția mamară schimbă mult traiectoria adesea descendentă după o mastectomie. 

Și sunt multe pacientele cărora le-ați „reconstruit' sânii?

Sunt. Sunt peste 200 de paciente cărora le-am refăcut sânii, fie cu ajutorul implantelor, fie cu țesut propriu sau prin metode combinate.

Există un program național de reconstrucție mamară, ce înseamnă acest program pentru pacientele cu mastectomie? Dar din perspectiva unui chirurg plastician?

Este un program extrem de necesar într-o țară civilizată, iată că se împlinesc 6 ani de când funcționează, chiar dacă uneori nu au fost fonduri, dar acum pot spune că este destul de bine. Sigur că până să apară programul făceam reconstrucții cu țesut propriu sau femeile își cumpărau implantele mamare, ceea ce nu era acceptabil. Un act normativ recent reglementeză și simetrizarea sânului sănătos, însă nu este încă implementat în spital, dar cu siguranță se va face și acest lucru. Pentru femeile cu cancer mamar este cu siguranță extrem de important, pentru că în momentul trist în care află diagnosticul de cancer, află și că există speranță: acum tratamentele oncologice sunt foarte eficace iar faptul că pot face și reconstrucția le schimbă total perspectiva, pot trece mai ușor prin perioada grea a chimioterapiei, radioterapiei, operației. Totul este să se prezinte la medic într-un stadiu curabil, acest lucru însemnând că trebuie să își facă anual ecografia dacă are vârstă sub 40 ani sau mamografia, dacă este peste 40 de ani. Dacă la început operam în general femei care terminaseră tratamentul, chiar și radioterapia, acum am din ce în ce mai multe cazuri cărora le fac reconstrucția imediată cu mastecto-mia, fapt ce mă bucură foarte mult.

În ce măsură se implică statul și ce măsuri ar mai fi necesare?

Sigur că întotdeauna este loc de mai bine: în primul rând trebuie să se realizeze o informare obligatorie a pacientelor diagnosticate cu cancer mamar de către medicii implicați, un rol important revenind medicului de familie, dar și imagistului, oncologului sau chirurgului specializat în cancerul mamar. Acest lucru trebuie reglementat oficial, pentru că astfel vor avea acces cât mai multe femei la servicii medicale înalt specializate. De asemenea este important ca femeile să fie tratate în centre specializate, unde există specialiști implicați în diagnosticul și tratamentul neoplasmului mamar. Informarea pacientelor va avea ca rezultat dispariția situațiilor tragice când vin la camera de garda cu tumori mari, depășite, pentru că au negat boala, sau mai rău, au fost la tot felul de vindecători periculoși. Da, am văzut, încă mai există și în 2020!

Ce înseamnă pentru femeile cu afecțiuni maligne ale sânului, Centrul Integrat pentru Sănătatea Sânului pe care îl coordonați?

Pentru că în Spitalul Universitar există o tradiție a tratamentului chirurgical al cancerului mamar și observând că tot mai multe paciente veneau din alte spitale din capitală și din țară, special pentru reconstrucția mamară, am propus înființarea acestui centru dedicat sănătății sânului. Dorința mea a fost aceea ca pacienta să fie bine primită, să fie ajutată în toate etapele de asistență coordonatoare – care are rolul de navigator – și să nu mai existe sentimentul că este pierdută: cui mă adresez?, ce fac? Totodată în comisia oncologică fiecare caz este analizat și se stabilește conduita terapeutică. Facem tot posibilul ca întreg procesul să fie decontat de Casa de Asigurări.

Care este impactul psihologic pe care îl are lipsa sânului? Și, este reconstrucţia o necesitate sau doar un moft? Nu mă gândesc doar la frumusețe ci și la stimă de sine ori la întreg cortegiul de manifestări depresive ale unei femei care a suferit o mastectomie.

