Ce se ascunde în mintea sinucigașilor. Iată cum îți poți da seama că un apropiat are gânduri suicidare

Ce se ascunde în mintea sinucigașilor

Într-o singură lună, trei persoane s-au aruncat în fața metroului. Toate au murit. Au ales o metodă rapidă de a-și încheia socotelile cu viața, metodă care, în cele mai multe cazuri, nu presupune agonie. O întrebare legitimă care apare în urma unui număr mare de sinucideri într-un timp scurt este: ce se ascunde în mintea sinucigașilor?

De ce mintea sinucigașilor funcționează diferit decât cea a oamenilor care nu au gânduri suicidare? De ce sinucigașii nu se tem de moarte la fel ca restul oamenilor? Unde le-au fugit speranțele? Și de ce permit lucrurilor exterioare să preia controlul asupra vieții lor?

Să nu uităm că noi deținem controlul!

Viața tuturor are suișuri și coborâșuri. Dacă viața ar fi plată, dacă n-ar exista oscilații între stările de bine și cele de rău, n-ai ști să apreciezi binele și frumosul și n-ai cunoaște bucuria și fericirea.

Ce ai de făcut atunci când te confrunți cu dileme, când toate necazurile Universului par că apasă pe umerii tăi? În niciun caz să te retragi din viață pe ușa din dos, punându-ți capăt zilelor. Răspunsul e simplu: să te concentrezi pe soluție, și nu pe problemă. Să-ți canalizezi toate eforturile către găsirea rezolvării. Și, între timp, să nu uiți că tu deții controlul. E împotriva firii să permiți lucrurilor și situațiilor exterioare să te controleze.

Niciuna dintre aceste idei nu se află, din păcate, în mințile sinucigașilor. Psihoterapeutul Lucian Negoiță ne-a dat toate explicațiile referitoare la trăirile unui sinucigaș.

Citește și Ce tulburări emoționale ascund durerile fizice

Ce este în mintea unui sinucigaș?

Sunt prezente multe gânduri negative despre trecut, despre viață, despre propria persoană, despre inutilitatea vieții și a continuării, despre un viitor negru. Pot abunda gânduri: “sunt un ratat/ă”, “nu mi-a ieșit nimic bine”, “nu am pe nimeni care să mă iubească”, “nu mai are nici un rost să continui”, “nu văd nicio soluție”, “totul este degeaba”.

Emoțional, acesta poate simți multă tristețe, melancolie, uneori furie și vinovăție. Lipsa de sens și însingurarea, sentimentul de gol și singurătate sunt de multe ori prezente.

Putem vorbi despre o imaturitate emoțională a sinucigașilor?

Putem vorbi despre o patologie emoțională în multe dintre aceste cazuri. Adesea, persoanele care comit suicidul au antecedente psihiatrice, internări în clinici de specialitate. Ca diagnostice, pot fi prezente depresia, tulburarea de personalitate borderline sau tulburarea bipolară, maniaco-depresivă. Acestea sunt cel mai des întâlnite.

Să nu uităm că aceste patologii se pot forma pe traume de atașament, abuzuri fizice și emoțonale încă din copilărie. Și pot fi accentuate în viața de adult de diverse dependențe, cum ar fi alcolul sau folosirea substanțelor interzise.

Cum își aleg sinucigașii metoda de sinucidere? Există vreo preferință în funcție de sex?

Metoda poate fi aleasă în funcție de mai mulți factori: contextul fizic existent, influența altor 'modele', cultura respectivă, temerile și chiar referințele persoanei care dorește să se sinucidă. Statisticile ne arată că bărbații aleg metode mai violente și rapide în timp ce femeile aleg metode mai 'blânde' care nu afectează drastic fizicul și chipul.

Citește și Sinuciderea – un dezastru al rătăcirii

Există mai multe tipuri de sinucideri?

  • Sinucideri lente, mecanisme de autosabotare care acționează încet dar sigur de-a lungul vieții, neconștientizate.
  • Sinucideri datorită unor comportamente la limita riscului, provocatoare de adrenalină: sporturi extreme, conducerea unui bolid sau a unei motociclete cu mare viteză.
  • Sinucideri datorită activării sentimentelor de abandon, crize afective în urma întreruperii bruște a unei relații, de multe ori dependente și toxice.
  • Sinucideri în urma unui eșec profesional și aici, din păcate, trebuie să amintesc de sinuciderile adolescenților sau tinerilor care nu iau un examen de bacalaureat, ratează intrarea în facultate sau pierd un examen. Aceasta pe fondul unei mari temeri privind reacția celor din jur, apărând sentimente de neputință, dezamășire, rușine sau teamă.
  • Sinucideri demonstrative, prezente mai ales în rândul adolescenților sau a persoanelor cu tulburări de personalitate (borderline, histrionice). Acestea din păcate apar când persoanele vor să folosească sinuciderea ca o manipulare, o metodă de a obține diverse avantaje sau ca un
    șantaj emoțional împotriva întreruperii de către un partener a relației. Persoana respectivă nu își dorește cu adevărat să se sinucidă, însă pot exista și reușite din prima încercare…

Sinucigașii se nasc cu predispoziția spre sinucidere sau o dobândesc de-a lungul vieții?

