Ce trebuie sa stim despre hepatita virala B

Ce trebuie sa stim despre hepatita virala B

Anual apar in lume aproximativ 50 de milioane de cazuri de hepatita virala, alimentand un imens rezervor de virus hepatitic B, constituit din 300 de milioane persoane infectate, rata mortalitatii fiind de 2 milioane pe an!

Hepatita B este mai raspandita in randul adultilor decat al copiilor, tinand cont si de modul in care se transmite aceasta boala infectioasa. Frecventa hepatitei virale tip B este de zece ori mai mare la personalul medico-sanitar decat la restul populatiei. Pentru Romania, nu se cunosc date epidemiologice extrem de exacte, se estimeaza insa ca procentul celor infectati cu virusul hepatitic B este de cel putin 5 %, la noi fiind afectate toate categoriile de varsta.

Sursa de infectie o constituie bolnavii din toate fazele de evolutie a bolii (acuta sau cronica). Principala cale de transmitere este cea percutana (prin penetrarea pielii), prin manevre medicale sau nemedicale, toate fiind in legatura cu inocularea incidentala de sange chiar si in cantitati extrem de mici.

Modalitati frecvente de raspandire sunt:

  • recoltari de sange infectat;
  • transfuzii de sange sau derivate infectate cu HVB;
  • perfuzii cu ace nesterilizate;
  • folosirea instrumentelor chirurgicale nesterilizate corespunzator;
  • refolosirea acelor spirale in stomatologie (cele folosite in denervarile canaliculare);
  • acupunctura efectuata cu ace nesterilizate;
  • vaccinarea in serie cu pistol (jet gun);
  • folosirea in comun a truselor de manichiura, a lamelor si bricelor de ras, gaurirea lobilor urechilor pentru cercei (piercing), tatuajul amator efectuat in conditii improprii.

Faptul ca HBV se gaseste in diferite fluide ( secretii, saliva, sperma, lichid vaginal), face posibila transmiterea prin contact cu aceste secretii sau mucoasele respective (sarut, contact sexual), sau prin plagi contaminate cu HVB.

Transmiterea hepatitei B de la mama la fat (transmitere transplacentara) este intalnita in 10% din cazuri.Riscul de transmitere a HVB de la mama la fat este de 100% daca mama face hepatita tip B in primele 3 luni de sarcina. Copiii vor dezvolta o hepatita cronica cu evolutie mai putin zgomotoasa.
 

Virusul hepatitei B este foarte rezistent la alcool si dezinfectante uzuale, fiind distrus doar la fierbere la peste 100 grade Celsius, timp de 60 minute, sau prin autoclavare (sterilizare sub presiune).

Din momentul infectarii, virusul are o perioada de incubatie de 45-60 zile. Urmeaza invazia, cu durata de 7-21 de zile, cu manifestari foarte variate.

La debut se pot semnala: discomfort digestiv care se manifesta prin unul sau mai multe simptome: senzatie de greata, voma, apetit scazut, dureri abdominale difuze, de asemenea pacientul poate simti o stare de astenie (oboseala fizica sau psihica) cu scaderea capacitatii de lucru si concentrare, dureri de tip reumatismal, mai ales noaptea si in repaus (debut pseudoreumatoid), este posibila cresterea temperaturii (o stare subfebrila de 37-38 grade Celsius, confundabila cu debutul unei viroze), sunt posibile eruptii cutanate de tip urticarian.

Ulterior poate aparea icterul (tegumente si sclerele colorate in galben), care se instaleaza de regula lent si dureaza cateva saptamani. Exista forme mai rare de hepatita B cu debutul brusc, cu evolutie de cele mai multe ori letala, care necesita masuri urgente de terapie intensiva.

Hepatita virala tip B evolueaza in 75% din cazuri spre vindecare, cu disparitia virusului din organism. Restul de 25% evolueaza spre: purtatori sanatosi de virus, hepatita cronica (care nu se vindeca in 6 luni), ciroza hepatica, cancer hepatic (mai rar decat la hepatita tip C).