Femeile care fac reconstrucție nu contenesc să mă surprindă: pentru că ele au învins o boală mortală, prețuiesc adevăratele valori ale vieții și văd totul într-o altă lumină. Nu se mai pierd în amănunte și vor să trăiască normal. Normal pentru o femeie înseamnă să aibă ambii sâni, chiar dacă la început erau mici… Cicatricea după mastectomie doare foarte tare în suflet – nu fizic. Pentru că o vezi la duș, o vezi când pui sutienul sau costumul de baie și mai trebuie să adaugi o proteză externă care se încăpățânează să nu stea, sau mai rău – e foarte grea. Este greu mai ales când sânul restant este foarte mare și se produce un dezechilibru important asupra posturii, cu modificări și durere la nivelul coloanei. Nu în ultimul rând este greu când este vară și vrei să porți o rochie sau o bluză cu decolteu, dar mai ales nu este ușor în relațiile intime. Multe femei nu au mai fost acceptate de soți sau parteneri, iar cea mai mare satisfacție a mea a fost să le văd la controale însoțite de un bărbat – cu siguranță este cel pe care îl merită.

Și atunci, reconstrucția sânului este o necesitate sau doar un moft?

Sigur nu este un moft, iar aceste operații reflectă și gradul de civilizație al unei societăți. Sunt paciente care mi-au spus după operație că doar atunci când au născut au fost la fel de fericite. Altele s-au trezit plângând de fericire din operație, imediat ce au ieșit din anestezie, făcând semnul victoriei… Altele mi-au mărturisit că după mastectomie nu se mai simțeau motivate în viață profesională, dar după ce au făcut reconstrucția și-au recăpătat încrederea în sine și și-au dorit să avanseze în carieră. Sunt femei trecute chiar de vârsta de 70 ani care și-au dorit și și-au recăpătat sânul. Nu contează vârsta, contează doar ca pacientele să își dorească, să aibă așteptări rezonabile și bineînțeles să aibă avizul oncologului. Sunt și multe paciente tinere, unele sub 30 ani sau puțin peste, care au descoperit tumora în timpul sarcinii. Și, să fii proaspăt mămică și să trebuiască să te operezi de cancer, nu e simplu deloc. Reconstrucția mamară este chiar un tratament eficient antidepresiv. Așa că implicațiile sunt mult mai profunde, iar pentru o femeie a-și recăpăta sânul ține de demnitatea ființei umane.

Ce tehnică de reconstrucţie a sânului recomandați sau preferați?

Nu am o operație preferată – pentru că îmi plac toate și îmi place diversitatea. Pentru fiecare caz în parte există una sau mai multe soluții pe care le discut cu pacienta. Cele care au făcut radioterapie sunt cele mai dificile – pentru că țesuturile sunt afectate ireversibil, își pierd elasticitatea, sunt dure, atrofiate, au aderențe de planul profund, pielea este uscată. Pentru aceasta trebuie să aduci țesut propriu de la distanță. Rezultatele cele mai naturale le am prin combinarea lamboului latissimus dorsi (piele și o parte din mușchiul de pe spate, fără a crea prejudiciu funcțional) împreună cu un implant mamar. Este o operație cu rată mare de succes, recuperare rapidă (în medie 3 săptamâni) și aspect estetic excelent. Am dus mai departe acest tip de reconstrucție, realizând reconstrucție bilaterală în aceeași operație sau simetrizare simultană a sânului sănătos pentru a avea o perioadă de recuperare mai scurtă și reintegrare rapidă în viața socio-profesională. Reconstrucția cu implant sau cu expander înlocuit apoi cu implant este totuși cea mai frecvent utilizată în special în Statele Unite (cca 80% din total) pentru că este o intervenție ușoară, cu recuperare relativ rapidă (3 săpt), însă atunci când se face simultan cu mastectomia frecvența complicațiilor (necroză parcelară, expunerea implantului, seromul, contractură capsulară mai târziu) este mult crescută pentru că glanda mamară este scoasă și rămâne pielea adesea traumatizată în timpul intervenției. Însă dacă țesuturile sunt suficiente pentru acoperirea implantului, atunci este o alternativă foarte bună. 

Și care sunt factorii decisivi pentru alegerea metodei: aplicarea implan­turilor sau utilizarea propriului țesut?