Putem să ne naștem cu un tip de temperament, avem frici înnăscute însă e mult să vorbim și despre o predispoziție în acest caz. Persoana respectivă poate avea modele în familie care au recurs la asemenea acte. Stilul emoțional al familiei poate fi unul depresiv însă alegerile sunt de cele mai multe ori rezultatele propriilor experiențe de viață.

Suferința emoțională acumulată în timp, propriile strategii pasive de a 'lupta' cu dificultățile vieții pot împinge la această mare renunțare.

Sinucigașii sunt persoane cu o stimă de sine scăzută, persoane care nu au încredere că au puterea să lupte și să depășească greutățile vieții?

Putem vorbi și despre aceste caracteristici psihice, lipsa de încredere, stimă de sine redusă pe fondul abundenței unor gânduri și credințe negative legate de propria persoană și contextul în care se află: “Nu sunt bun de nimic”, “Orice aș face ajung în același punct”, “Am ratat totul”, “Nu mai are nici un rost”, “Totul este degeaba”.

Să nu uităm că aceste credințe s-au format în timp, de multe ori fiind întărite încă din copilărie de părinți și bunici autoritari, critici, punitivi. Ca psiholog, prefer să văd și să identific de multe ori traumele de atașament din spatele acestor credințe și comportamente de renunțare. Un fond de vulnerabilitate a psihicului există. Dacă acest 'mușchi', psihicul, nu este antrenat și hrănit corespunzător încă din copilărie cu iubire, susținere, îndeplinirea nevoilor bazale și emoționale, experiențele vieții pot să macine din interior.

Cancerul atacă celulele corpului, gândurile negre atacă psihicul. Aceste gânduri sunt asemenea unui cal troian ascuns în psihic, atacându-l și slăbindu-l din interior. În general, aceste persoane preferă 'să se predea' în fața dificultăților vieții, alegând un mecanism pasiv de renunțare. Strategiile active de coping, celebra luptă cu viața sunt înlocuite înlocuite cu comportamentul de retragere, de renunțare totală.

Sinucigașilor le este frică de moarte?

Dacă le-ar fi, nu s-ar mai povesti… De multe ori, am întâlnit în practica mea diverse atitudini legate de procesul morții. Poate să apară regretul persoanei de a nu se fi bucurat din plin de viață, că timpul a trecut prea repede, că nu a realizat destule. Pentru unii oameni, frica efectivă de cum se va întâmpla, de suferința acelui moment poate fi și o piedică împotriva sinuciderii.

Pentru persoanele cu valori religioase creștine, apare și frica de ceea ce s-ar putea întâmpla după moarte. De regulă, persoanele sinucigașe își reprimă această teamă, centrându-se pe momentul prezent, plin de suferință.

Citește și Psihologii avertizează: există copii care se gândesc la moarte

Este sinuciderea un act de lașitate sau de curaj?

Ca psihoterapeut, nu folosesc asemenea etichetări dure ce aparțin de multe ori judecăților de valoare, contextului familial și cultural al respectivei persoane. Putem vorbi totuși despre curaj în acele tipuri de sacrificiu numite sinucideri altruiste, când moartea cuiva poate salva alte vieți.

De ce unii sinucigași lasă bilete de adio în care lămuresc motivul sinuciderii, alții nu?

Pot fi metode altruiste sau egoiste. Pot fi comportamente prin care să motiveze gestul familiei, ușurând puțin prin actul înțelegerii această alegere. Unele bilete, scrisori de adio pot fi considerate metode de acuzare, de pedeapsă pentru cei apropiați și după moarte.

Ce comportamente ale apropiaților noștri ar trebui să ne dea de gândit? Există un tipar al sinucigașului?

  • Izolarea, retragerea din comunitate, grupuri.
  • Schimbarea comportamentelor obișnuite, legate de profesie, roluri parentale, cele sociale. Neimplicarea în aceste roluri poate fi un semnal.
  • În rândul persoanelor care activează în domeniile sănătății poate să apară burnout-ul, extenuarea, consumul profesional. În unele cazuri sinuciderea este o consecință, însoțită fiind de depresie.
  • Atitudinile depresive, prezența unor emoții cum ar fi tristețea, melancolia.
  • Anumite gânduri, convingeri negative. Împărtășirea acestora cu cei dragi sau prieteni, colegi.
  • Comportamente demonstrative, amenințări, șantajuri emoționale.

Sursa foto: shutterstock

A consemnat: Oana Anghel

Consultant: Lucian Negoiță – Psihoterapeut, Formator si Supervizor

Asociatia de Hipnoterapie si Psihoterapie Cognitiv-Comportamentală

Mobil 0722 644 700

Urmăreşte cel mai nou VIDEO incărcat pe avantaje.ro
Recomandari
Libertatea
Retete
Baby
Doctorul Zilei
Sfatul parintilor
Psychologies
Mai multe din Psihologie