Diagnosticul se stabileste in functie de:

 

  • datele epidemiologice (investigam modul cum s-a transmis la pacient);
  • datele clinice (cum a debutat, cum se manifesta boala, cum se simte pacientul, se evalueaza cresterea in dimensiuni a ficatului, a splinei, modificarea de culoare a urinii si fecalelor, colorarea in galben a tegumentului si a sclerelor);
  • date de laborator ( care ne orienteaza si asupra fazei de evolutie a hepatitei, important pentru orientarea conduitei terapeutice). Transaminazele (TGO si TGP) au valori ridicate mai ales in perioada de debut a bolii, dar sunt bolnavi infectati cu transaminaze normale!

Confirmarea unei hepatite virale tip B se face prin depistarea si cercetarea markerilor virali, care ne arata incarcatura virala si faza in care se afla boala. Se mai recurge la metode de explorare suplimentare de tip ecografia abdominala si punctia bioptica hepatica, aceasta din urma fiind obligatorie in cazul in care se considera necesar tratamentul cu medicamente antivirale tip Interferon si Ribavirina. Se mai poate face de asemenea tomografie computerizata.

Conduita terapeutica are in vedere in primul rand repausul obligatoriu la pat pentru ameliorarea circulatiei sangvine la nivel hepatic, pentru cresterea capacitatii de aparare a organismului.

Dieta are mare importanta, in special la debutul bolii, in faza de intoleranta digestiva, cand se recomanda mese mici si repetate, regim hidro-lacto-zaharat, fara dulciuri concentrate, condimente iuti, grasimi si conservanti. De mentionat ca citricele consumate in exces (lamai, portocale) nu sunt deloc recomandate, aportul excesiv de vitamina C ducand la fibroza hepatica!
 

Terapia medicamentoasa include:

  • vitaminele din grupul B – B1 si B6 pe o perioada scurta de timp, administrate oral, diverse medicamente hepatoprotectoare;
  • corticoterapia in anumite forme de hepatita B, sub stricta indrumare medicala;
  • fiind o boala virala, hepatita nu poate fi tratata cu antibiotice! Se poate institui terapia impotriva virusului hepatitic B, terapia cu medicamente antivirale – Interferon si Ribavirina.

Aceste medicamente se pot institui numai dupa ce se parcurge un set de investigatii conform unui protocol foarte bine pus la punct, pentru ca ele au eficienta doar in faza in care virusul poate fi omorit si prezinta si foarte multe efecte secundare uneori greu tolerate de pacient (stari de greata, de voma, scaderea poftei de mancare, scaderea in greutate etc.).

Vaccinarea antihepatita B este o arma foarte eficienta de protectie a organismului. Exista la ora actuala doua tipuri de vaccin: cu virus viu inactivat si cu ADN recombinat.

Vaccinarile se efectueaza in prezent in tara noastra prin scheme prestabilite la nou-nascuti si sugari, cu rapel la varsta de 9 ani. Se recomanda de asemenea vaccinarea la bolnavii cu risc postransfuzional (bolnavii hemofilici, hemodializati, cei care fac mereu transfuzii de sange), la personalul din sectorul sanitar care este expus factorilor de risc.

Se estimeaza ca imunizarea dureaza intre 3 si 11 ani de la vaccinare. Imunizarea postaccident se poate face de urgenta, printr-o schema accelerata de vaccinare (trei inoculari la interval de o luna), eficienta acestei forme de vaccinare fiind de 95%.

Vaccinarea antihepatita B se face dupa o examinare prealabila de catre medicului, deoarece exista contraindicatii la vaccinare (boli acute cu febra ridicata, boli autoimune, boli asociate cu scaderea imunitatii organismului, sau alergie la componentele vaccinului).

Articol realiza de Dr. Ioana Costa
Medic specialist medicina de familie
Clinica Polisano Bucuresti
Str. Cuza Voda nr. 53, sector 4
Programari:Tel: 021-337.04.75/ 76/ 77; Fax: 021-336.96.88

www.clinicapolisano.eu
 

Urmăreşte cel mai nou VIDEO incărcat pe avantaje.ro

Citeste continuarea pe pagina urmatoare: 1 2 3

Recomandari
Libertatea
Publicitate
Huff
VIVA!
Retete
Baby
Sfatul parintilor
Mai multe din Sport si sanatate