Alegerea metodei reconstructive se face și în funcție de preferințele pacientei – sunt persoane care sub nici o formă nu agreează ideea de a avea un implant mamar. Pentru persoanele care au țesuturi suficiente, vom folosi implanturile mamare iar pentru cazurile dificile, cu radioterapie vom folosi celelalte metode reconstructive. Apoi trebuie ținut cont de mai mulți factori: vârsta pacientei (dacă este mai în vârstă, peste 65 de ani, vom alege o metodă cu recuperare ușoară precum reconstrucția cu implant sau cea cu lambou latissimus dorsi și implant), starea locală a țesuturilor – dacă au fost iradiate, atunci obligatoriu va trebui să aducem și țesut sănătos de la distanță, dacă există suficiente țesuturi care să acopere implantul – atunci aceasta este metoda potrivită, dacă are exces de piele și grăsime în zona inferioară a abdomenului – vom lua în calcul reconstrucția cu lambou abdominal.

Dar sunt necesare operații ulterioare de atenuare a cicatricilor?

Cicatrizarea este un proces individual, condiționat de genele noastre – ne vindecăm mai frumos sau cu cicatrici mari, vizibile, însă fiind chirurg plastician sunt mereu atentă la finețea suturii și extrem de rar reintervin pentru corecția cicatricii. De asemenea le recomand tuturor pacientelor ca după operație să își maseze cicatricile cu gel de silicon și să îngrijească pielea cu uleiuri speciale. Faptul că rămân cicatrici care adesea sunt mascate de lenjeria intimă este un fapt asumat în orice intervenție – fie că este estetică sau reconstructivă, însă benefiicile depășesc micile incoveniente. Vestea bună este că cicatricile arată din ce în ce mai bine în timp, rămânând doar o linie fină abia vizibilă.

Se realizează greu un sân „perfect'? Mie îmi sună că și cum ai sculpta, într-o oarecare măsură. Ce abilităţi trebuie să aibă un chirurg plastician pentru această intrevenție?

Eu adesea asemăn chirurgul plastician cu meșteșugarii flamanzi care creau niște tapiserii fabuloase: planificare bună a proiectului, măsurători precise, folosirea numai a materialelor de bună calitate, cooperare bună în echipă, rezistența fizică la operații lungi, sunt elementele cheie ale reușitei. Nu suntem artiști, dar luăm din toate meseriile câte puțin: viziune tridimensională, calcul cât mai precis, acurarețea fiecărui timp al operației, coordonare bună ochi-creier-mână, anduranță la frustrare (70% din timpul unei operații faci hemostaza- coagulezi vasele) și multă experiență să spunem în evaluarea preoperatorie.

Sunteți unul dintre puținii medici specializați în intervențiile de simetrizare simultană mamară. Ce presupune aceasta?

Nu a fost simplu, însă am fost nevoită să fac acest lucru pentru a le putea ajută pe femeile cărora le făceam reconstrucție iar apoi simetrizarea devenea problematică pentru că nu era decontată, apoi am obținut o coplată rezonabilă pentru cazurile când puteam face simetrizarea. Pot spune că absolut toate cazurile cu reconstrucție și simetrizare simultană au ieșit foarte bine. Este un nivel care mă mulțumește.

Pacientele aleg mai curând reconstrucția mamară cu implant (care înțeleg că este mai ieftină deși nu pare) sau pe cea cu ţesut propriu?

Interesant este faptul că sunt diferite opinii în rândul pacientelor: unele preferă să decid eu pentru ele – e situația simplă pentru că aleg ce e mai bine pentru ele, sunt paciente care se opun ideii de reconstrucție cu implant și își doresc cu țesut propriu – dar ce facem când nu sunt resurse – adică nu sunt zone cu un exces suficient de piele și grăsime? Bineînțeles că pacientele cu un mic șorț abdominal vor fi încântate de acest tip de reconstrucție.

Material cu sprijinul:

Foto: Sorin Cioponea

Citeste și:

EXCLUSIV AVANTAJE: Claudio Quarta, doctor în genetică: S-ar putea să existe două sau mai multe variante de virus diferite în circulație'

Urmăreşte cel mai nou VIDEO incărcat pe avantaje.ro
Recomandari
Libertatea
Publicitate
Huff
VIVA!
Retete
Baby
Sfatul parintilor
Mai multe din Interviurile Avantaje